Page 74 - Morisena16_19

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019

În Banat, graiul local înregistrează cuvântul cârşovan, îngheţat de ger îşi unea malurile, obişnuiesc să coboare
caraşovan, devenit craşovean la mijlocul evului mediu şi şi să pustiască ţinuturile vecine”. În vremea luptelor cu
34
designând, în percepţia autohtonilor români, comunitatea romanii conduşi de împăraţii Domiţian (războiul din 87-89)
catolică a croaţilor din Căraş „misterioşi rătăcitori ai şi Traian (cele două războaie din 101-102, 105-106), Valea
istoriei”, cum îi numea Virgil Birou. Căraşului e un traseu strategic pentru viitorii cuceritori ai
Şi noi credem că ţinutul e numit după râul său. Daciei. Itinerarul lui Traian, în primul său război cu Dacia
Dar la daci şi în epoca romană râul Căraş se numea Apo lui Decebal, începe de la vărsarea râului Căraş şi continuă
(Appion) în Tabula peutingeriană şi la Geograful ravenat. de-a lungul său. Scenele XIII şi XIV au cunoscut noi
27
Rădăcina e dublă, aramaică şi sanscrită, designând „ap” – reinterpretări, cetatea cucerită pe o înălţime fiind Arcidava
apă. Dar amintita geografie îl înregistrează „apo – cars” iar râul, Căraşul. În vremea stăpânirii romane, ţinutul
35
28
iar în sanscrită există adjectivul „keres” slab, ceea ce într-o cărăşan e, firesc, inclus în organizările administrative ale
opinie mai recentă ar însemna „râul liniştit”, aşa cum a provinciei din vremea lui Hadrian (119), când Transilvania
29
fost şi este şi azi râul Căraş. Când vechea denumire Apo şi Banatul intră în componenţa Daciei Superior, păstrată
ajunge să se confunde, în perioada romană şi post-romană, şi la o nouă împărţire (123-124). Berzovia şi Surduc
în limba autohtonilor cu apă, treptat intră în limbajul local sunt, cu intermitenţe, sedii de garnizoană ale Legio IV
denumirea de Căraş dată râului-emblemă în acest ţinut. Flavia Felix. O listă mai recentă, pe baza descoperirilor
Istoria politică e bogată în evenimente legate de arheologice şi informaţiilor din izvoare, atestă locuiri
realităţile Banatului cărășan din vremea dacilor. Un capitol de continuitate dacică apoi daco-romană în aşezările de
aparte îl reprezintă prezenţa în zonă a scordiscilor, grup mineri din ţinutul cărăşan, la Ciclova-Montană, Sasca-
celt, în nordul şi în sudul Dunării, despre care informaţiile Montană, Slatina-Nera dar şi la Surduc, Berzovia, Ramna,
cele mai multe cuprind intervalul până la Burebista şi Broşteni, Oraviţa, Cacova (Grădinari), Greoni, Iam, Ilidia,
Decebal. În 280-278 î. Hr. ei sunt amintiţi în alianţă cu Măidan, Milcoveni, Potoc, Răcăşdia, Comorâşte, Socolari,
scordiscii, într-o incursiune la sudul Dunării, împotriva Vărădia . La Oraviţa, Caraşova şi Greoni s-au descoperit
36
romanilor. O altă incursiune peste fluviu, la 112-109 î. Hr., din perioada dacică tezaure monetare (tetradrahme de
e oprită de trupele proconsulului M. Minucius Rufus. imitaţie macedoneană) , tot la Greoni o monedă de bronz
37
30
Acelaşi rezultat îl avem între 109-106. După 81, o altă datată 335-336 î. Hr. , la Potoc monede din vremea lui
38
înfrângere o suportă „aliaţii” din partea trupelor comandate Alexandru cel Mare şi Filip II , alte descoperiri fiind
39
de L. C. Scipio Asiagenus, dar triburile eraviscilor, boilor rezultatul săpăturilor arheologice din veacul XIX de la
şi tauriscilor sunt mai cunoscute prin conflictul perdant cu Mercina şi Slatina-Nera . Pentru perioada romană şi
40
dacii lui Burebista, cel pomenit de Strabon. post-romană, Repertoriul arheologic (1983) menţionează
La anul 74 î. Hr., guvernatorul Macedoniei, Caius aşezări şi descoperiri la Ilidia (poziţia 15), Oraviţa (20),
Scribonius Curio, ajunge să depăşească frontiera bănăţeană Potoc (22), Cacova (27), Ciclova (36), Comorâşte (38),
a Daciei dar se opreşte impresionat de „munţii păduroşi” . Iam (68), Măidan (87), din nou Oraviţa (99) şi Vărădia
31
Cum se ştie, Burebista se luptă în zonă cu boii, tauriscii (152) , alături de Greoni şi Berzovia, rod al convieţuirilor,
41
şi eraviscii. „În câţiva ani – scrie Strabon – a făurit o simbiozei şi continuităţilor dacice, apoi daco-romane, din
32
stăpânire puternică şi a supus geţilor cea mai mare parte din epoca romană, post-romană şi proto-română.
populaţiile vecine: încă a ajuns să fie temut şi de romani, căci În procesul etnogenezei a fost reiterat şi în ţinutul
trecând plin de îndrăzneală Istrosul şi prădând Thracia, până cărăşan noul destin în istorie pentru comunitatea locală,
în Macedonia şi Illyria, a pustiit pe celţi care erau amestecaţi majoritar românească.
cu thracii şi cu illyrii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii
aflaţi sub conducerea lui Kritasiros şi pe teurisci”…. 33 Note:
Din 15 î. Hr., teritoriul sud-dunărean al scordiscilor
ajunge sub dominaţie romană în vremea lui Tiberius deşi, 1. STRABON, Geografia, în volumul Izvoare
în aceleaşi timpuri, ei se vor alia cu romanii împotriva unor privind istoria României I, De la Hesiod la Itinerarul lui
triburi panonice. Important este că prin scordisci legăturile Antoninus, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p. 238
Daciei şi ale ţinutului cărăşan, locuit de daci, cu Roma au fost (limba greacă), traducere la p. 239-241; POMPEII TROGI
mult mai concrete, până la Burebista, decât în alte provincii (TROGUS POMPEIUS), Istoria lui Filip, în volumul
ale noastre. Şi în Banatul istoric, scordiscii au lăsat destule Izvoare, p. 358 (limba latină), traducere la p. 359.
urme în limba traco-geto-dacilor, în vremea lui Caracalla 2. N. HANNESTAD, Monumentele publice ale
ţinutul Sirmium având chiar o „civitas scordiscorum”. artei romane, II, traducere şi prefaţă de M. Gramatopol,
În 31 d. Hr., munţii bănăţeni şi dacii conduşi de Cotiso Bucureşti, Editura Meridiane, 1989, capitolul V, Împăraţii
(Cotison) revin în menţiunile izvoarelor vechi. Iată un pasaj adoptivi. Războaiele dacice, p. 14; pentru completări
din Florus: „Dacii trăiesc nedeslipiţi de munţi. De acolo, vezi şi C. DAICOVICIU, Neue Mitteilungen aus Dazien,
sub conducerea regelui Cotison, ori de câte ori Danubius Bucureşti, 1941, p. 38; I. ANDRIEŞESCU, Contribuţii la

Pag. 72