Page 75 - Morisena19_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

mărită şi mai ales „ostaşii de sacrificiu” „delkiliç”, Braudel greşea, amintind de răzmeriţele ţăranilor „sârbi”
„dalkiliçi”. Un corp special ridică fortificaţii „tabie”. în 1594, în Banat. În fapt, erau cărăşenii satelor din
În toată perioada, s-a scris, „Banatul a fost arsenalul preajma Oraviţei şi de pe malul Dunării (Clisura). I se
46
şi livrantul armelor şi muniţiilor trebuincioase armatei cere şi lui Mihai Viteazul să vină cu oşti şi să acopere
otomane”. liniile de comunicaţie în zona Belgrad, pentru a asigura
41
buna aprovizionare a armatelor Semilunii. Voievodul
5. Evenimente politice în Țara Carașului în muntean motivează (el cunoştea zona din vremea când
perioada administrației otomane era bănişor de Mehedinţi) că nu poate interveni direct
(desigur, el pregătea răscoala antiotomană), dar trimite
a. Revoltele românilor, croaților și sârbilor cu acea solie 400 de cai şi o sumă uriaşă de bani, care

cărășeni în vremea epopeii lui Mihai Viteazul. Până ajung în tabăra turcă de la Yanik (Raab).
47
la 1658, numai partea sudică a Banatului cărăşan, E şi perioada în care populaţia română şi sârbă
constituită în Sangeacul de Mudava (Moldova Veche), din perimetrul Vârşeţ-Caraşova organizează puncte de
intra sub jurisdicţia otomană, având ca punct întărit rezistenţă, urmărind să întrerupă operaţiunile turceşti şi
în zona de nord, la confluenţă cu teritoriul aparţinând legătura acestora cu sangeacurile de la sudul Dunării. Încă
Caransebeşului şi Principatului Transilvaniei, cetatea din aprilie 1594, cu sprijinul discret al banului G.Palatici
Bocşa. E adevărat, prin pacea de la Vaşvar (1664) se de Lugoj şi Caransebeş (el avansase în funcţie din poziţia
recunoştea oficial că „tot Banatul e turcesc.” de cnez al Ilidiei ), şi al lui Mihai Viteazul, care trimite
42
48
După 1590, avem dese menţiuni ale realităţilor în tabăra răsculaţilor pe omul său de încredere, Toma
politice, sociale, economice din acest teritoriu. Prin Postelnicul, revoltele izbucnesc. În tabăra de la Vârşeţ,
ţinutul cărăşan trece solia călugărului croat Alexandar la 13 iunie 1594, răsculaţii jură lui Mihai Viteazul (unii
Comuleo, trimisul Papei Clement III (1592-1605) la istorici spun, totuși, că voievodul era deja prezent aici )
49
curtea lui Mihai Viteazul. Acelaşi prelat va fi însărcinatul şi lui Sigismund Bathory. Vine în zonă şi o delegaţie a
lui Rudolf II (1576-1612), cu misiuni de reprezentare, episcopului Teodor de Alba Iulia şi aduce un mesaj de
după 1601, la curtea lui Radu I (Radu Şerban). Comuleo la unităţile austriece că vor sprijini o eventuală răscoală
va zăbovi în trei rânduri, 1597, 1603 şi 1603, la călugării antiotomană. Teodor Nestorovici, episcopul de Vârşeţ,
franciscani din Caransebeş, prilej cu care face dese promite şi el sprijin.
menţiuni în legătură cu acestă zonă. 43 Caraşul se predă în mâinile austriecilor în 1595.
Desigur, însă, că majoritatea menţiunilor despre Astfel că Sinan Paşa e nevoit să împartă armata în
ţinutul cărăşan o datorăm evenimentelor politice şi două, trimiţând de la Agria (Eger) câteva unităţi de elită
militare, multe având desfăşurări în aceste teritorii cu împotriva răsculaţilor. Ofensiva generalului austriac
localităţile menţionate pe harta lui Magini Porri din Teufenbach îi ajută pe români şi pe sârbi să ocupe Vârşeţul,
1597. Cronica lui Naima, de pildă, zăboveşte asupra Şiria, Ineul, Lipova, Oradea, Cenad, Becicherecul Mare,
campaniei anului 1592. La 14 februarie-14 martie au luptele durând până în octombrie 1597. Rebelii sunt
50
loc luptele de la Yeni-Hisar (Nova Palanka) plasate de însă opriţi din ofensivă de trupele lui Ismail Hassan, paşa
cronicar pe râul Kupa, care nu este Kopa/Kopaonik, dar de Timişoara, în lunile iunie-septembrie, bătăliile cele
poate fi Caraşul nostru, prin asimilația termenilor Kara mai importante având loc la Panciova (25 iulie-3 august)
și Kupa, designând în traducere „negru”, cuvânt intrat în şi Becicherec (septembrie). Episcopul Nestorovici e prins
lexicul osman sub influența dialectului aromân din Munții de Hassan şi moare schingiuit, iar Deli Marcu, Gheorghe
Pindului. Comandantul armatei otomane de operaţii Raţ şi Sava Temişvaraţ, dintre conducătorii răscoalei,
44
este beilerbeiul de Bosnia, Telli Hasan paşa. El îl aduce fug în Țara Românească, la Mihai Viteazul. Prin
51
pe Kirli Hasan, vizirul, din Rumelia la Timişoara pentru Palatici, Mihai intră în relaţii cu Ştefan Ioşica, „frătuţiul
a pacifica ţinutul, dar e atacat de trupele lui Sigismund din Caransebeş”. În acele vremuri, la 28 mai 1597, e
Bathory, conduse de G. Zrinyi, comandantul cetăţii menţionată aproximativ în ţinutul cărăşan de azi, cetatea
Cănija. Cronica relatează că beilerbeiul s-a înecat în râu. Kursumlija, ulterior Gorwicz (1667), Kursumlan, la 1690,
Între 27 septembrie 1593-15 septembrie 1594, desigur cetatea Cherry din mențiunile documentelor
Sinan Paşa, viitorul adversar al lui Mihai Viteazul, medievale anterioare administrării osmane a provinciei,
primise comanda trupelor care urmau să asedieze în vecinătatea districtelor Valea și Ilidia, posibil Oraviţa
cetăţile Strigoniu şi Pesta. La campanie participă valiul de mai târziu. Să mai reținem că evenimentele din
de Temeșvar şi cel de Bosnia. Valiul Timişoarei află că perimetrul Oraviţa-Panciova-Vârşeţ, între 1590-1600, în
45
„s-a răsculat populaţia unei palănci din ţinutul său”. Şi contextul epocii dominată de figura şi faptele lui Mihai

Pag. 73