Page 71 - Morisena16_19
P. 71

Revistă de cultură istorică




        culturii Vinča în Banat, în „Banatica”, II, 1973, p. 25-55;  Bucureşti, 4, 1993, p. 213 şi p. 290; D. BENEA, Dacia
        FL. DRAŞOVEANU, GH. LAZAROVICI, Cultura Vinča  sud-vestică,  p.  261-262;  FL.  MEDELEŢ,  I.  BUGILAN,
        în România, Timişoara, 1991, passim.                  Contribuţii  la  problema  şi  la  repertoriul  movilelor  de
              10. B. BRUKNER, Neolitiku u Vojvodini, Beograd-  pământ din Banat, în „Banatica”, 9, 1987, p. 87-198.
        Novi  Sad,  1968,  p.  66-73;  P.  ROMAN,  Modificări      20. N. GUDEA, I. MOŢU, Repertoriul, p. 193.
        structurale ale culturilor eneoliticului final din regiunea   21.  Idem,  Bibliografia,  p.  198;  P.  ROGOZEA,
        carpato-dunăreană,  în  „Banatica”,  II,  1973,  p.  57-77;  Câteva  descoperiri  recente  hallstattiene  din  Banat,  în
        D.  BERCIU,  Contribuţii  la  problemele  neoliticului  în  „Banatica”, VII, 1983, p. 139; L. MĂRGHITAN, Banatul
        România, Bucureşti, 1961, p. 14.                      în lumina arheologiei, I, Timişoara, 1979, p. 117-125; I.
              11. N. GUDEA, I. MOŢU, Repertoriul principalelor  GLODARIU,  Civilizaţia  fierului  la  daci,  Cluj-Napoca,
        localităţi  cu  descoperiri  arheologice  de  pe  teritoriul  1978, p. 18-26.
        Banatului, în „Banatica”, 1983, p. 191.
              12.  Idem,  Bibliografia  principalelor  localităţi  cu   Locuitori, habitat şi istorie în antichitate
        descoperiri  arheologice  de  pe  teritoriul  Banatului,  în      a. Din preistorie la geto-daci
        Ibidem, p. 196.
              13. Idem, Repertoriul, loc. cit.                     Istoriografia sfârşitului de secol XIX, împingând mult
              14.  J.  HAMPEL,  A bronzkör,  Budapest,  1896,  p.  înapoi începuturile vieţii comunitare, vorbea de abii şi agavii
        16-18;  S.  FOLTINY,  Zur  Chronologie  der  Bronzezeit  menţionaţi în Iliada ca  locuind în aceste ţinuturi banatice.
        des  Karpatenbekens,  Bonn,  1955,  p.  73-92;  N.  GUDEA,  Teoria, desigur, era construită pe tradiţia arhaic-mitizantă
        I.MOŢU,  Repertoriul,  p.  197;  I.  BANNER,  Die  Peceler  a  acelor  locuitori  pelasgi  hiperboreeni  (hiperboreici)  din
        kultur, în „Archaeologia Hungarica”, 35, 1956, p. 19-28;  „istoria”  lui  Densușianu.   Dar,  din  anul  513  î.Hr.,  avem
                                                                                    1
        D.  POPESCU,  Asupra  începuturilor  epocii  bronzului  în  atestată prima prezenţă a agatârşilor în ţinutul dintre Timiş,
        România,  în  „Studii  şi  Cercetări  de  Istorie Veche”,  XVI,  Mureş şi Dunăre, pe urmele menţiunilor lui Herodot socotiţi
        1969, 1, p. 129-148, 2, p. 323-340; B. HÄNSEL, Beiträge  „neam trac”. Agatârşii ţinutului transilvano-banatic au fost,
        zur  Chronologie  der  mittleren  Bronzezeit  im  Karpaten  adesea,  înglobaţi  în  seria  cercetărilor  ulterioare  dedicate
        becken,  1968,  p.  16-21;  A.  D.  ALEXANDRESCU,  Die  civilizaţiilor  ariene.   O  căpetenie,  Aniapeithes,  e  plasată
                                                                               2
        Bronzenschwerter aus Romänien, în „Dacia”, X, 1966, p. 117-  în  fruntea  unei  comunităţi  din  actualul  ţinut  cărăşan.   O
                                                                                                              3
        189; R. HACHMANN, Die frühe Bronzezeit im westlichen  altă  opinie  aşează  ca  locuitori  ai  Văii  Căraşului  ramura
        Östseegebiet und ihre mittel-und südösteuropäischen  idanthyrsus  iar alte concluzii asimilează pe thraus, travs
                                                                        4
        Beziehungen, Hamburg, 1997, p. 29-46.                 cu agamates şi agathyrsus, pe linia aceloraşi cercetări ale
