Page 67 - Morisena19_2020
        P. 67
     Revistă trimestrială de cultură istorică
                         Dr. Ionel Bota                       sale Isabella şi a prelatului George Martinuzzi. Ezitările
                            (Oravița)                         sale în guvernarea provinciei provoacă prelungirea crizei
                                                              politice din zonă şi acutizarea polemicii austro-osmane
                                                              pe tema stăpânirii Transilvaniei.
            Oraviţa şi Țara Caraşului în                           Prin  Tratatul  de  la  Gilău  (29  septembrie  1541),
          vremea administraţiei otomane                       Isabella restituie lui Ferdinand de Habsburg coroana regală
                                                              şi face unele cesiuni teritoriale austriecilor.  Culminaţia
                                                                                                     6
                        (1552–1718)                           crizei  vine  din  gestul  prelatului  Martinuzzi  care,  prin
                                                              Acordul  din 21 iulie 1551 cu imperialii, determină pe
                                                              Ioan II Sigismund şi pe Isabella să cedeze Transilvania
                                                              lui  Ferdinand,  în  schimbul  domeniilor  Oppeln  şi
              Abstract:  The  study  records  the  Ottoman    Ratibor,  el  alegându-se  cu  titlurile  de  guvernator  şi  de
        administration  problems,  general  situations  and   cardinal.  Iată  de  ce  Imperiul  Habsburgilor  a  reacţionat
        realities in the Eyalet of Temeșvar, focusing on the 1552-  prompt: generalul Castaldo şi Toma Nadasdy sunt numiţi
        1718 period in the Sanjak of Mudava and the Vilayet of   comisari  imperiali  pentru  Transilvania.  A  fost  nevoie
        Karasova, territories corresponding to Țara Carașului   de intervenţia trupelor turceşti, conduse de sangeacbeii
        (literally  „Country  of  Caraș”)  in  the  Mountainous   de Semendria şi de Seghedin, ajutate de unităţi militare
        Banat  of  today.  Based  on  published  and  more  recent   trimise de Moldova şi Ţara Românească. Din 26 iulie
        information, the study deals with matters of territorial   anul  următor,  1552,  Banatul  –  partea  sa  de  câmpie
        administration,  economy  and  agrarian  relationships,   timişană dar şi sudul cărăşan – şi Crişana sunt ocupate de
        traditional  crafts,  taxation,  judicial  system,  military   turci şi transformate în paşalâcuri: de Timişoara (acesta,
        organisation,  ethnicity  and  demography  and  the   oficial, din 30 iulie 1552) şi de Oradea. Dar, în Banat,
        continuity of the local specificity.
                                                              regimul dominaţiei otomane trebuie înţeles mai degrabă
                                                              ca o încercare neizbutită de instaurare a administraţiei
              Keywords: Eyalet of Temeșvar, Sanjak of Mudava,
        Vilayet  of  Karasova,  Ottoman  administration  in  Banat,   proprii, efort care n-a dat roadele aşteptate de politica
        Ottoman taxation, Ottoman judicial system, Michael the   Porţii în tot intervalul 1552-1718.
        Brave and Banat
                                                                   2.  Organizarea  teritorială  a  Pașalâcului  de
              1. Proiecte politice osmane în Mitteleuropa     Timișoara  și  organizări  administrative  în  Țara
              Orientarea  noii  politici  osmane,  cu  un  interes   Carașului.  Sangeacul  de  Mudava  și  vilaietul  de
        deosebit pentru zona care include şi provincia bănăţeană,   Karasova
        este rodul unei gândiri diplomatice de excepţie, avându-l
        ca  mentor  al  planurilor  Sublimei  Porţi  –  după  o  lungă   a.  Pașalâc,  sangeacuri,  vilaiete.  Teritoriul
        perioadă de conflicte interne între partida filo–austriacă şi   Paşalâcului de Timişoara a fost împărţit în şase sangeacuri:
        cea filo-veneţiană (1520–1566 ) –, pe faimosul Soliman   Sangeacul  de  Giula  cuprinde  în  limitele  sale  zone  ale
        II Magnificul, sultanul în vremea căruia harta imperiului   fostelor  comitate  medievale  Arad,  Birchiş,  Cenad  şi
        turcesc  dobândeşte  cea  mai  mare  întindere  din  istoria   colţul sudic al Bihorului. În Sangeacul de Ineu se includ
        sa.  În 1521 e cucerită cetatea Belgrad,  în 1522 cetatea   părţile muntoase ale fostelor comitate Arad şi Zarand. În
                                            2
           1
        Orşova şi în 1524 aceea a Severinului, în 1526 e spulberat,   componenţa Sangeacului de Lipova intră partea nordică
        în bătălia de la Mohács, regatul maghiar,  în 1529 turcii   a comitatului Severin şi ţinuturile  de pe o fâşie restrânsă,
                                              3
        încercând pentru prima dată să ia direct pulsul imperiului   de-o parte  şi de alta a Mureşului, până la Arad. Sangeacul
        rival, habsburgic, asediind Viena. 4                  de Cenad cuprinde parte din zona Cenad, nordul şi nord-
              La  29  august  1541,  Ungaria  centrală  dobândeşte   vestul ţinuturilor Timiş şi Torontal şi câmpia Aradului.
        o  nouă  organizare  politic–administrativă  în  cadrele   Sangeacul de Timişoara e constituit  din partea centrală a
        imperiului  turcesc,  fiind  transformată  în  Paşalâcul   Timişului şi Torontalului, o parte din comitatul Caraş de
        de  Buda.  În  acelaşi  an,  în  luna  octombrie,  Dieta  de  la   odinioară şi o altă parte din fostul comitat de Severin. O
        Debreţin  consacra  înfiinţarea  Principatului Autonom  al  situaţie specială prezintă Sangeacul de Mudava (Moldova
        Transilvaniei , iar în 1543 Dieta de la Cluj utiliza dreptul  Veche),  cu  sudul  comitatelor  Severin,  Caraş,  Timiş  şi
                    5
        acordat de sultan de a-l alege pe principele ţării. Numai  Torontal, cu misiunea de a supraveghea aprovizionarea
        că Ioan II Sigismund, fiul lui  Ioan  Zápolya (care  murise  pe Dunăre şi pe uscat, dinspre  Balcani, pentru nevoile
        la  25  iulie 1540), se află mai mult sub influenţa mamei  Paşalâcului de Oradea.
                                                                                                           Pag. 65





