Page 73 - Morisena19_2020
P. 73

Revistă trimestrială de cultură istorică



        altul, modelul fiind „mudd”, echivalând cu 20 „kile de  timp de pace se organizează inspecţii de alarmă „yoklama”,


        Istanbul”, 44 „okka”   (kiyye)   dau   un   „kantar”,   altă  „luştra”, „muştra”, pentru a se constata potenţialul trupei
        măsură   de   greutate   de 56,452 kg. În schimb, „yük” e  în caz de mobilizare. Trebuie amintite şi funcţiile create
        o unitate financiară şi de greutate pentru o povară, o sar-  de  situaţiile  administrării  în  mediile  militare.  Astfel,
        cină, însemnând echivalentul a 100.000 de aspri.      fiecare  mare  unitate,  unitate,  subunitate  are  propriul  ei
              Pentru lungime, „arşin” (sau „zira”) echivalează cu  instructor, profesor, contabil, un „nazîr”, un „kiatib”, un
        0,711 m, iar „menzil” este distanţa parcursă într-o zi de  diacon mahomedan „dnagu”, un judecător de oaste „kadi
        mers.   Libertatea de acţiune în timpul turcilor a creat o  asker”,  iar  cavaleria,  cea  dintâi  la  împărţirea  prăzii  de
             35
        clasă puternică  de negustori şi meşteşugari locali.    război, are un controlor financiar „suvari mukabelecişi”.
                                                     36
              În  vremea  turcilor,  firmele  Stoian  şi  Nedelcu
        au  în  districtul  timişan  12.000  stupi  şi  vând  ceară  pe   b.  Ienicerii  și  auxiliarii.  În  imperiul  Otoman,
        piaţa  Veneţiei .  Se  exportă  oi,  boi,  porci  la  Viena  şi  organizarea  armatei  e  în  strânsă  legătură  cu  structurile
                     37
        Constantinopol,  dar  şi  vinul,  apreciat  mai  târziu  şi  de  militare  care  interferează  aproape  toate  domeniile
        Mercy  care,  înaintea  campaniilor  sale  bănăţene  are,  în  sistemului societal. Armata a reprezentat pionul principal,
        zonă, prin oamenii săi, monopolul comerţului cu săpun,  baza şi garanţia reuşitelor politicii expansioniste osmane.
        seu, lumânări, uleiuri.                               Şi în Banatul regimului otoman se resimte acest aspect la
              Porumbul, în italiană „gran turco”,e reabilitat la  toate capitolele.
        noi  din  1650,  după  ce    multă  vreme  Banatul  îl  vindea   Active sunt cele patru genuri de armă: pedestrimea,
        masiv în peninsulă. 38                                cavaleria,  artileria  şi  flota  (pe  Dunăre).  Pedestrimea,
                                                              ienicerii „pivade” sau „yaya”, dau garnizoane şi trupe
              4.  Armata.  Structuri  militare  în  Pașalâcul  de pază peste tot: în cetăţi, în locuri întărite, la puncte
        Timișoarei și influențe locale în Sangeacul de Mudava  de trecere. Ca proprietar de teren, un ienicer primea un
        și Vilaietul Karasova                                 „timar”  şi  se  numea  în  acest  caz  „timariot”.  Ienicerii
                                                              au un comandant suprem, „ienicear-aga”, cu sediul la
              a.  Aspecte  generale.  Armata  împărătească  e  Istanbul,  care,  cu  preţul  pierderii  funcţiei  şi  al  vieţii,
        definită în documente „orduy hümayun” „ordu”, „ordie”,  se  obliga  să  aibă  grijă  permanentă  de  „ostaşii  noi”,
        şefii ei sunt numiţi prin „porunca împărătească” „hükm-ü  cum  se  numeau  ienicerii  care  proveneau  din  copii
        hümayun”,  „hükm-ü  şerif”,  „hatt-i  hümayun”  ori  „hat-  creştini  islamizaţi  şi  primeau  numele  tatălui  adoptiv,
        tişerif”.  Comandantul  suprem,  serdarul,  „başserdar”,  dar  şi  „oastea  de  poartă”,  „kapikulu”,  „kapuhalci”,
        „serdar-i  ekrem”  e  numit  prin  act  de  întărire  „sanad”,  „corpul robilor lui Allah”, „kultaifesi”, „fii robilor lui
        „senet”,  „sanea”,  înscris  în  „Rüus  Defterleri”,  condica  Allah”,  „kuloglu”.  Aga  ieni-cerilor  numea  în  funcţii,
        actelor de numiri în funcţii. Denumirea generică pentru  prin  poruncă  împărătească,  pe  toţi  comandanţii  şi
        oşteanul  înarmat  este  aceea  de  „celebü”,  de  „fegy  subordonanţii acestora din teritorii.
        vereş”, om înarmat, luptător, de „gazi”, luptător pentru     Linia  de  bătaie  avea  secţii  de  câte  10  „bülök”,
        Islam.  Garda  comandanţilor  de  mari  unităţi  e  „orta”,  fiecare oştean cu o soldă între 6-7 groşiţe, în frunte cu
        comandantul trupelor aflate în expediţie este „serascher-  un  „şerbülök”  sau  „bülükbaşi”  (sergentul)  care  primea
        ul” sau „seraskerbaşa” cu locţiitorul său „sansungiibaşi”  între 8-9 groşiţe. Instituţia ienicerilor, ca şi a celorlalte
        ori „ser-sansoni”. Operaţiunea mobilizării are denumirea  arme într-un stat care, cel dintâi în lume, a avut serviciul
        de „nefir-el-nefir” de la „nefir”, „am ridicat poporul”. În  militar  obligatoriu,  a  creat  destule  funcţii,  atribuţiile
        provinciile unde se poartă luptele, dar şi pe timp de pace,  militare  ale  unor  funcţionari  împletindu-se  cu  cele
        se utilizează alte titluri: „başbug”, căpetenie, comandant  administrative:  „mustafiz”  şi  „disdari”,  comandanţii  de
        de  oaste,  „başkapudan”,  comandant-şef.  De  regulă,  cetăţi „kiaia”, ajutorul de comandant de cetate „kiatib”,
        şefia campaniei sau armatei staţionate în teritoriu o are  slujbaşul intendent pentru administrarea soldelor nu-mite
        „beilerbeiul”, cu un venit între 1.750-4.600 de galbeni,  „meyacib” sau „uluf” care se primesc la fiecare trei luni.
        iar soldaţii aduşi de el personal în luptă sunt „djebelükü”,  Un „disdar” avea între 15-100 groşiţe, o „kiaia” câştiga
        având  şi  ei  un  venit  calculat  între  42-110  galbeni.  15-30 groşiţe.
        Beilerbeiul poate fi înlocuit de un „caimacam”, în ordine   Auxiliarii corpului sunt „mozlimi”, scutiţi adesea
        urmează  „beiul”,  echivalentul  colonelului  din  armata  de  impozite  şi  sarcini în contul îndeplinirii obligaţiilor
        modernă, „subbeiul” (maior) sau „binbaşi”, comandând  militare,  proveniţi  dintre  musulmani  şi  conduşi  de  un
        peste  1.000  de  oameni,  „ceribaşi”  (căpitanul”),  „sürü-  „reis”. Creştinii, chiar fără obligaţia de a trece la religia
        djibaşi”  (locotenentul),  „subbaşi”  (sublocotenentul).  Pe  islamică, alcătuiau corpul auxiliar al „azab-ilor” (azapi).



                                                                                                           Pag. 71
   68   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78