                15.  N.  DENSUŞIANU,  Dacia  preistorică,  text  popoarelor  ariene.   Un  istoric  din  veacul  XIX  îndrăznea
                                                                              5
        stabilit  de  V.  Neagoe,  studiu  introductiv  şi  note  de  M.  mai  mult,  plasând  o  localitate  Arva,  în  micul  defileu
        Neagoe,  Bucureşti,  Editura  Meridiane,  1986,  p.  54;  S.  depresionar unde se află astăzi oraşul Oraviţa.  Desigur că,
                                                                                                      6
        LIUBA, Comuna Măidan din judeţul Căraş, în „Natura”,  fiind puţine urmele lăsate în Banat de acest neam iraniano-
        XVI, nr. 4, p. 6.                                     scit, agatârşii , mai des menţionaţi în spaţiul transilvănean,
                                                                         7
                16.  J.  SZENTKLARAY,  Krássó  vármegye  concluzia istoriografică trebuie să mai aştepte.
        öshajdana, Budapest, Az Athenaeum irodálom és nyomdai      Celţii, însă, unul din neamurile mari ale antichităţii,
                                                                                                                8
        R. T. Könyvnyomdája, 1900, p. 1, vorbind despre unelte  au lăsat destule urme ale trecerii lor pe aici, penetrând într-o
        de bronz şi arme; C. SĂCĂRIN, Depozitul de bronzuri de  zonă  aparţinând  deja  interferenţelor  traco-illire,  situaţie
        la Ticvaniul Mare, judeţul Caraş-Severin, în „Banatica”,  mai clară în Banat şi chiar în perimetrul Grădinari-Greoni,
        VI, 1981, p. 97-106; N. GUDEA, I. MOŢU, Repertoriul,  prin cultura de tip Basarabi. Aşadar, în perioada Latène,
        p.  193;  Idem,  Bibliografia,  p.  198;  ŞT.  CĂDARIU,  se  realizează  un  important  contact  cu  triburile  celtice,
        Aşezări ale culturii Coţofeni în judeţul Caraş-Severin, în  orientând civilizaţia comunităţilor autohtone şi mai mult
        „Banatica”, V, 1979, p. 35-69.                        spre centrul şi vestul Europei, de la urmele celui mai vechi
              17. M. GUMĂ, Contribuţii la cunoaşterea culturii  grup, descoperite în nordul provinciei, la Arad, şi până în
        Basarabi în Banat, în „Banatica”, VII, 1983, p. 68.   ţinutul cărăşan unde, la Maidan, s-au descoperit la finele
              18. Ibidem, p. 72.                              secolului al XIX-lea, într-o necropolă, săbii şi lăncii îndoite
              19.  R.  PETROVSZKY,  Contribuţii  la  repertoriul  ritualic.  Destui istorici sunt de acord că toponime din jurul
                                                                     9
        arheologic  al  localităţilor  judeţului  Caraş-Severin  din  Oraviţei – Marila, Maidan – sau hidronime precum Caraş
        paleolitic până în secolul al V-lea î. e. n. (partea III), în  (în popor, Căraş), au origine celtică,  deşi rădăcina e mult
                                                                                             10
        „Banatica”, 3, 1975, p. 365-378; M. GUMĂ, Contribuţii  mai veche, după cum am demonstrat în monografia dedicată
        la cunoaşterea culturii Basarabi în Banat, în „Banatica”,  Oraviţei. Toponimul Ilidia (Iladia), viitoarea reşedinţă a
        7, 1983, p. 65-138; Idem, Civilizaţia primei epoci a fierului  districtului medieval românesc din zona cărăşană, e pus
        în  sud-vestul  României,  în  „Biblioteca  Thracologica”,  în legătură cu celticul Eliud , prin compozitul „il” înalt şi
                                                                                      11


                                                                                                         Pag. 69
   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76