Page 73 - Morisena20_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

mare lucru. Deocamdată era sub efectul primirii extrem de și-n toamnă, în ritmul cu care s-a derulat, în anul 1944,
cordiale și entuziaste de la Belgrad, cu toasturi, recepții și ofensiva sovietică pe frontul „eliberării”. Ambasadorul
fraternitate, un pic comunistă , un pic slavă de pretutindeni. Vuianovici nu mai prididește să-i abordeze pe toți actorii
16
Alături de mult trâmbițata „declarație”, sovieticii potențiali ai partiturii pro-iugoslave de la București. Îi
au fost puși în temă de iugoslavi și cu problemele lor cu vin în ajutor auxiliarii ambasadei, secretarul I Milutin
vecinii, care trebuiau și acestea să fie remediate; printre ele, Popovici , șeful serviciului consular George Popovici
17
problema deportării sârbilor în Bărăgan. Că lucrurile stăteau și ceilalți. Se discută, se insistă, se repetă cu obstinație
așa ne-o dezvăluie constatarea că în preajma lui Hrușciov postulatele din materialul de sinteză și de orientare ticluit
era și Mitin, ideologul șef al Biroului informativ și cel ce de semidocții „specialiști” bănățeni de la Internele din
orienta de-acum noul curs sovietic, al reparațiilor cuvenite Belgrad: sârbii și numai sârbii din Bărăgan sunt cheia
iugoslavilor. succesului dialogului iugoslavo-român, Moscova dixit.
Nu întâmplător Hrușciov a făcut apoi, la întoarcerea Dar Moscova între timp s-a mai și „răcit”, o superputere
de la Belgrad, o escală semnificativă la București, unde au mondială nu se poate împiedica într-o declarație anostă,
fost de urgență convocați și ceilalți parteneri de bloc, pentru ticluită de niște „copii naivi” și încă puțin instruiți ai
consultări privind cursul viitor de urmat. Mare euforie comunismului iugoslav. 18
când i-a fost prezentat ambasadorul Vuianovici; indicații Dej îl reîntâlnește pe ambasador la recepția de la
operative, pentru Mitin, ca problemele iugoslave rămase bulgari, întărește promisiunile făcute anterior, vine și cu
încă nesoluționate să primească o soluție satisfăcătoare; de- ideea extinderii și consolidării conlucrării prin ridicarea
acum știrile privind Iugoslavia trebuiau să primească doar o de obiective comune, hidrocentrala de la Dunăre prinde
componentă pozitivă, să se consemneze doar realizările și acum contur în mințile politicienilor. Cu sârbii se va
nimic altceva. Dej se află mereu în preajmă, lucid, receptiv, rezolva și asta, deocamdată avem un Ansamblu de cântece
abil în a se angaja pe un curs care-i satisfăcea oarecum și dansuri sârbești, ale celor buni, „pe linie”, ce construiesc
orgoliul propriu și propriile opinii, dublate însă și de socialismul și depun strădanii proletcultiste prin Banat,
încurajările Moscovei. atât la sat cât și la oraș. Tito însă nu se lasă amăgit, declină
Aerul recepțiilor este însă sufocant, inconfortabil vizita anunțată pentru 23 August, „onorându-l” la rece pe
pentru cugetări mai aplecate, despre lucruri „delicate”, Dej, cu apelativul dătător de frisoane pentru camarazii-
precum repararea nedreptăților față de cei oropsiți în Bărăgan. tovarăși, de „domn”. 19
E nevoie de noi discuții, tête-à-tête, undeva în aer curat, la o Audiențele și întrevederile continuă însă neabătut, la
vânătoare și un pahar de vin... Belgradul este pus la curent îndemnul aceluiași Mitin, revenit la București, cu directive
cu cele petrecute la București. Indicațiile de la Centrală spun „de bine” reînnoite pentru iugoslavi. Sunt luați la rând
că, pentru deplina normalizare, problemele trebuie abordate toți locatarii Olimpului politic românesc: Moghioroș ,
20
global, în principiu – și nu punctual, pe detalii facile de
îndeplinit. Iar în această abordare generalizatoare piatra de 17 Aflăm cu stupoare că șeful Comisiei de verificare a
încercare, nodul gordian al întregului demers, trebuie să fie persoanelor cu domiciliu obligatoriu din cadrul MAI, lt. colonelul
problema Bărăganului și a reparării urgente a nedreptății Einhorn Wilhelm, după încheierea „misiunii” Bărăganul a fost
făcute sârbilor. detașat ca secretar I la Ambasada României de la Budapesta
Întâlnirile cu oamenii politici de decizie de la (Nicoleta Ionescu-Gură, op. cit., 230-231). Sunt motive temeinice să
presupunem că și Milutin Popovici, în post la București, a beneficiat
București se succed, de acum într-un ritm tot mai accelerat de aceeași „specializare diplomatică”.
spre toamna anului 1955, odată cu succesiunea în avalanșă 18 Milomir Marić, Deca Komunizma/Copiii Comunismului,
a serbărilor și recepțiilor din reprezentanțele țărilor Blocului Ediția a 3-a, vol. I-II, [Beograd, 2014], 502+506 pag. (O interesantă
răsăritean, marcate de „zilele naționale”, toate în vară târzie abordare istoriografică despre această generație incomplet
maturizată, a comuniștilor născuți de ororile războiului și care
16 Deja la Belgrad s-a pus la cale o nouă declarație de se pierd tot mai mult în hățișurile bunăstării și ale refinamentelor
principii, mult mai politizată, a relațiilor cu Iugoslavia. Este așa- sofisticate ale automulțumirii de sine, striviți sub povara propriului
numita „Declarația de la Moscova”, semnată la 20 iunie 1956, cu mit). Aceleași alese mulțumiri se îndreaptă către confratele
ocazia vizitei de răspuns, a președintelui Tito în URSS. Aceasta belgrădean Zoran Stojić care ne-a făcut încă odată beneficiari
încerca să sugereze că relațiile dintre cele două state socialiste ai acestei prețioase surse de informare și înțelegere a esenței
trebuie așezate mai ferm pe principiile relațiilor dintre PCI și PCUS. comunismului iugoslav.
Se încerca astfel asimilarea Iugoslaviei cu totul regulilor de bloc. 19 Vezi Anexa nr. 9 (Telegrama 301, din 25 aug. 1955).
De data aceasta Tito se codea să mai „aprofundeze” un asemenea 20 Alexandru Moghioroș, vezi L. Ungureanu, R. Eremia,
dialog inegal. Inutil să adăugăm că, atât la venire cât și la întoarcere Apostolii lui Stalin (Cercul ereticilor), I, 187-202 („A fost
acasă, Tito a făcut largi escale prin România... (V. Mićunović, op. domesticit la curtea lui Gheorghiu-Dej și a executat fiecare comandă
cit., 529-530, passim). a stăpânului politic. Recompensa: supraviețuirea.”).

Pag. 71