Page 71 - Morisena19_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

Creştinii plăteau impozitul funciar „harac”, după aspri. Documentele interesând operaţiunile impozitărilor
mărimea recoltei, „harac-i mukasim” şi după mărimea se păstrează în „trezoreria actelor”, „hazine-i evrek” iar
lotului, „harac-i muvazzaf”. Plăţile se fac de către fiecare banii în trezorerie, „hazane” („hazine”).
casă, familie, gospodărie, „hane” ori de poartă, „kapu”. Unele bunuri fiscale se exploatează în comision,
În Banat se plătea „ispendje” pentru locul de casă, 3 „emanet”. Fiscul pune un împuternicit, „însărcinat peste
groşiţe. Există şi impozit general, „cizye” („djizie”), moşie”, persoană care-şi realizează onorariul din pro-

plătit de creştini, sau capitaţia (pe cap de locuitor). centul pe venituri şi încasări. Ei au calitatea de agenţi
24
Pentru a avea asigurată continuitatea plăţilor, dregătorii fiscali şi sunt, de regulă, soldaţi invalizi, veterani,
admit practicarea cametei, „murabaha”. pensionari.
28
Instituţiile statului au în competenţa lor „impozitele Bunurile fundaţiilor religioase „evkaf” („vacîf”)
tradiţionale”, „rüsum-i örfiyye”, plătindu-se în caz de „vacuf”, sunt administrate de un „ferras”, îngrijitor
război „avâriz-i divaniye”, cu prestaţie directă ori „avâriz şi supraveghetor de curăţenie şi de un administrator al
akçesi”, cu achitarea contravalorii. Activ e sistemul fondurilor, „tevliyet”. Pe lângă moschei musulmane
redevenţelor, „tekâlif”, al redevenţelor de stat „tekâlif-i „geamie, „cami” şi biserici creştine se îngăduie sistemul
örfiyye”, practicat în impozitarea oilor sau morăritului, aşezămintelor de caritate „imarett”, care oferă zilnic şi
dar şi „impozitului miresei”, „resm-i arusiye”. Ceea ce gratuit mâncare elevilor din „medresse” (şcoli musulmane)
aparţine fiscului statului „miri, mirie” (haraç, de ase- şi din şcoli creştine, săracilor şi străinilor. Există şi funcţia
menea) poartă numele generic de „beilic”. de intendent pentru fundaţiile pietiste, „mütevelli”. În
Impozitul în natură şi bani „pendjik” implică condiţiile toleranţei religioase, comunităţile musulmane
problema robilor. Se plăteşte „mal-i humus”, a cincea sau cele creştine plătesc „impozitele seriatului”, „rüsum-u
parte din avuţie echivalentă a 1/5 din robii cuveniţi şer’iye („öşur”, „haraç”, „ciziye”). Un astfel de impozit,
fiscului (la cinci robi vânduţi, unul sau valoarea lui în înseamnă a zecea parte din produsele obţinute pe sesiile
bani aparţine fiscului statului), la mai mulţi de cinci bisericilor, „öşur („öşr”, „aşar”)”.
plătindu-se pentru fiecare 25 de aspri, un rob fiind evaluat Deţinătorii de corăbii, pe Tisa, Mureş, Dunăre,
la 125 de aspri. plătesc „navlu”, chiria pentru corăbii.
Capitaţia impusă de fiscul statului, „darea de cap”, Dar există în astfel de organizări și sistematizări
se numeşte „djiyedat”. Omul plăteşte o „djizie” sau o ale impozitărilor şi categorii ale scutiţilor de dări, „muaf”,
„ispendje”, apoi se poate răscumpăra, după 1630, cu „müsellem” şi „beraya”, precum şi „comune privilegiate”
125, 150 sau 175 de groşiţe. La înţelegere cu mai marele care au scutiri la impozite dacă aduc armatei active salitră.
locului, o comunitate plăteşte o sumă globală, 5 groşiţe Interesant că se păstrează termenul autohton
vechi, un groş nou sau un galben, a 450-a parte din toate „voyvoda” pentru dregătorul otoman care strânge impo-
produsele ori „carogi”, 1/10, 1/8, 1/6, 1/5 „djizie”. zitele pe pământurile statului date în arendă sau veniturile
25
Întreaga operaţiune a impozitării poartă denu- anuale de pe „hassurile” marelui vizir („vezir-i”, „azam”,
mirea oficială de „charats”. Arenda anuală către fisc „sadriazam”).
se achita în două rate. Pentru arendaş garantează
şase persoane iar neplata arendei se lasă cu vinderea h. Sistemul juridic. „Regimul justiţiei” în

proprietăţii şi a terenurilor garanţilor, „aruncul de perioada regimului otoman din Banat era o aplicaţie
dare”. Uneori, legislaţia îngăduia subarendarea la locală a modelului general valabil în imperiul
26
evrei şi armeni. Se practică şi arendarea pe viaţă, arenda Semilunii. Fiecare paşalâc era împărţit în circumscripţii
„malikiane” pentru veterani sau mazili, „masili”, de judecătoreşti numite „kaza” (a nu se confunda cu titlul
care beneficiau inclusiv creştinii. localităţii de acest grad) sau „nahiere” când aveau un
Pentru controlul situaţiilor din localităţi activa un sens administrativ, iar un sangeac avea 2-3 circumscripţii
birou special ai cărui funcţionari erau intendentul „emin”, judecătoreşti şi administrative.
„defter-kiaig”, „defterceauş”, cu rol de a verifica plata Instituţia justiţiei are în persoana „cadiului” un
corectă a impozitelor, starea donaţiilor şi „vacanţele” personaj autoritar, mai ales că atribuţiile sale sunt mul-
fiscale. În târguri şi pieţe, „bazar”, „pazar” se plăteşte o tiple: judecător, civil, dar şi militar, pe timp de pace şi
taxă de pasaj şi una pentru vânzare, „banii de târg”, bac. pe timp de război, executor, notar, supraveghetor al
27
Diferenţa dintre cursul oficial de plată la vânzare- organizărilor financiare şi administrative. Venitul şi leafa
cumpărare şi de încasare de la „vistieria exterioară”, „diş lui erau în raport cu numărul citaţiilor şi al zilelor de
hazine” la „trezoreria centrală a statului”, este numită judecată. Cadiul şi ajutoarele lui, „naib” şi „muselim”,
29
„tevafüt-ü hazene”. Până la 1584 era de 1 aspru, apoi de 2 erau numiţi de la Istanbul.

Pag. 69