Page 28 - Morisena19_2020
P. 28

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020



        nefiind deplin pregătită să ia locul limbii slavone, se simţea  ,,intensivă”,  atenţia  concentrându-se  asupra  unui  număr
        nevoia de a se introduce în biserici serviciul divin în forma  redus de pagini, de unde şi succesul culegerilor de maxime,
        grecească, ceea ce părea cu atât mai firesc, cu cât liturghia  şi nu a devenit ,,extensivă”, asimilând cât mai multe texte,
        greacă era izvorul liturghiei slavone .               în vederea îmbogăţirii bagajului de cunoştinţe .
                                        2
                                                                                                      6
              Tiparul a fost opera unor clerici, atât Theodosie, cât   Inventarul cărţilor epocii a fost realizat de istoricii
        şi Antim şi Mitrofan la Bucureşti, iar mai apoi la Buzău  tiparului  (Doru  Bădără),  de  aceea  nu  vom  insista  la
        au imprimat cărţi bisericeşti, atât cu ajutor domnesc: ,,…  prezentarea materialului, ci vom puncta câteva cărţi care au
        Cu  porunca  şi  cu  toată  cheltuiala  a  prealuminatului  şi  contribuit la dezvoltarea limbii române, dar şi a ritualului
        înălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Românească  bisericesc. Şi în această realizare Biserica Ortodoxă a fost
                                                          3
        Ioan  Constandin  B<asarab>  B<râncoveanu>  Voevod” .  partenerul de nădejde al curţii de la Bucureşti. Biserica,
        Astfel  de  precizări  apar  în  prefaţa  majorităţii  cărţilor   în pofida păcatelor şi a cusururilor ei, rămâne, ca în Evul
        bisericeşti. Al doilea sprijin în tipărirea şi difuzarea cărţii   Mediu occidental, singurul refugiu al culturii. La ţară, şi
        bisericeşti l-a reprezentat marea boierime a ţării: spătarul   adesea şi la oraş, popa este cel care joacă rolul de învăţător
        Mihai  Cantacuzino,  apoi  tipografii:  Gheorghe  Radovici,   pentru câţiva copii de ţărani, luaţi la întâmplare sau fiindcă
        clericii: Antim, ieromonahii: Galaction Vidali şi Filotei şi   aşa fusese voinţa boierului. Cele mai frumoase opere de
        laicii: Manu a lui Apostol .                          artă religioasă sunt adunate în biserici şi mânăstiri .
                               4
                                                                                                          7
              Din  această  vreme  este  cunoscut  şi  un  renumit   Din tipăriturile ce ni s-au păstrat din această epocă,
        ilustrator de cărţi, Ioanichie Bucov, ale cărui gravuri, mai ales   97 au fost realizate la Bucureşti, Târgovişte, Snagov, Buzău
        acelea din Triodul de la Buzău, tipărit în anul 1700, reliefează   şi Râmnic. Cu sprijin domnesc au funcţionat şi tipografiile
        un real talent şi o mare sensibilitate. Cel mai de seamă meşter   de la Bălgrad (Alba-Iulia) pentru românii transilvăneni şi
        al matriţelor de lemn era un tipograf de la Râmnicu Vâlcea,   Alep pentru ortodocşii din Siria şi Arabia. O caracteristică
        Constantin Popa; după cum meşteri în xilogravură, ca Ursu,   a cărţii bisericeşti este bilingvismul, adică ediţii româno-
        Dimitrie  şi  alţii,  au  împodobit  cu  ilustraţii  şi  frontispicii   greceşti  sau  greceşti-arabe,  deci  cu  destinaţie  mai  largă
        nenumărate cărţi apărute în această epocă .           pentru  întreaga  Ortodoxie.  Este  timpul  trecerii  de  la
                                           5
              Tipografii  au  funcţionat  la  Bucureşti,  Snagov,   slavonă la limba română, deci o epocă de tranziţie.
