Page 70 - Morisena16_19
P. 70

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019



        în „cetatea latinilor” de lângă „satul Oraviţa”.  Între 1936-  pe „Dealul Chilii” şi la Vrăniuţ în punctul „Iagodărie”.
                                                                                                                18
                                                5

        1939, un pasionat speolog clujean, Ernö Balogh, cerceta  Aşadar, pe Dealul Albului, la Oboroace dar şi pe Valea
        peşterile de pe Valea Căraşului, Popovăţ (Megiureca sau  Budoviţa,  în  zona  Haltei  C.  F.  R.,  în  hotarul  satului
        Popovaci), în raza satului Iabalcea, în Dealul Naveşu Mare,  aparţinător  azi  de  Grădinari,  Greoni,  au  fost  dezvelite
        pe versantul drept al Căraşului, descoperită în 1890, cu o  urmele  unei  aşezări  din  Hallstatt,  încadrabilă  Culturii
        lungime de 1121 m şi Cerbului (Szárvásbarlang), aceasta  Basarabi şi ceramică.  În fine, pentru Latène, amintitul
                                                                                 19
        în  raza  satului  Iabalcea,  săpată  drept  în  Dealul  Naveşu  Repertoriu  semnalează  urme  la  Oraviţa  (poziţia  16)
        Mare, pe versantul drept al râului Căraş, cu o lungime de  şi  Vărădia  (poziţia  26)  iar  Bibliografia  mai  adaugă
        233 m. Aici s-au descoperit unelte ale omului paleolitic din  Giurgiova (poziţia 23). 20
        oase de urs de peşteră. 6                                  Recapitulând, încă din preistorie Banatul cărăşan şi
              În paleolitic zona e locuită, aşadar, de purtătorii  ţinutul denominat de Cacova-Grădinari şi Greoni au fost
        culturii Starcevo-Criş  dar şi de elemente de populaţie  un spaţiu de circulaţie intensă a elementelor de civilizaţie
                            7
        ale  culturii  bandliniare  din  Europa  Centrală.   Pentru  materială şi umană, foarte multe argumente datorându-se
                                                    8
        neolitic  mărturii  avem  la  Milcoveni,  într-o  vreme  descoperirilor arheologice, mai vechi ori mai noi, făcute
        când  piemontul  orăviţean  era  marcat  de  prezenţa  în Oraviţa şi în aceste  localităţi de pe  Valea Căraşului.
                                                                                                              21
        comunităţilor culturilor Tiszápolgár şi Bodrogkeresztür
        dar şi fazele II b şi IV ale culturii Sălcuţa.               Note:
              Tranziţia spre epoca bronzului, prin eneoliticul în
        care habitatul orăviţean, căruia-i putem integra şi istoria     1. Vezi C. SUCIU, Dicţionar istoric al localităţilor
        Cacovei  şi  a  Greoniului,  era  marcat  cel  puţin  printr-o  din Transilvania, I, Bucureşti, 1967, p. 270.
        aşezare importantă, e specifică altui grup cultural, cultura     2. Citat la P. OALLDE, Coru in Grădinari, Reşiţa,
        Vinča  (Vinča-Turdaş)   cu  descoperiri  în  zona  noastră  1973,  p. 10.
                            9
        la  Vârşeţ   şi  în  alte  localităţi  cuprinse  în  Repertoriul     3. FR. PESTY, Krassó vármegye története, II, 1,
                 10
        principalelor  localităţi  cu  descoperiri  arheologice  de  Budapest, 1884-1885, p. 191-192.
        pe  teritoriul  Banatului,  unde  întâlnim  menţiuni  despre     4.  C.  TORMA,  Repertorium  Daciai  regiség  és
        aşezările de la Măidan  (poziţia 19)  Ilidia (60), Milcoveni  filiratani irodalmodhaz, Kolozsvár, 1879, p. 13-31.
                                       11
