Page 77 - Morisena19_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

localitate (aşezare, cetate) mai spre nord, zona aparţinând 3. M. B. NAGY, Várok, Kastélyák, udvarházak
districtului Caraşova. Mustafa Naima, abordat în rândurile ahógy a régiek látták XVII-XVIII, századba, Bucureşti,
de mai sus, scrie că, în februarie-martie 1592, Telli- Kriterion, p. 75-76; D. CSÁNKY, Magyar-törtenelmi
Hasan paşa, beilerbei de Bosnia, „a pus de au construit földrajza, Budapest, 1913, p. 119-121; B. HOMAN,
pe râul Kupa o cetate, în apropiere de Yeni-Hisar”. Kupa Geschichte des ungarische Mittelalter, Berlin, 1940, p.

nu este Kopa/Kopaonik din Serbia, dar poate fi Caraşul 132-139; J. BENEDEK, A román nemzetiségi törekvések
nostru, prin asimilația termenilor Kara și Kupa, designând törtenete és jelenlegi állaporta, II, Budapest, 1899, p.
în traducere „negru”, cuvânt intrat în lexicul osman sub 91-93.
influența dialectului aromân din Munții Pindului. Tot mai 4. O. TURAN, Histoire de l’idéologie turc de la
sus notam că în acele vremuri, la 28 mai 1597, e menţionată domination ottomane, 1969, p. 16-19.
aproximativ în ţinutul cărăşan de azi, cetatea Kursumlija, 5. Bodog MILLEKER, Délmagyaroszág közepköri
ulterior Gorwicz (1667), Kursumlan-Chorowitz, la 1690, földrazja, Temesvár, 1913, p. 32; G. MÜLLER, Die
desigur cetatea Cherry din mențiunile documentelor Türkenherrschaft in Siebenbürgen. Verfassungsrechtliches
medievale anterioare administrării osmane a provinciei, în Verhältniss Siebenbürgen zur Pforte 1541-1688, Sibiu,
vecinătatea districtelor Valea și Ilidia, posibil Oraviţa de 1923, p. 350-400; Ştefan PASCU, Transilvania în epoca
mai târziu, Orawitz, la 1697, la Fernand de Marsigli. Principatului, Cluj, 1948, passim.
La Densusianu avem explicaţia pentru un „districtus 6. Nicolae IORGA, Geschichte des osmanischen
valachalis” bănăţean în aceeaşi zonă geografică, „Ha- Reiches den Quellen dargestellt, I, Gotha, 1908, p. 219-
ram” („Aram”) care poate fi Chorom, Chorowicza, 243; S. SZILAGYI, Erdélyi orszaggyülésé emlékek,
65
Gworwlycza, Oraviţa de mai târziu. Să reamintim, tot Budapest, 1875-1879, p. 92; R. GOSS, Österreichische
aici, că la romani chora, din grecescul hora, însemna un staatsverträge Fürstentum Siebenbürgens (1526-1680),
oraş (o localitate) cu teritoriul delimitat prin fortificaţie, la Viena, 1914, p. 226-235.
care se adăugau pământul cultivabil, păşunile şi pădurile 7. Mihai MAXIM, Teritorii româneşti sub

din preajmă. Tot din latină, traducerea lui horrea ne dă administraţia otomană în secolul XVI, în „Revista de
în română denumirea locului din castru unde se ţineau, Istorie”, tom 36, nr. 9, septembrie 1983, p. 989; ŞT.
la adăpost de intemperii sau de furtişaguri, proviziile. ANDREESCU, Limitele cronologice ale dominaţiei
Dar mai avem la îndemână şi traducerea lui latinus niger, otomane în ţările române, în „Revista de Istorie”, XXVII,
ajuns prin latina vulgară (poporală) în daco-romană şi 3, 1974, p. 399-412; Pentru problemele bănățene în
română, în graiurile locale din Transilvania şi Banat, vremea administrației otomane, esențiale sunt cercetările
„orăştică”, „orăşte”, „orăştie”, loc de pârloagă. 66 publicate de Cristina FENEŞAN-BULGARU, Problema
Nu pot încheia cercetarea, fără a sublinia încă o instaurării dominaţiei otomane asupra Banatului,
dată că vechile clişee ale istoriografiei în legătură cu Lugojului şi Caransebeşului, în „Banatica”, IV, 1977,
„crunta dominaţie otomană” trebuie corectate, dacă nu p. 223-238; iar mai recent, Idem, Vilayetul Timișoara,
cumva depăşite. Astfel că foarte multe argumente în 1552-1716, Timișoara, Editura Ariergarda, 2014; Idem,
acest sens pot fi întâlnite studiindu-se evoluţiile istorice Banatul Otoman. Studii istorice, Timișoara, Editura
ale acelor teritorii, între care ţinutul orăviţean, cărăşan, în Ariergarda, 2017; PESTY, II/I, p. 256-266.
contact direct cu administraţia osmană. Permanentizarea 8. AL. POPESCU, Relaţiile româno-austriece,
habitatului şi civilizaţiei autohtone majoritar româneşti, Iaşi, Editura Institutului European, 1998, p. 6; Fernand
chiar în acele vremuri dificile, fiind la rându-i cea mai BRAUDEL, Mediterana şi lumea mediteraneană în
serioasă și mai autentică dovadă. epoca lui Filip al II-lea, IV, traducere de M. Gheorghe,
prefaţă de Al. Duţu, Bucureşti, Editura Meridiane,
Note: 1986, p. 243.
9. În Turcici imperii status, Lugduni / Lyon /,
1. S. DECSY, Osmanografia, Vienna, 1789, p. 1630, p. 204.
XVIII-XXIX şi p. 31-46; M. BERZA, Der Kreuz-zug 10. Ibidem, conspecte în manuscrisul Sim. Sam.
gegen, die Türken-ein europäisches Problem, în „Revue MOLDOVAN, datat „18.06.1957”.
d’Histoire Sud-Est Européen, XIX, nr. 1, 1943, p. 42-74. 11. M. B. NAGY, op. cit., loc. cit.; Virgil BIROU,
2. Cf. A. RAMBAUD, L’Europe du S-E. Fin de Crucile de piatră de pe Valea Căraşului, Timişoara,
l’Europe grecque. Formation de l’empire ottomane, în Editura Institutului Social Banat-Crișana, 1941, p. 23-24;
volumul E. LAVISSE, A. RAMBAUD, Histoire génèrale vezi la Florin CONSTANTINIU, Aspecte ale mentalului
du IV-e siècle à nos jours, tom III, Paris, 1894, p. 789-809. colectiv sătesc în societatea medievală românească, în

Pag. 75