Page 73 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

passim; I. ANDRIEŞESCU, Contribuţii la Dacia înainte d. Puţină etimologie: Caraş, Braţă, Cacova
de romani, Iaşi, 1917, p. 48-56; A. HUSZTI, Ö és Úy
Dacia, Budapest, s.a., p. 135; V. LASCHIDE, Histoire Între aşezările apropiate geografic sau incluse
de la conquette romaine de la Dacie, Paris, 1903, p. 15- ţinutului cărăşan, identificate azi ori încă sub semnul
16; G: TEGLAS, A dák király kincse, în „Hunyádmegyei întrebării, amintim Denta spre vest, Canonia sub romani,
10
törtenete és regeszeti tarsulát evkönyve”, Deva, VI, 1889, Foeni – Potula, Fizeş, Ramna, apoi Aizis, Ezeriş –
11
p. 3-11. Fârliug, Bersobis, Acidava – Slatina, Sacidava – Secaş,
12
13
3. HERODOT (din Halicarnas), Istorii, II, Bucureşti, Argidava, Arcidava – Vărădia, Centum – Putea – Surduc
Editura Ştiinţifică,1964, p. 29-30. (Forotic), unde a campat Legio IV Flavia Felix. Desigur,
14
4. STRABON, op. cit., p. 238 şi p. 239-241; legate de cele mai îndepărtate de Valea Căraşului, înspre
POMPEII TROGI (TROGUS POMPEIUS), Istoria lui nord, nord-est Tibiscum – Jupa, Dierna, Tierna, Zerna –
15
Filip, în volumul Izvoare, p. 358 (în limba latină) şi p. 359 Orşova, Ad Mediam – Mehadia, o aşezare tip mansio la
16
(în limba română). extremitatea sud-estică Pojejena, Gornea pe fluviu.
17
5. PTOLOMEU (CLAUDIUS PTOLEMAIOS), Încă neidentificate trebuie să pomenim şi noi
Îndreptar geografic, în volumul Izvoare, p. 54 (în limba Zeugma şi Carsidava, Carasidava. La aceasta din urmă,
18
greacă) şi p. 541 (în limba română). amintită şi la Ptolemeu şi dezvoltată în studiul lui Pârvan,
6. STRABON, op. cit., p. 224 (în limba greacă) şi p. am putea situa demersul asupra etimologiei părţii de sud-
225 (în limba română). vest a Banatului, ţinutul care ne interesează în lucrarea de
7. C. IULIUS CAESAR, Războiul gallic. Războiul faţă, Caraşul, Căraşul, Valea Căraşului. În sanscrită, „csi”
civil, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1964, p. 224. e arătură iar în iraniana veche „harsi”, „kars” se traduce
8. STRABON, op. cit., p. 239-241 (limba greacă şi prin a trage brazde. Şi azi, în localitatea Secăşeni, din
traduceri). preajma Oraviţei, rostul pânzei se numeşte „craşche”.
19
Cum teritoriul acesta e dominat de relieful montan, să ne
c. Sub semnul continuităţilor. Daci, daco-romani, mai amintim că în sanscrită „Carpata” e un compozit din
protoromâni „kar”, a tăia şi „pa”, lanţ de munţi tăioşi . Dar şi defileu,
20
desigur, dava traducându-se prin cetate.
Aşadar, Valea Căraşului e un colţ al Banatului Altă opinie pleacă de la o rădăcină iliră (traco-
de Munte, unde dacii sunt locuitorii ţinutului, viaţa iliră mai degrabă), ajunsă în croata de azi „krs”, stâncă,
1
comunităţilor ilustrând, cum am văzut în pasajul anterior, baza fiind „kar”, „cara” piatră, stâncă. În documentele
21
calităţile unei „naţiuni puternice, expansive”. Ţinutul turceşti” „kurusu” înseamnă munte împădurit iar „kara” se
dac e o entitate geografică în conştiinţa contemporanilor, traduce negru. Astfel că alte interpretări au în vedere apa,
percepţia nu doar a popoarelor vecine designându-l ca râul care străbate ţinutul şi-i dă numele său. N. Drăganu
habitat al unei etnii a cărei istorie a stat dintotdeauna încerca o opinie despre originea antroponimică (aşadar,
sub semnul continuităţii şi al apartenenţei la continentul un hipocoristic) iar alţi cercetători vorbesc de originea
22
european. În nordul zonei noastre, menţiunile includ ca pecenegă a cuvântului „cara-su”, apa cea neagră.
2
23
limite geografice râul Tibiscos, Timişul, cu izvoarele în Mai aproape de revelaţia unei interpretări corecte
munţii de la estul Banatului cărăşan, apoi Bârzava, Tigas, sunt opiniile privind sorgintea celtică a cuvântului, intrând
3
mult mai la nord Marisos, Mureşul, în sud Dunărea, în latina vulgară, daco-romană şi protoromână „cârşie”,
Istrul, Donarisul dacic, celticul Danuvius, deşi alte opinii Căraş, stânca, muntele dar şi râul stâncii care străbate
coboară la sanscrită, unde „sru” se traduce prin a curge. relieful înalt. Kak indică şi el, în traducere, locul înalt,
24
Pe urmele spuselor lui Herodot că tracii au multe nume, Cacova fiind situată, mult înainte de primele sale menţiuni
fiecare după ţinutul locuit, izvoarele antice au păstrat şi documentare, în zorii evului mediu, pe dealul unde se mai
menţiuni în legătură cu triburile de albocensi (albocensios păstrează turnul, azi. O remanenţă, identificând o realitate
în greacă), saldensi, biefi, biessi (aramaicul „vaisya” se istorică de-atunci, ar fi locul cacovean Braţă, venit din
4
5
traduce prin membrii familiei, clanului), ramură a tracilor sanscrită în geto-dacă şi păstrat şi la protoromâni. Pesty
6
care îşi întind locuirea până la izvoarele Mariţei, la sud de menţionează acestea, nu fără a se lăsa fascinat de vechimea
Dunăre. Tot în sudul fluviului, acelaşi Strabon spune că toponimului: „Kakova hoz ejszakra a Bracza megaslat”).
25
7
dacii, celţii, tracii şi illyrii convieţuiau iar Dion Cassios Ungurii au, prin asimilare, cu „orom” – coamă, creastă
8
(Dio Cassius) afirmă că „dacii locuiau pe ambele maluri (de munte) şi „cakk” (ţac) colţ de stâncă iar „ov” –a
ale Istrosului, dar cei de dincoace de fluviu, lângă ţara feri, „Orovcakk”, loc ferit între munţi, defileu, ulterior
triballilor, ţin cu plata tributului de Mysia şi se numesc Orawicza, Oravitza, Oraviţa, oraşul impotant din preajma
mysi afară de cei aşezaţi foarte aproape (…). Eu îi numesc Cacovei şi Greoniului. În Dobrogea, unde există un râu,
daci pe oamenii pomeniţi mai sus…”. 9 Carasu, vechiul Carsium din epoca romană a dat mai
târziu denumirea Hârşovei, la turci Korsova, Corsova.
26

Pag. 71