Page 74 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Ei erau organizaţi în „djemaete”, un djemaet fiind alcătuit În Timişoara, aga artileriei are 56 groşiţe solda,
din 4 „odde”, o odda având 10 oameni. Comandantul comandă şapte beilicuri şi o trupă de 70 oameni care
unei odda era numit „serodak” (sergent). fabrică praf de puşcă. 40
Azab-ii erau numiţi în mediile româneşti şi
„martaloţi”, aveau o soldă de 5 groşiţe, erau conduşi de e. Alte unități militare auxiliare. Alte unităţi
un „aga” în subordinea sa aflându-se ofiţerii „sermaie”. militare ale pașalâcului au mai mult sau mai puţin un
Rezidentul austriac în armata otomană la asediul rol auxiliar. E vorba de „zaimi”, „timarioţi” şi „ostaşii
Vienei, în 1683, avea o gardă formată dintr-o unitate a de cetate”, de corpul „baltagii-ilor” („baltaçi”) adică
sangiacatului cărăşan de Mudava. halebardierii, vitejii „delii” sau „serdengeçti” conduşi
de un „delilbaşi”, cuirasierii „gebegibölük”, geniştii
c. Cavaleriași auxiliarii. Cavaleria avea două şi păzitorii muniţiei, trupe puse sub comanda unui
corpuri distincte, „al drapelului roşu”, „olufedjik” şi „al „gebegibaşi”, „çeleçibaşi”, grenadierii „hambragi”,
drapelului alb”, „garibeke” şi era alcătuit din escadroane, „hambraçi” de la „hambra”, grenadă, constructorii
un escadron având 100 călăreţi şi fiind compus din mai de poduri „tonbazi” de la „tonbaz”, corabie-ponton,
multe odda, fiecare cu câte 10 călăreţi. În fapt, „spahii”, „konaki”, sau „conaccii”, trupele care au în grijă locurile
cavaleria, sunt menţionaţi în ordinea de luptă cu şase de popas „oturak” ale oştirii conduse de „konakçibaşi”,
„alti-bölük” de călăreţi, un escadron superior „bölük- avangarda sau „hărţuitorii” „cethagi”, unităţile de
hâlki” şi un escadron inferior „aşagi-bölük”. „karavul” care asigură paza, posturile de santinelă şi
„Sipah” e primul corp de cavalerie permanentă, patrula în zona de campanie.
cu steag roşu („sançak”). Al doilea corp, „silahdar”, Mai sunt utilizaţi în campanii sau în spatele liniilor
are un steag galben şi e format din „robi de curte”, de luptă „păzitorii de şoimi” „turnagi” conduşi de un
„kapi kullari”, „kul” însemnând rob, slujitor al Porţii. „turnagibaşi” sau „seturna’i”, „păzitorii câinilor din cel
În viaţa civilă posedă un „timar”, sate cu venitul anual de-al 64-lea orta”, „zagargii”, care au în frunte un şef
sub 20.000 de groşiţe şi sunt obligaţi să participe la cu rang de aga. Există şi unităţile speciale de „păzitori
război cu soldaţi care contribuie la venitul respectiv cu şi purtători de steag”, „sangeactar”, „bayraktar”, de
câte 3.000 de groşiţe. Exemplele bănăţene atestă cum drapel „alemtar” („alem” e drapel), de păzitori ai
un sat cu 19.000 de groşiţe venit anual dă cinci oameni steagului profetului conduşi de un „miralem”, un corp de
pentru oaste, „timarioţi” din care „spahia” contribuie „silhdar-i”, armaşi, armurieri numiţi şi „gebegi” „gebeçi”
cu 6.000 de groşiţe, iar restul cu câte 3.000 de groşiţe care au în grijă repararea, la nevoie chiar pe timpul
fiecare. Spahiii au în frunte un „aga” şi sunt sprijiniţi luptelor, a tehnicii militare.
39
în lupte de un corp auxiliar de voluntari, „neînfricaţii”, „Mehterii” compun trupele muzicii militare,
„gönölük”. „mehterhane”, în frunte cu toboşarul, tamburul „tablbaşi”
(de la „tabl”, tobă, tambur), „hada” sunt fierarii, iar
d. Artileria. Corpul de artilerie se numeşte „medjari”, lemnarii. După cum o cer situaţiile de front,
„topci”, de la „top” care înseamnă în traducere tun. sunt utilizaţi ca armată neregulată „sekban”, „seymen”,
Şefii artileriştilor din imperiu îşi au sediul în arsenalul dar şi marinarii, „gerani”, fiecare corabie având în frunte
din Istanbul, „Dolmabagei”. În teritorii, inclusiv în zona un „kapudan”, denumire imitând pe „kapudanbaşi aga”,
bănăţeană, ei au un cartier al lor, la marginea aşezărilor amiralul flotei maritime şi fluviale a imperiului.
cu garnizoane numit „topchane” (românescul „tăpşan”). În funcţie de potenţialul redus al fiecăruia, la nevoie
Există în capitală, dar şi în localităţile mai mari din se recurge şi la corpul numit „mülekaidii”, pensionarii,
provincii, arsenale şi şcoli speciale de pregătire. veteranii şi chiar invalizii, apoi timarioţii anterior maziliţi
Subdiviziunile sunt bateriile şi trupa „bülökük” care-şi răscumpără vinovăţia participând la lupte. Se
(„beilic”, poporal). Au în frunte un „aga sertopciu” sau recurge şi la mercenari cu soldă, dar numai pe timpul
„topcibaşi”, dar specifică artileriştilor e calitatea lor campaniei, precum corpul „arnavud” al albanezilor
plurietnică. Ofiţerii şi subofiţerii primesc o soldă între 10- (arnăuţii) călăreţii înarmaţi „iskencii” „iskençi”, acela al
20 de groşiţe, iar trupa e plătită cu 6 până la 9 groşiţe. voluntarilor „levend”şi „akingii” „akinçi”, oaste neper-
Ca piese de artilerie sunt utilizate tunul mic „cerha”, manentă din ţărani călări, fără soldă, dar cu drept la prada
„balimezza”, tun de calibru mijlociu, „colomborna”, de război, ca şi gelepii voluntari, „gönüllü celeb”.
„havan”, un soi de mortieră primitivă, „padaluşka”, Un rol important îl mai au trupele „yamak”,
„şakloz”, „sahi”, un tun vechi de asediu şi „darbzen”, oşteni rezervişti aduşi pe poziţie de luptă care, pe timpul
tun mai nou de asediu. campaniei, mai sunt numiţi „terakklili”, oşteni cu soldă

Pag. 72