        Râmnic, Buzău şi Târgovişte. Tiparniţele imprimau cărţi    În  momentul  de  maximă  înflorire  a  culturii  brân-
        în  dublu  regim,  eclesiastic  şi  domnesc.  Tipografiile  au   coveneşti  a  lucrat  mitropolitul  Antim  Ivireanul.  În
        dezvoltat o şcoală de tipografi aşa cum a fost cea de la   testamentul  său  întocmit  odată  cu  regulamentul  pentru
        Snagov,  care  a  pregătit  între  alţii  pe  tipografii:  Mihail   Aşezământul  mănăstirii  Antim,  frumoasa  lui  ctitorie
        Iştvanovici, ieromonahul Dionisie Floru  şi  pe  Gheorghe   bucureşteană,  poruncea:  ,,Las  cu  blestem  şi  aceasta:  să
        Radovici.  În  jurul  tipografiilor  s-a  grupat  un  număr  de   aibe  datorie  tipograful  să  înveţe  meşteşugul  tipografiei
        corectori, gravori, traducători, care au format o adevărată   unul după altul, pentru ca să nu piară acest meşteşug din
        ,,lume  a  cărţii”,  interesată  de  munca  filologică  hrănită   ţară, nici să se părăsească lucrul cărţilor pentru folosul ţării
        mai ales de confruntarea versiunilor în vederea realizării   şi pentru ajutorul casei” .
                                                                                   8
        unei  corecte  versiuni  româneşti  şi,  deci,  în  acurateţea   Vlădica Antim (1650-1716) născut în Gruzia a studiat
        termenilor,  în  viaţa  conceptelor.  Aceşti  mici  cărturari
        s-au alăturat unor scriitori ca fraţii Greceanu, Mitrofan şi   greaca,  turca  şi  araba  în  mediul  Patriarhiei  Ecumenice.
        Theodosie, formând o mişcare intelectuală. Lectura nu a   Ajuns în Ţara Românească a fost tipograf la Snagov, apoi
        fost transformată de ritmul susţinut al tipăririi, după cum   episcop al Râmnicului. În 22 februarie 1708, în Duminica
        înţelegeam din faptul că actul lecturii era considerat să fie   Ortodoxiei, a fost înscăunat ca mitropolit al Ţării.
                                                                   În  întreaga  sa  activitate  tipografică  a  reuşit
              2  Şerban Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni  imprimarea de cărţi în limba poporului păstorit. Acest şir a
        politice. Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981,  început la Snagov (Evangheliar, 1697) şi Bucureşti (Noul
        p. 96.
              3   Nicolae  Cartojan,  Istoria  literaturii  române  vechi,   6   Ştefan  Ionescu,  Panait  I.  Panait,  Constantin  Vodă
        Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 378; 381. (Se va prescurta  Brâncoveanu, p. 327.
        în continuare Istoria literaturii…).                       7   Alexandru  Duţu,  Modelul  cultural  brâncovenesc,
              4   Adina  Chirilă,  Proiectul  cultural  al  mitropolitului  în  vol.  Paul  Cernovodeanu,  Florin  Constantiniu  (coord.),
        Antim Ivireanu, Editura Marineasa, Timişoara, 2007, p. 56. (Se  Constantin Brâncoveanu, Editura Academiei, Bucureşti, 1989,
        va prescurta în continuare Proiectul cultural al mitropolitului…).  p. 161.
              5  Doru Bădără, Tiparul românesc la sfârşitul secolului   8   Neagu  Djuvara,  Între  Orient  şi  Occident.  Ţările
        al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, Editura Istros,  Române la începutul epocii moderne (1800-1848), ediţia a II-
        Brăila,  1998,  p.  36.  (Se  va  prescurta  în  continuare  Tiparul  a, traducere din franceză de Maria Carpov, Editura Humanitas,
        românesc).                                            Bucureşti, 2002, p. 157.


        Pag. 26
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33