Page 33 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

unităţii de neam şi a eforturilor de apărare a fiinţei O ridicare de proporţii a românilor bănăţeni la
etnice, ameninţate de stăpânirea străină. lupta antiotomană şi o manifestare puternică a dorinţei
De pe cuprinsul cnezatelor şi voievodatelor, al lor de libertate va avea loc în vremea glorioasei domnii
districtelor şi comitatelor, românii se vor ridica, adeseori, a lui Mihai Viteazul. Cunoscând această năzuinţă, marele
pentru apărarea drepturilor legitime, având, în voievozii voievod trimite, în anul 1594, pe Toma-postelnicul la
Transilvaniei şi domnitorii Ţării Româneşti, suportul banul George Palatici al Lugojului, cu misiunea de a
material, militar şi moral cel mai însemnat. Documentele pregăti răscoala antiotomană în paşalâcul Timişoarei.
vremii consemnează ,,lipsa de credinţă” a populaţiei Ţăranii români şi sârbi se vor ridica, atunci, împotriva
băştinaşe faţă de pretenţiile de stăpânire ale regalităţii stăpânirii otomane, lovind şi ocupând cetăţile Vârşeţ,
maghiare. În timpul confruntării dintre Vlaicu, domnul Mercina, Făget, Bocşa ş.a. Însuşi Mihai Viteazul vine
Ţării Româneşti, şi Ludovic, regele Ungariei, românii din în tabăra răsculaţilor de la Vârşeţ, pentru a le organiza
părţile Caraşului intenţionau ,,a se înclina spre adversarii lupta. Deşi acţiunea nu reuşeşte, în urma concentrării de
regelui”. Tot atunci, preoţii ortodocşi din Caraş şi Cuvin mari forţe militare turceşti, Mihai Viteazul nu renunţa la
sunt ameninţaţi cu represalii, deoarece încurajau populaţia planul de a elibera întregul Banat cu sprijinul populaţiei
românească să reziste presiunilor de convertire la autohtone. Nici asediul cetăţii Timişoara, în 1596, nu dă
catolicism. Ori de câte ori se simţea o posibilitate reală de rezultat, deşi a participat cu 4.000 luptători. Reia, însă,
sprijin din partea domnitorilor Ţării Româneşti, asemenea planul în anul 1600, imediat după unirea şi a Moldovei
manifestări luau amploare. În anul 1385, de pildă, cnejii din sub sceptrul său. Când domnitorul Ţării Româneşti ajunge
Banat se răscoală, nerecunoscând pe noul rege Sigismund în conflict cu Basta, românii bănăţeni, conduşi de Andrei
de Luxemburg, în ajutorul lor sosind Dan I, care pătrunde Barcian, pornesc imediat în ajutorul său.
cu oaste puternică şi atacă cetatea Mehadiei. La începutul Din părţile Caransebeşului şi Mehadiei porneşte, cu
veacului al XV-lea, cnejii bănăţeni, conduşi de comitele ajutor militar bănăţean, la 2 august 1632, Matei Basarab
Pippo Spano, ajută pe Dan al II-lea să înfrunte ameninţarea spre a ocupa tronul Ţării Româneşti.
otomană, fiind răsplătiţi pentru actele vitejeşti săvârşite. Ideea unităţii se aşează pe noi coordonate odată cu
Numirea lui Iancu de Hunedoara în funcţia de destrămarea feudalismului şi ascensiunea forţelor şi relaţiilor
comite de Timiş şi, apoi, voievod al Transilvaniei ridică societăţii moderne, cu cristalizarea şi afirmarea conştiinţei
Timişoara la rolul unui adevărat centru de concentrare naţionale. Intensificarea schimburilor de bunuri materiale,
al acţiunilor antiotomane. Populaţia bănăţeană sprijină, a legăturilor dintre provinciile româneşti, triumful limbii
material şi militar, efortul voievodului transilvănean de române literare în şcoală, biserică, justiţie, cultură, presa
apărare a independenţei Ţărilor Române, o contribuţie naţională, şcolile de diferite tipuri, programele aproape
majoră având ţărănimea liberă, condusă de cnejii locali. identice de reforme social-politice şi modernizare a
Legăturile politice strânse între comiţii bănăţeni şi factorii societăţii, propulsează, cu vigoare sporită, năzuinţa unităţii
politici de peste Carpaţi se menţin neîntrerupte în tot naţionale. În structurile şi condiţiile noi generate de
cursul veacurilor al XV-lea şi al XVI-lea, întărind puterea regimul habsburgic, după ocuparea Transilvaniei (1699) şi
de rezistenţă împotriva dominaţiei străine. Biruinţele Banatului (1716), lupta de emancipare naţională constituie
repurtate de Pavel Chinezu(l), comite de Timişoara şi Ban componenta esenţială, determinantă, a procesului de făurire
de Severin (1478-1494) împotriva incursiunilor otomane a statului naţional unitar român.
însufleţesc românii bănăţeni în strădaniile lor de apărare a Încorporarea Banatului la Ungaria (1779) şi
hotarelor şi autonomiei Transilvaniei. Pretendenţi la tronul modificarea statutului său politico-juridic a determinat
Ţării Româneşti zăbovesc pe meleagurile bănăţene în intensificarea acţiunilor împotriva regimului de la
căutare de sprijin şi adăpost. Fostul domn, Vlad Călugărul, Budapesta, pentru redobândirea autonomiei. Timp de mai
soseşte – în anul 1495 – la comitele timişan pentru a cere multe decenii, la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi începutul
ajutor. Comitele timişan se pregătea, după moartea lui celui următor, lupta românilor se va orienta spre obiective
Radu cel Mare, să intervină cu trupele pentru a-l instala de maximă însemnătate: scoaterea provinciei din sistemul
pe fiul fostului voievod Ţepeluş pe tronul Ţării Româneşti, politic feudal maghiar; crearea şi consolidarea unor instituţii
ştiindu-l dorit de întreaga ţară, ceea ce presupunea naţionale specifice, bisericeşti şi culturale; egalitatea în
cunoaşterea realităţilor de peste Carpaţi. Pe de altă parte, drepturi cu celelalte naţiuni şi confesiuni. Este vremea când
acţiunea lui Mircea Ciobanul, după căderea Timişoarei şi românii de peste Carpaţi îşi sporeau acţiunile împotriva
sub ocupaţie otomană, este hotărâtă pentru menţinerea regimului fanariot. Strădaniile bănăţenilor se încadrau,
autonomă a Banatului de Lugoj-Caransebeş pentru o lungă astfel, în lupta generală a poporului român pentru libertate şi
perioadă de timp (1658). organizare a societăţii pe baze moderne, pentru întemeierea

Pag. 31