Page 19 - Revista Morisena_nr_2_2016

Revistă trimestrială de istorie

Dr. Florin Zamfir trece de partea maghiarilor. Confruntarea militară dintre
Ahtum și trupele regelui Ștefan I al Ungariei, conduse de
(Variaș) vărul său trădător, s-a desfășurat, după părerea majorității
istoricilor, în anul 1028 . Bătălia decisivă s-ar fi dat pe
6
câmpia dintre satele Tomnatic și Gottlob și a avut ca
Așezarea medievală Priamus. rezultat înfrângerea și uciderea lui Ahtum . De la numele
7
Mit și adevăr istoric învingătorului, Chanadinus, Urbs Morisena va primi, cu
acceptul regelui ungar, denumirea Cenad .
8
După cucerire, integrarea administrativă și
confesională a Banatului în structurile regatului maghiar
Comuna Periam este așezată în partea de nord-vest are loc treptat și se întinde pe mai bine de un veac și
a câmpiei bănățene, care face parte din marea Câmpie jumătate, până la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul
Panonică. În acest spațiu geografic, aflat în apropierea celui următor . Zona de câmpie din nord-vestul provinciei
9
cursului Mureșului, câmpia bănățeană este joasă, aproape a intrat mai devreme sub incidența stăpânirii maghiare,
netedă, cu foarte puține diferențieri morfologice, fiind constituind terenul propice pentru constituirea domeniilor
supusă intens unor procese de înmlăștinire și colmatare . nobiliare maghiare și pentru așezarea de coloniști sau
1
Valea Mureșului a fost din timpuri străvechi „oaspeți” de altă origine, în timp ce, probabil, o parte
„drumul sării”. Alături de fier, sarea constituia o din populația românească s-a deplasat spre zonele mai
resursă importantă, indispensabilă, pentru funcționarea înalte, mai ferite, ale Banatului . Așa se explică faptul că
10
comunităților omenești în Evul Mediu. Transportat cu în zonele de câmpie din nord-vestul și vestul Banatului,
plutele, valorosul condiment ajungea din ocnele ardelene numărul alogenilor va depăși pe cel al românilor.
11
până în șesul panonic. Prezența neîntreruptă a așezărilor Minoritari în Câmpia Panonică, maghiarii sunt o prezență
omenești pe ambele maluri ale Mureşului denotă destul de redusă și în Banat. Prin acțiunea apostolică a
importanţa economică pe care o avea râul la acea vreme . regilor maghiari, au fost convertite la catolicism resturile
2
Controlul asupra „drumului sării” a reprezentat popoarelor migratoare turanice , care au fost maghiarizate,
12
pretextul conflictului dintre regele maghiar, Ștefan I și apoi, prin asimilare, această acțiune ducând la creșterea
voievodul bănățean Ahtum . Succesor și nepot al lui Glad, numărului populației maghiare sau maghiarofone. Prin
3
Ahtum stăpânea un teritoriu mai întins decât predecesorul decretarea de către regalitate a egalității dintre starea de
său, care trecea dincolo de spațiul bănățean, la nord până nobil și aceea de catolic, nobilimea din rândul altor etnii,
la Crișul Alb, iar la est, probabil, până în Țara Hațegului și inclusiv cea românească, obligată să treacă la catolicism,
zona Munților Apuseni. Supușii lui Ahtum erau în marea a fost maghiarizată în una, două generații .
13
lor majoritate români și slavi, de credință ortodoxă. Însuși Organizarea bisericească a Banatului de către noua
voievodul bănățean primise botezul în rit răsăritean, la stăpânire a precedat organizarea politică a Banatului,
Vidin (Bulgaria), iar în reședința sa de la Urbs Morisena sub forma comitatelor maghiare. Pentru a comemora
(actualul Cenad), a ridicat o mănăstire ortodoxă cu hramul victoria asupra lui Ahtum, Chanadinus a construit la
Sfântul Ioan Botezătorul . Oroszlamos (în Banatul sârbesc) o mănăstire închinată
4
Principalele venituri ale voievodatului lui Ahtum Sfântului Gheorghe, unde au fost mutați călugării greci
proveneau din vămuirea plutelor care transportau sarea de la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Morisena.
pe râul Mureș. Regele maghiar Ștefan I, dorind un Prin anul 1030, Ștefan I a înființat la Cenad o episcopie
control exclusiv asupra traficului și veniturilor realizate catolică, în fruntea căreia l-a numit ca episcop pe
din comerțul cu sare, se lovește de opoziția voievodului venețianul Gerard de Sagredo (1030-1046). Începând din
bănățean, acesta fiind doar pretextul izbucnirii conflictului acest moment, biserica ortodoxă trece pe plan secund,
între cei doi. În realitate, regele maghiar urmărea să în condițiile în care regalitatea maghiară va sprijini,
înglobeze teritoriul voievodatului bănățean în cadrul prin privilegii și donații, doar Biserica catolică. Regele
regatului Ungariei și avea nevoie de un motiv plauzibil maghiar s-a folosit de nou înființata episcopie, pentru a
pentru începerea ostilităților . organiza administrativ teritoriul cucerit .
5
14
Ștefan I profită de rivalitatea și disensiunile interne
dintre Ahtum și vărul său Chanadinus, care trădează și 6 I. Hațegan, A. Kosá, op. cit., p. 24-25; R.M. Feraru, op. cit., p. 144.
7 E. Lammert, op. cit., p. 4.
1 I. Hațegan, A. Kosá, Banatul în lupta antiotomană, Editura Artpress, 8 C. Timoc, Contextul istoric al epocii Sfântului Gerard și luptele pentru
Editura Banatul, Timișoara, 2014, p. 13-14. putere în cadrul Regatului medieval maghiar, în „Filosofia Sfântului Gerard de
2 Dr. E. Lammert, Istoria comunei Periam (file dactilografiate), fila2; Cenad în context cultural și biografic”, JATE Press, Szeged, 2013, p. 132.
R.M. Feraru, Legenda Sancti Gerhardi episcopi și Deliberatio supra hymnum trium 9 I. Hațegan, A. Kosá, op. cit., p. 25.
puerorum: două izvoare fundamentale pentru istoria Banatului în prima jumătate 10 Ligia Boldea, Mărturii asupra cnezilor din Banatul medieval de câmp-
a secolului al XI-lea, în „Filosofia Sfântului Gerard de Cenad în context cultural și ie (secolul XIV – prima jumătate a secolului XV), în „Analele Banatului, S.N., Ar-
biografic”, JATE Press, Szeged, 2013, p. 140. heologie – Istorie, XIX”, Timișoara, 2011, p. 270.
3 Numele Ahtum e turanic, posibil de origine pecenegă. Nu este exclus 11 Populații străine.
ca el să fi fost român. 12 De origine asiatică.
4 R. M. Feraru, op. cit., p. 137-138, p.143; I. Hațegan, A. Kosá, op. cit, p. 24. 13 I. Hațegan, A. Kosá, op. cit., p. 42.
5 R. M. Feraru, op. cit., p. 140, p. 143. 14 R. M. Feraru, op. cit., p. 148.

Pag. 17