Page 68 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Așadar. sudul Banatului de Munte, Banatul cără- competenţele conducătorilor variind ca şi titulaturile.
şan, face parte integrantă, cu istoria evoluţiilor sale dintre Astfel, localităţile mai mici (Agadici, Răchitova,
1552–1718, din Paşalâcul Timişoarei, situat pe „Orta Mercina) sunt denumite „kariye”, „kura” (sat) şi „nahiye”
Kol” („calea mijlocie”), culoarul dintre Belgrad şi Buda. (târguri), având ca dregător un „naib” (adjunct de cadiu).
Dar cetatea Caraş era cucerită de turci încă la 1551. În „Nevâni” şi „kasaba” (orăşele – Ticvaniul Mic, Cacova,
7
cele ce urmează, vom restrânge la această arie geografică Jam), apoi „kaza” (orăşel cu garnizoană – Iam, Marcovaţ)
problema administraţiei otomane cu aspectele pe care au în frunte un „cadiu” cu rol executiv şi juridic, iar în
le incumbă o varietate de probleme sociale, juridice, „kaza” cu atribuţii administrative şi militare. Oraşul
economice, politice, interesând istoria jumătăţii de sud a propriu-zis (la acest rang, Caraşova, Karasova) este
provinciei banatice. numit în nomenclatorul administraţiei otomane „şehir”
Până la Tratatul de la Speyer (1570), când Casa şi tot cadiul conduce autoritar aici, semnând actele
de Austria va obţine teritorii din vestul Transilvaniei, „hăccet”, emise de tribunalul musulman local. Urmează
politica imperialilor faţă de aceste ţinuturi se regăseşte „liva” (oraş cu suburbii – Mudava), unde puterea o deţine
în programul diplomaţiei lui Ferdinand I de asigurare a sangeacbeiul „emir-i liva” sau „mirliva”. O adunare,
Dunării de Jos împotriva expansiunii otomane. Pe de altă „medjlis” (întrunire, sfat) funcţionează în toate aceste
parte, pentru turci, cum spune Braudel, Dunărea a fost o subunităţi administrative, abordând o arie largă de
frontieră importantă, dar în atâtea rânduri fragilă. probleme, de la amănuntul vieţii cotidiene şi până la cele
8
Paşalâcul de Timişoara, constituit în teritoriul mai grave (calamităţi naturale, război).
ocupat pe criterii militare ca proprietate a sultanului,
apare menţionat în Turcici imperii status cu teritoriile c. Autohtoni și alogeni. Schița raporturilor
în dependenţă, astfel: „Temesvar beglerbeg, resident inter-etnice. Organizările nu aduc atingere configurãrilor
ibidem. Subjecti sunt eius administration sangiacatus etnice ale provinciei. În 1562, într-o realitate incluzând
hi(c) 1. Temesvar. 2. Mudava.3 . Vilaosvvar. 4 Tschianad 5 întreg Banatul, 187 de sate majoritar româneşti sunt
Vutschitini.6 . Giula. 7.Vidin.8 . Lipa.”. Din perspectiva menţionate în sangeacul Arad, iar între 1686-1687, alte
9
.
administrãrii sale, ţinutul „yurt” („vatră”) va fi organizat 2.160 case locuite de populaţie românească în sangeacul

ca „vilâyet” care, după 1600, devine provincie, „eyâlet” Ineu . La 1692, în Ticvaniul Mic majoritatea etnică o
11
în înscrisurile oficiale. Caraşul şi „ţinutul Semenic” sunt asigură românii. Rezistenţa la noii factori de influenţă
12
în vilaietul Karasova. 10 se verifică în argumentele stabilităţii mentalului colectiv,
Aceste unităţi administrative sunt conduse de un mai ales în mediul rural. Iar eventualele concesii, în

13
„mutasarrîf” , după 1600 titlul fiind acela de „beylerbeyi”, construcţii şi activitatea edilitară .14
guvernator de mare provincie, precum întreg paşalâcul
banatic, dar şi rang important în organizarea militară (la c. Funcționarismul osman în noua provincie.
titlul acesta, în acte mai întâlnim şi precizarea de com- Funcții, competențe, responsabilități, obligații. În
petenţe „mir-i-miran”), ajutat de un viceguvernator, 1926, juristul orăviţean Szabo e vizitat de orientalistul
„aian”, care poate îndeplini şi calitatea de locţiitor al Endre Antalffy, căruia-i înmânează câteva documente din
primului, „kethüda”, „kâhya”. În toate localităţile mai vremea administraţiei otomane în vechiul sangeacat de
importante (Caraşova, Mudava, Bocşa), un „muhafîz- Mudava, predate ulterior lui Ioachim Miloia, la Muzeul
15
paşa” e însărcinat cu paza supuşilor şi averilor. Aceşti Banatului, în Timişoara. Stufosul aparat administrativ
conducători sunt numiţi oficial prin „berat”, diplomă, otoman a creat şi funcţiile numeroase. Un „beilikçi
brevet, cu diverse alte denumiri precum „ferman”, „hiti”, efendi” este şeful cancelariei unde se redactează actele
„hükum”, „misal”, „tevki”, „yarlig”, „nişan”, „menşur”, oficiale, ajutat de un slujbaş numit „teşcheregiu” iar
numiri făcute din „înaltul ordin” „emr-i ali” sau din un „mühürdar” aplică sigiliul. Un „prim împuternicit”,
„ilustrul ordin” „emr-i şerif” al sultanului, printr-o scri- „başvekil”, are sarcini de a face cunoscut conţinutul
soare împărătească „nâme-i hümâyum”, purtând „semnul actelor trimiţându-le prin oamenii săi către instituţii ori
împărătesc” „nişan-i hümayun”, pe baza unui raport, către public. Un rol complex de scrib, diac, secretar şi
„telhâs”, al marelui vizir către sultan. Actul poartă grămătic îl are funcţionarul „kâtib”, „küttab”.
monograma sultanului „tugra” sau „ilustrul semn”, „ala- Un alt funcţionar, „defterhane”, este administrator
met-i şerif” precum şi o pecete „tamga”. de cadastre şi şef al „casei de condici” şi al arhivei. În
vreme ce registrele contabile intră în competenţele
b. Habitatul. Orașe, orășele, târguri, sate. unui „defter emini” (intendent de arhive), ajutat de
Subdiviziunile administrative au şi ele organizări proprii, slujbaşul contabil „başmuhasebeşi”, de perceptorul de

Pag. 66