Page 75 - Morisena20_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

începe colaborarea la ziarul bisăptămânal Concordia Grozescului servea drept han pentru călători şi schimbul de
(1862), colaborare ulterior extinsă şi la alte ziare şi cai ai respectivului mijloc de transport.
reviste, de regulă umoristice sau satirice: Strigoiul (1862), – Calea ferată Timişoara – Comloş era terminată din
Umoristul (1863), Gura satului, Albina (1871-1872), al 1857, nefiind însă dată încă în funcţiune. Prima atestare
cărei redactor responsabil a fost. Scoate el însuşi, singur documentară a funcţionării căii ferate datează din 1866, deci
sau împreună cu alţii, Speranţia (revistă literară), Poşta cu doi ani înaintea sosirii actorilor bucureşteni la Timişoara,
română (ziar bisăptămânal, Bucureşti, 1870), Priculiciu fără însă a-i fi menţionata ruta .
8
(Budapesta, 1872, revistă satirică, printre altele şi cu – La Comloş, în curtea conacului contelui Nako exista
puternice accente antimonarhice), mai toate însă sistându- o splendidă sală de teatru, în care contele ivita trupe de actori
şi apariţia după câteva numere din cauza cenzurii sau a din Timişoara, Budapesta şi Viena .
9
dificultăţilor materiale. Deci, a fost adus Mihai Eminescu la Comloş de către
Un moment deosebit şi pentru Iulian Grozescu îl prietenul său Iulian Grozescu? Condiţiile materiale (mijloace
constituie apariţia, la 5 iunie 1865, a revistei Familia a de transport, sală) şi ideale (mecenatul local) întăresc
lui Iosif Vulcan, din a cărei redacţie face parte. Există prezumţia.
o (mică) controversă în privinţa stabilirii cu precizie Ulterior, Iulian Grozescu va trece Carpaţii, probabil
a funcţiei îndeplinite de poetul bănăţean în redacţia cu gândul stabilirii în Bucureşti, asemeni multora dintre
revistei. Dacă cu Iosif Vulcan lucrurile sunt clare, el scriitori transilvăneni atraşi de mirajul capitalei româneşti.
fiind „proprietar, redactor răspunzător şi editor” al Îşi abandonează, însă, intenţia şi în 1871 îl aflăm din nou
Familiei, în ceea ce-1 priveşte pe Iulian Grozescu unele la Budapesta, ca redactor responsabil al proaspăt înfiinţatei
materiale îl prezintă simplu, ca „redactor” al revistei , Albina. Între timp, boala nemiloasă de care suferea se
4
altele „redactor-şef” . Ne îndoim că această ultimă agravează. Cu sufletul cuprins de negre presimţiri, se
5
terminologie era consacrată pe atunci. Cert este însă reîntoarce în Comloşul natal, unde se stinge de tuberculoză la
faptul că, indiferent care era „organigrama” primei 2 iunie 1872 . Poetul îşi doarme somnul de veci în cimitirul
10
redacţii a revistei Familia, Iulian Grozescu ocupa un loc de miazănoapte al satului, în proximitatea unicului său
proeminent, poate chiar primul după directorul fondator, monograf, Vicenţiu Bugariu.
el jucând un important rol în stabilirea configuraţiei
revistei, foarte probabil acela echivalent azi secretarului NOTE:
responsabil de redacţie.
În această conjunctură apare drept plauzibilă ipoteza 1. Al. Piru, Ioan Şerb, Poezia română clasică. De la
că Iulian Grozescu a luat cunoştinţă de existenţa lui Mihai Dosoftei la Octavian Goga, BPT, Edit. Minerva, Bucureşti,
Eminescu încă de la debutul acestuia în Familia (1866), în al 1976, p. 243.
doilea an la apariţiei revistei, momentul „rebotezării” marelui 2. Ghiţă Bălan-Şerban, O publicistă ţărancă, în rev.
poet de către însuşi directorul revistei nefiin deloc străin. Cum Orizont, Timişoara, nov. 1970, p. 95.
colaborarea lui Eminescu la Familia va continua, aceasta cu 3. Vicenţiu Bugariu, Iulian Grozescu, Timişoara, 1941,
siguranţă va fi atras după sine preţuirea crescândă din partea pp. 8, 76.
tânărului redactor cu mult înainte ca întâlnirea dintre ei să 4. Dr. Aurel Cosma-junior, Bănăţeni de altădată, vol. I,
se fi produs. Iar când aceasta a avut loc, la Timişoara, unde Timişoara, 1933, pp. 31-32; I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de
Eminescu sosise ca sufleur în trupa de teatru a lui M. Pascali, la început până la Unire, 1582-1918, Timişoara, 1940, pp. 87-88.
trupă salutată chiar de Iulian Grozescu, întâlnirea lor va fi fost 5. Ghiţă Bălan-Şerban, La centenarul morţii poetului
una dintre doi truditori hărăziţi condeiului. Iulian Grozescu, în ziarul Drapelul roşu, Timişoara, 28 mai 1972.
Cât despre sosirea lui Eminescu la Comloşu Mare 6. G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, EPL,
(probabilă), împreună cu o parte din trupa teatrală a lui M. Bucureşti, 1966, pp. 104-105.
Pascali, lipsa preţiosului document – semnătura lui Mihai 7. Mircea Şerbănescu, Frumoasele legende, în rev.
Eminescu pe o biblie a Bisericii Ortodoxe din localitate, după Orizont, Timişoara, 13 ian. 1984.
spusele unor săteni – face hazardată orice ipoteză. Frumoasa 8. Franz Xaver Eckert, Meine Reise nach Ungarn im
legendă a locului merită însă a fi reţinută de viitorii cercetători Jahre 1857 (manuscris original, cu caractere gotice, tipărit de
7
cel puţin datorită unor argumente peremptorii: Hans Diplich la München, Germania, 1971, p. 42).
– Actorii bucureşteni aveau bunul obicei de a da 9. Martin Kurzhals/Hans Diplich, Heimatbuch der
spectacole şi în localităţile româneşti învecinate marilor Heidegemeinde GroBkomlosch im Banat, Edit. J.G. Bläschke
centre urbane în care poposeau. St. Michael, 1983, p. 149.
– Prin Comloş trecea drumul poştalionului ce lega 10. Al. Piru, Ioan Şerb, idem.
Timişoara de Viena, iar actualul Cămin Cultural din satul

Pag. 73