Page 73 - Morisena19_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

altul, modelul fiind „mudd”, echivalând cu 20 „kile de timp de pace se organizează inspecţii de alarmă „yoklama”,

Istanbul”, 44 „okka” (kiyye) dau un „kantar”, altă „luştra”, „muştra”, pentru a se constata potenţialul trupei
măsură de greutate de 56,452 kg. În schimb, „yük” e în caz de mobilizare. Trebuie amintite şi funcţiile create
o unitate financiară şi de greutate pentru o povară, o sar- de situaţiile administrării în mediile militare. Astfel,
cină, însemnând echivalentul a 100.000 de aspri. fiecare mare unitate, unitate, subunitate are propriul ei
Pentru lungime, „arşin” (sau „zira”) echivalează cu instructor, profesor, contabil, un „nazîr”, un „kiatib”, un
0,711 m, iar „menzil” este distanţa parcursă într-o zi de diacon mahomedan „dnagu”, un judecător de oaste „kadi
mers. Libertatea de acţiune în timpul turcilor a creat o asker”, iar cavaleria, cea dintâi la împărţirea prăzii de
35
clasă puternică de negustori şi meşteşugari locali. război, are un controlor financiar „suvari mukabelecişi”.
36
În vremea turcilor, firmele Stoian şi Nedelcu
au în districtul timişan 12.000 stupi şi vând ceară pe b. Ienicerii și auxiliarii. În imperiul Otoman,
piaţa Veneţiei . Se exportă oi, boi, porci la Viena şi organizarea armatei e în strânsă legătură cu structurile
37
Constantinopol, dar şi vinul, apreciat mai târziu şi de militare care interferează aproape toate domeniile
Mercy care, înaintea campaniilor sale bănăţene are, în sistemului societal. Armata a reprezentat pionul principal,
zonă, prin oamenii săi, monopolul comerţului cu săpun, baza şi garanţia reuşitelor politicii expansioniste osmane.
seu, lumânări, uleiuri. Şi în Banatul regimului otoman se resimte acest aspect la
Porumbul, în italiană „gran turco”,e reabilitat la toate capitolele.
noi din 1650, după ce multă vreme Banatul îl vindea Active sunt cele patru genuri de armă: pedestrimea,
masiv în peninsulă. 38 cavaleria, artileria şi flota (pe Dunăre). Pedestrimea,
ienicerii „pivade” sau „yaya”, dau garnizoane şi trupe
4. Armata. Structuri militare în Pașalâcul de pază peste tot: în cetăţi, în locuri întărite, la puncte
Timișoarei și influențe locale în Sangeacul de Mudava de trecere. Ca proprietar de teren, un ienicer primea un
și Vilaietul Karasova „timar” şi se numea în acest caz „timariot”. Ienicerii
au un comandant suprem, „ienicear-aga”, cu sediul la
a. Aspecte generale. Armata împărătească e Istanbul, care, cu preţul pierderii funcţiei şi al vieţii,
definită în documente „orduy hümayun” „ordu”, „ordie”, se obliga să aibă grijă permanentă de „ostaşii noi”,
şefii ei sunt numiţi prin „porunca împărătească” „hükm-ü cum se numeau ienicerii care proveneau din copii
hümayun”, „hükm-ü şerif”, „hatt-i hümayun” ori „hat- creştini islamizaţi şi primeau numele tatălui adoptiv,
tişerif”. Comandantul suprem, serdarul, „başserdar”, dar şi „oastea de poartă”, „kapikulu”, „kapuhalci”,
„serdar-i ekrem” e numit prin act de întărire „sanad”, „corpul robilor lui Allah”, „kultaifesi”, „fii robilor lui
„senet”, „sanea”, înscris în „Rüus Defterleri”, condica Allah”, „kuloglu”. Aga ieni-cerilor numea în funcţii,
actelor de numiri în funcţii. Denumirea generică pentru prin poruncă împărătească, pe toţi comandanţii şi
oşteanul înarmat este aceea de „celebü”, de „fegy subordonanţii acestora din teritorii.
vereş”, om înarmat, luptător, de „gazi”, luptător pentru Linia de bătaie avea secţii de câte 10 „bülök”,
Islam. Garda comandanţilor de mari unităţi e „orta”, fiecare oştean cu o soldă între 6-7 groşiţe, în frunte cu
comandantul trupelor aflate în expediţie este „serascher- un „şerbülök” sau „bülükbaşi” (sergentul) care primea
ul” sau „seraskerbaşa” cu locţiitorul său „sansungiibaşi” între 8-9 groşiţe. Instituţia ienicerilor, ca şi a celorlalte
ori „ser-sansoni”. Operaţiunea mobilizării are denumirea arme într-un stat care, cel dintâi în lume, a avut serviciul
de „nefir-el-nefir” de la „nefir”, „am ridicat poporul”. În militar obligatoriu, a creat destule funcţii, atribuţiile
provinciile unde se poartă luptele, dar şi pe timp de pace, militare ale unor funcţionari împletindu-se cu cele
se utilizează alte titluri: „başbug”, căpetenie, comandant administrative: „mustafiz” şi „disdari”, comandanţii de
de oaste, „başkapudan”, comandant-şef. De regulă, cetăţi „kiaia”, ajutorul de comandant de cetate „kiatib”,
şefia campaniei sau armatei staţionate în teritoriu o are slujbaşul intendent pentru administrarea soldelor nu-mite
„beilerbeiul”, cu un venit între 1.750-4.600 de galbeni, „meyacib” sau „uluf” care se primesc la fiecare trei luni.
iar soldaţii aduşi de el personal în luptă sunt „djebelükü”, Un „disdar” avea între 15-100 groşiţe, o „kiaia” câştiga
având şi ei un venit calculat între 42-110 galbeni. 15-30 groşiţe.
Beilerbeiul poate fi înlocuit de un „caimacam”, în ordine Auxiliarii corpului sunt „mozlimi”, scutiţi adesea
urmează „beiul”, echivalentul colonelului din armata de impozite şi sarcini în contul îndeplinirii obligaţiilor
modernă, „subbeiul” (maior) sau „binbaşi”, comandând militare, proveniţi dintre musulmani şi conduşi de un
peste 1.000 de oameni, „ceribaşi” (căpitanul”), „sürü- „reis”. Creştinii, chiar fără obligaţia de a trece la religia
djibaşi” (locotenentul), „subbaşi” (sublocotenentul). Pe islamică, alcătuiau corpul auxiliar al „azab-ilor” (azapi).

Pag. 71