Page 76 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

„Epigonismul” lui Iulian Grozescu uneşte şi în nefiinţă această familie a spiritualităţii româneşti. O
pildă grăitoare, emoţionantă, de felul în care acest brav popor
A fost Iulian Grozescu un „epigon al Renaşterii ştie să-şi cinstească înaintaşii.
bănăţene?” A trăit şi a creat el doar în umbra „marilor creatori”
ai acestei Renaşteri? Îndrăznim a opina că eticheta de „epigon ” NOTE:
1
nu îi este tocmai potrivită şi iată de ce:
În primul rând, Iulian Grozescu este autorul unei opere 1. I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de la început până
substanţial mai întinse şi mai variate decât a acelora cu care a la Unire, 1582-1918, Timişoara, 1940, p. 130.
fost încadrat în acelaşi capitol al citatei lucrări. Mai mult, însuşi 2. Ghiţă Bălan-Şerban, La centenarul morţii poetului
autorul „Literaturii...” îi acordă un număr sporit de pagini Iulian Grozescu, în ziarul Drapelul roşu, Timişoara, 28 mai 1972.
comparativ cu ceilalţi „epigoni”. 3. G. Munteanu, Hyperion I. Viaţa lui Eminescu, Edit.
În al doilea rând, trebuie avută mai mult în vedere, Minerva, Bucureşti, 1973, p. 55.
credem, epoca în care a activat pe tărâm literar, cultural şi
politic poetul. A avut o viaţă scurtă (33 de ani), curmată tragic Iulian Grozescu – un atentator?
înainte de vreme. A trăit într-un Banat şi Ardeal subjugate de
un imperiu despotic. Sufletul său a fost „suflet din sufletul De-a lungul vremilor, în trecut ca şi în anii noştri,
neamului”. Chiar dacă nu a fost un poet de primă mărime – şi comuna Comloşu Mare (Timiş) a dat ţării o întinsă pleiadă de
nici nu a fost – chiar dacă versurile sale nu au o valoare estetică intelectuali, iluştri fii ai satului, pe care cu justificată mândrie
intrinsecă, „ele au fost tortul de urzeală şi beteală din care, mai şi-i revendică. Unul dintre aceştia a fost şi poetul Iulian
apoi, alţi cântăreţi ardeleni – Goga, Coşbuc, Şt. O. Iosif – au Grozescu (1839-1872), primul şi cel mai apropiat colaborator
1
ţesut chilimul versurilor răscolitoare .” al lui Iosif Vulcan la revista Familia, la începutul perioadei
2
Pe de altă parte, Al. Piru şi Ioan Şerb îl socotesc un budapestane a acesteia. În semn de omagiu, cineva propunea,
„clasic”, din moment ce-1 includ cu poezia Dor de libertate, în 1939, nemurirea în bronz a poetului comloşean cu prilejul
cea mai reprezentativă de altfel, în vol. II al antologiei Poezia împlinirii unui veac de la naşterea sa. Dar mirificul, pe atunci,
română clasică. De la Dosoftei la Octavian Goga (Buc. B.P.T., vis al avocatului Aurel Bugariu a putut fi realizat abia în 1972,
2
ed. I 1970, ed. a II-a 1976). odată cu comemorarea în comuna-i natală a centenarului morţii
Dintre toţi „epigonii Renaşterii bănăţene”, doar el lui Iulian Grozescu.
figurează în respectiva antologie. Nu e aceasta o altă dovadă A avut o viaţă zbuciumată, o boală nemiloasă şi
a superiorităţii sale valorice comparativ cu colegii întru incurabilă 1-a secerat fulgerător înainte de vreme. În puţinii săi
„epigonie”? Iosif Vulcan însuşi, prietenul şi patronul său spiritul, ani, a fost un luptător neobosit, cu condeiul, pentru drepturile
figurează în aceeaşi antologie tot cu o poezie. Dacă nici creaţia naţionale ale poporului român din Banat şi Transilvania, aflate
literară propriu-zisă a acestuia n-a atins culmi deosebite, suntem vremelnic sub odioasa stăpânire străină. Mai târziu, în capitala
oare îndrituiţi a-1 cataloga drept „epigon” al unor înaintaşi României, unde s-a stabilit temporar, a militat hotărât pentru
numai pentru simplul motiv că i-a succedat? Evident, nu! Căci emanciparea socială a oropsiţilor vieţii. Poate temperamentul
meritul amândurora trebuie căutat cu precădere în constanţa cu său vulcanic, dragostea fierbinte pentru dreptate, ura pătimaşă
care s-au înregimentat unui nobil ideal contemporan lor: cauza împotriva potentaţilor zilei de orice naţie ar fi fost (căci dovezi
poporului român din Transilvania şi Banat, în idealismul sincer nu sunt), au dus la implicarea sa în atentatul împotriva lui Barbu
cu care s-au integrat celor care, prin năzuinţele lor, au zămislit Catargiu, prim-ministru în timpul domniei lui Al. I. Cuza.
Marea Unire a celor două provincii româneşti cu Ţara. Chestiunea, cercetată de atunci şi până acum cu variabil
În acest context, apar drept regretabile unele ieşiri discernământ, continuă să planeze, asemeni unei „pete albe”,
persiflante şi epitete ironice, de dată relativ recentă, împotriva neelucidate încă, asupra scurtei dar furtunoasei sale biografii.
lui „...Iulian Grozescu şi a celorlalte ilustrităţi din leşinata S-au invocat „argumente” şi argumente, pro şi contra. Dar
generaţie a Familiei” , cu atât mai mult cu cât ele vin din a-1 bănui, măcar, de crimă pe Iulian Grozescu doar pe seama
3
partea unui distins profesor şi eminent eminescolog. unor cuvinte ale sale sau citându-i câteva fulminante versuri
3
O dovadă a preţuirii memoriei poetului, în dimensiunile constituie o reală inechitate, căci, după Publius Syrus , bănuiala
4
ei reale, o constituie piosul act al înălţării bustului lui Iulian este o „injurie tăcută pentru oamenii respectabili” (Sententiae) .
5
Grozescu, veritabilă emblemă spirituală a comunei natale, Nici faptul că s-a întors „brusc” în satul natal, din
prin aceasta închegându-se, pete timp şi spaţiu, un impresionat Bucureşti, după atentat , nu probează participarea sa, ci mai
6
triptic statuar: Iosif Vulcan la Oradea, Mihai Eminescu la degrabă că boala care avea să-1 răpună va fi debutat atunci.
Sânnicolau Mare (11 octombrie 1925, primul monument Printre apărătorii direcţi şi entuziaşti ai memoriei
al poetului din Banat şi Transilvania) şi Iulian Grozescu la neîntinate a lui Iulian Grozescu se numără Aurel Cosma şi
7
Comloşu Mare (24 decembrie 1972). Un arc de boltă care

Pag. 74