Page 32 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

de persoane care au fost trimise să trăiască în deșertul nou-născută, părinții lui Ion, bunica și fratele. Bunica
României – Bărăganul. 3 Anghelina (Cocora, născută Dalea) a murit acolo, în
Între aceștia s-au aflat și cele 13 familii din Forotic, Bărăgan, iar în 1955 lui Ion i s-a născut încă o fetiță, Rodica
comuna în care s-a născut intervievatul nostru sau, mai (Cocora, actualmente Petrișor). Cinci ani a stat Ion Cocora
bine zis, interlocutorul nostru, deoarece, împreună cu dr. cu familia lui în această „Siberie a României”, „o închisoare
Martin Olaru, l-am invitat pe dl. Ion Cocora la o discuție, în aer liber”, ducând o viață despre care e destul de greu
la o poveste. să povestești la o cafea. Am citit că bănățenii deportați în
Ion Cocora s-a născut în 13 martie 1927 la Forotic, Bărăgan au dus cu ei hărnicia, ordinea, dragostea pentru
județul Caraș-Severin, într-o familie înstărită, proprietară a pământ și au dat viață unui ținut sterp , de aceea, cei care
4
53 de lanțe de pământ și multe animale. au vizitat, mai târziu, Bărăganul, au descoperit Dâlga o
Despre deportarea în Bărăgan, Ion Cocora ne așezare înfloritoare. Acestea sunt confirmate și de către
5
povestește cu seninătate și, culmea, adesea cu zâmbetul pe bătrânul Ion Cocora.
buze, în dulcele grai bănățean. Chiar și atunci când repetă „Ne-or dus în câmp liber și cu un țăruș ne-or trasat
instinctiv, parcă, „o fost greu, dar o trecut”, bătrânul are locul, câte-o parcelă pentru fiecare familie. La început ne-
chipul luminos, doar ochii umezi și o umbră de tristețe, or făcut o colibă, adică în pământ ne-or făcut un beci și
ceea ce mă face să cred că zâmbetul afișat este doar „un dup-aia o venit poliția, conducătorii de la sfatul nostru
strat protector”, este „hazul de necaz” al românului. popular, al deportaților și, iaca, ne-or dat material de
„În 18 iunie 1951, în puterea nopții de Rusalii, militari casă, scânduri, lăteți. Pentru mai multe persoane casa
și polițiști or bătut la ușă și ne-or ordonat îmbarcarea. Nu să fie cu trei camere, iar la două persoane, casă cu două
ne-o anunțat nimeni. Noaptea, pe la ora 2.00, eram veniți camere. Noi am făcut o casă bună, care a rămas, o casă
de la joc, de Rusalii, tata ne-o zis să ne culcăm că dimineața de pământ bătută între covraje și astrucată cu trestie. Așa
trebuie să ne trezim devreme, să ne ducem la sălaș, că aveam erau casele acolo, acoperite cu trestie. „La baltă, acolo-i
o slugă la sălaș și trebuia să ducem mâncare la omul ăla, și, țigla voastră” ne-or zis ăia de la primărie. Or zis să ne
pe urmă, să mergem la biserică, că așa era la noi, dimineața desculțăm, să lucrăm desculți și fiecare și-o tăiat trestie
la biserică și după masa la horă și, când să ne sculăm, ce din baltă și-o adus-o acasă cu coșia, cu căruța. Ne-am
să ne mai sculăm, că numa, iaca, armata la poartă. O venit făcut o mică comunitate acolo, un mic sat. Ne-am făcut
un ofițer sau ce-o fost și ne-o zis că putem să ne luăm doi biserică într-o casă, clopotul l-or adus de la Satchinez și
cai, o vacă, dacă are vaca vițel, putem să luăm și vițelul, la preot o fost tot un deportat dintre noi. Ne-am făcut școală
fel și iapa, dacă are mânz, și în trei ore să fim la gară. Când și cămin cultural. Bănățeanul întotdeauna o fost harnic și
am ajuns la gară, erau trase la rampă vagoanele goale, 13 inventiv, o știut să se organizeze și s-o creat o comunitate.
vagoane pentru 13 familii. Din alea, bou-vagon. Ne-am Ne-am înțeles acolo toți ca frații, parcă-am fost dintr-o
încărcat unii pe alții. Am băgat în vagon vaca cu vițelul, mamă. Când ne-am făcut casa, ne-am ortăcit câte trei
caii, cartofi, ce-am avut cu noi. Pe vremea aia, la Forotic familii și am făcut un fel de clacă. Într-o zi am lucrat la
era haltă și erau două linii. Eu am văzut seara că or venit unii, mâine zi la alții și așa ne-am făcut casele. Așa o
vagoane în haltă, dar n-am știut pentru ce. N-am știut nimic,
până ne-am văzut în vagoane și ne-or dus. La fiecare vagon fost, vai ș-amar! Ne-or vizitat neamuri, dar noi n-am avut
era o cătană. La vagoanele noastre or mai atașat vagoane voie să mergem mai mult de 5 km. în jurul satului. Dar,
la Comorâște, la Berzovia or atașat la convoi vagoane de tot ne-am mai dus la București. Am fost la București cu
6
la Banloc, Satchinez și am plecat spre Caransebeș, Orșova, moș Mândru și cu Pătru Ion, șeful contabil, care era de la
București. În București am stat o zi să adăpăm animalele, în Moniom, căsătorit în Forotic, un om învățat. Acolo ne-am
zori am plecat la Lehliu. Ne-o dat jos din vagoane. Era un întâlnit cu Pubi Ciorei, unchiul lui Radu Ciorei, dirijorul
sat acolo, dar nu ne-o lăsat, erau niște colibe. Or zis că ne Filarmonicii de la Constanța, o fost fiul preotului din
duc în alt sat și că ne dau parcele să ne facem singuri colibă, Forotic, Mitrofan Ciorei și al Miței Ciorei. El era dirijorul
casă. Ne-or dus la Dâlga Nouă raionul Lehliu. Acolo când Ansamblului „Doina” al Armatei, la București și era prim
am ajuns fiecare avea însemnat cu țărușul parcela, numărul solist. În rest, nu mergeam niciunde. Am muncit mult. Ne-
cutare, numărul cutare... A treia uliță am fost noi, Forotic, am câștigat mâncarea, traiul. Am lucrat în agricultură, la
or mai completat ulița și unii din Satchinez.” 4 https://adevarul.ro/locale/timisoara/banatenii-depor-
Din familia lui Ion Cocora au fost deportați șapte tati-baragan-dus-ordinea-harnicia-dragostea-pamant-dat-viata-
membri: băiatul Ion, care avea 24 de ani, soția lui, o fată unui-tinut-sterp-1_575fb7985ab6550cb8edd3c4/index.html
5 „Rusalii ‚51”: fragmente din Deportarea în Bărăgan
3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_%C de Daniel Vighi și Viorel Marineasa. Timișoara: Marineasa,
3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan 1994.
6 Tatăl prof. dr. Martin Olaru.

Pag. 30