        (73),  Oraviţa  (89),  Răcăşdia  (104),  Vrăniuţ.  Tabelul     5.  Vezi  studiul  lui  C.  BOLLIAC,  în  „Trompeta
        bibliografic mai adaugă şi Socolari (poziţia 117).    Carpaţilor”,  nr.  1010,  1872,  amintind  de  săpăturile  lui
                                                   12
              Interferenţele  culturale  sunt  mai  numeroase  Torma la Oraviţa.
        acum, întâlnindu-se în aceste părţi de Banat elemente        6.  E.  BALOGH,  Réstes  de  l’homme  dans
        ale  culturilor  Baden-Pecel,  Kostolac,  Vučedol,  deux  grottes  de  la  contrée  montagneuse  de  Bánság,
        Coţofeni, Periam-Pecica, Wittenberg, Vatina. Această  în  „Kőzlemenyék  az  Erdélyi  Múzeum  Erém  és
        din  urmă  cultură  e  reprezentată  de  descoperirile  de  Régiségtárából”,  I,  1942,  p.  13-14;  N.  HILLINGER,  G.
        la Tirol  dar şi de cele 122 de localităţi prezente pe  DUMITRESCU, Retrospectivă. Simpozionul „Noi aspecte
               13
        lista  specialiştilor,  menţionându-se  aşezări  fortificate  privind  ocrotirea  mediului  ambiant  în  judeţul  Caraş-
        identificate la Greoni, Broşteni, Oraviţa, Măidan, Iam  Severin”, ediţia 1976, pliant, p. 3-18.
        şi Giurgiova (peste 200 piese de bronz şi fier, podoabe,     7.  FL.  MOGOŞANU,  Date  cu  privire  la
        obiecte de uz personal, arme). 14                     paleoliticul  din  judeţul  Caraş-Severin,  în  „Banatica”,
              Încă de la finele veacului XIX, o lucrare menţiona  II,  1973,  p.  13-23;  Idem,  Rezultatele  ultimelor  săpături
        „vase şi mai multe table mari de aramă” descoperite lângă  arheologice privind paleoliticul din Munţii Banatului, în
        Oraviţa,  iar săpăturile din campania anilor 1872 şi 1877,  „Revista Muzeelor”, I, 1964, p. 90; C. S. NICOLAESCU-
               15
        efectuate la Oraviţa de echipa aceluiaşi Carol Torma, pe  PLOPŞOR, La paléolitique en Roumanie, în Dacia, V-VI,
        Dealul Prisaca şi în Dumbrava, identificau un depozit de  1935-1936, p. 41-104; D. BERCIU, Repertoriu arheologic
        bronzuri  şi  un  atelier  metalurgic  la  care  cercetările  din  de  staţiuni  şi  descoperiri  preistorice  în  România.
        anii ’80 ai secolului XX ale Muzeului Judeţean Reşiţa şi  Paleoliticul şi mezoliticul, Bucureşti, 1941, p. 2-16; Idem,
        Muzeului  de  Istorie  Naţională  din  Cluj-Napoca  alăturau  Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti, 1960, p.
        descoperirile de la Ticvaniul Mare, Potoc, Vărădia, Greoni  79-82; F. BORDES, La Paléolitique dans le monde, Paris,
        (la punctul „Obroace”). 16                            1968, p. 16-39; F. BORDES, D. de SONNEVILLE, L’âge
              Pentru  prima  epocă  a  fierului  avem  semnalate  de la pierre, Paris, 1965, p. 75-78.
        ateliere  metalurgice  la  Ciclova  Montană  şi  Oraviţa,   8. G. CHILDE, The Danubian in Prehistory, Oxford,
        alături de aşezarea de la Broşteni (în punctul „Micleni”)   1929,  p.  26-27;  J.  HAMPEL,  Altherthümer  des  frühen
                                                          17
        cu interesante fragmente ceramice, precum şi alte urme  Mittelalters in Ungarn, 2, Braunschweig, 1905, p. 17.
        hallstattiene pe râul Vicinic, la Ilidia în punctul „Funii”,   9. GH. LAZAROVICI, Neoliticul Banatului, Cluj-
        la Greoni pe „Dealul Albului” şi „Obroace”, la Vărădia  Napoca,  1979,  p.  35-49;  Idem,  Tipologia  şi  cronologia



        Pag. 68
   65   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75