Page 65 - Morisena16_19
        P. 65
     Revistă de cultură istorică
        de față la congres. Cum ne-a părăsit însuși Dr. V. Lucaci       Bibliolog Gabriela Șerban
        în  clipa  când  a  fost  vorba  de  controlul  mulțimii  asupra           (Bocșa)
        fondurilor ce erau să se adune  să spună istoria imparțială.
        E, însă fapt, în zorii zilei de 6 iulie 1918 – era 4 ore a.m. ne
        aflam laolaltă adunați. Vedeai dușmani de moarte din trecut   Oameni de ieri și de azi (2)
        strângându-și mâinile ca prieteni, vedeai suflete  hrănite cu
        ură reciprocă cedând unul altuia și vedeai învrăjbiți care se   Preotul Lazăr Benone Magheți,
        îmbrățișau frățește surâzând fericiți printre lacrimi...  Toate
        pentru că, împreună laolaltă, să muncim pentru cauza mare     un destin al Rezistenței
        și dreptatea sfântă a neamului nostru. N-a fost țipenie de
        om la această adunare măreață, care să nu fi plecat acasă   anticomuniste din Banat
        fericit, voios, mângâiat cu conștiința liniștită că a muncit
        mult  și  bine.  Scriitorul  acestor  șire,  când  a  plecat  de  la                 Printr-o întâmplare feri-
        acea adunare măreață, singur se simțea împovărat, primise                      cită  și datorită cumnaților mei,
        a fi secretarul noi organizații și aceasta însemna muncă și                    profesorii  Gabriela  și  Petrică
        iar  muncă  propagandă  și  recunoștință.  Cu  toate  acestea                  Magheț,  în  1999  am  avut
        mă cugetam la Dl Jivi Bănățeanu care urmă să mă ajute                          șansa  și  bucuria  să-l  cunosc
        în toate și care îmi fu succesorul la acel secretariat. S-au
        adunat bani și făcut propagandă susținută, dar legiune nu                      pe  pr.  Lazăr  Magheți  și    să-i
        s-a  putut  forma.  Nu  ne-o  îngăduit-o  guvernul  american                   organizez  o  lansare  de  carte
        care  înțelegea  ca  numai  soldații  lui  să  câștige  războiul.              acestui preot deosebit, acestui
        S-au spesat bani până și în Franța din banii acestei ligi.                     om  modest  și  foarte  înțelept,
        S-a făcut propagandă românească în America ca niciodată,                       care prin scriitură se încadrează
        s-au tipărit broșuri, mape etc.                                                elegant  în  sfera  tradițională  a
              Ce  a  urmat  după  o  activitate  de  abia  o  jumătate                 scriitorilor preoți și a scrisului
                                                                                                        1
        de an a ligii, s-a spus de D-nii Dr. N. Lupu și prof Vasile                    cu nuanță religioasă.
        Stoica care erau pe acel timp în America, eu spun numai      Evenimentul a fost unul restrâns. Neavând la acea
        atât  că  Dr  D.  Moldovan  șeful  ziarului  „Românul”  a   vreme o publicație serioasă, cu apariție certă, din păcate
        declarat că nu înțelege de ce să lupte pentru „Ligă” atunci   lansarea n-a fost consemnată nicăieri. Îmi amintesc că au
        cînd nu are câștiguri de la dânsa. Mai spun și aceea că   participat membrii ai cenaclului „Paul Târbățiu” (devenit,
        celălalt redactor de la „Românul” Dl. Barbu Geo mi-a   mai târziu „Aurel Novac”) în frunte cu condeierul plugar
        spus: – „Frate dragă „Liga” e în mâinile noastre, putem   Iosif  Cireșan-Loga,  au  participat  primarul  de  la  acea
        să alegem ce facem cu ea!”                            vreme, Victor Creangă, și alți câțiva prieteni și colaboratori
              – Eu aleg să-i dăm viață mi-a fost răspunsul. M-a   ai bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa. Repet, un cadru
        slăbit de braț și a plecat întristat. Dânsul alesese altceva.  restrâns, intim, dar care autorului i-a făcut plăcere.
              Cât  de  mult  s-au  schimbat  împrejurările,  cât  nu     Lazăr  Magheți  nu  era  doar  unul  dintre  cei  mai
        poate un suflet meschin cauzei și neamului, dovedească   distinși  preoți  ai  Banatului,  drept  pentru  care  în  ultima
        ziarul  „America”  de  la  15  august  1919  încoace,  după   perioadă a slujirii sale i se și acordase funcția de vicar al
        ce  bolșevicul  săcui  după    părerea    scriitorului  acestor  Episcopiei Caransebeșului, cea mai înaltă însărcinare ce o
        rânduri, sigur ocrotit de ziarul „America” unde se pare  a  poate deține un cleric în domeniul administrativ, dar era și
        lucra mai mult pentru Casa de Bancă Blank decât pentru  unul dintre luptătorii anticomuniști, unul dintre cei care au
        interesele românilor. Țin însă să constat că propagandă  îndurat regimul condamnaților politici.
        s-a  făcut  după  retragerea  subsemnatului  de  la  Ligă,  o     Traseul  vieții  părintelui  Lazăr  Magheți  a  fost
        făcu dl Jivi pentru ajutorul românilor și să trimită bani  unul presărat cu durere și suferință, a trebuit să schimbe
        în Siberia la refugiați și veșminte în patrie. Dar de atunci  în  permanență  parohiile,  însă  pretutindeni  unde  a  slujit
        încoace de la retragerea dl Jivi nu se mai făcu nimica.  a dovedit un minunat comportament, demn și, cu aleasă
              Liga  Națională  a  Românilor  americani  vegetează  credință și, cu toate greutățile la care a fost supus, a păstorit
        azi  cu  un  președinte  în  frunte  și  un  casier  ce  nu  are  ca un exemplar slujitor al altarului. Despre acest parcurs al
        a încasa, iar ce se va fi încasat, probabil va fi trecut în  părintelui Lazăr Magheți scrie Ileana Silveanu în  primul
        buzunare private” .                                   volum al cărții „Destine ale rezistenței anticomuniste din
                        6
                                                                   1 Magheți,  Lazăr.  Căile  tainice,  roman.  Caransebeș:
              6  „Nădejdea”, an. I, nr. 163, 30 oct., 1921.   Editura Ionescu, 1999, 150 p.
                                                                                                         Pag. 63





