Page 20 - Revista Morisena_nr_2_2016

MORISENA nr. 2/2016

Intrarea mai devreme sub stăpânire maghiară a de cult, care se presupune că au aparținut așezământului
localităților din colțul nord-vestic al provinciei și Valea monastic, s-au păstrat până prin anii 1987-1988 pe malul
Mureșului, între care se numără și Periam, a însemnat Mureşului, la circa 1,5 km de așezarea Periam-Port, când
și atestarea lor documentară mai timpurie decât pentru au fost distruse .
21
așezările din celelalte părți ale Banatului. În școlile monahale din mănăstirile de pe valea
În perioada medievală, comuna Periam s-a numit Mureșului, între lecturile preferate se aflau: „Istoria
Priamus. Nu se cunoaște data întemeierii localității, dar căderii Troiei”, de Dares Phrygius, și „Romanul Troiei”,
pe teritoriul comunei este atestată arheologic o așezare de Benoît de Sainte-Maure. Sub influența acestor lecturi,
gepidă , datând din secolul al V-lea . Se presupune mulți dintre nobilii vremii și-au botezat copiii cu nume
15
16
că numele localității ar fi provenit de la fondatorul sau aparținând eroilor greci. Așa s-ar fi ajuns ca posibilul
primul proprietar al acesteia, care s-ar fi numit Priamus fondator sau prim proprietar al localității Periam să
și care ar fi trăit în a doua jumătate a veacului al XII-lea. primească numele legendarului Priamus, ultimul rege al
Cum în Evul Mediu proprietarul pământurilor era regele, Troiei . O altă ipoteză, emisă mai târziu, leagă numele
22
Priamus ar fi ajuns în posesia satului în urma unei donații localității de limba slavă veche. Priamus ar proveni
regale. În diferite documente medievale, satul Periam din cuvintele slave: „pri”, care ar însemna spre, lângă
apare menționat și cu alte denumiri: Pereamus, Periami, și „iama”, care s-ar traduce prin groapă, șanț. Prin
Perymes, Peryemes, Peryemus, Pűrűiemes, Puruyemes, alăturarea celor două cuvinte ar rezulta numele localității:
Pyryemes . „satul spre (lângă) locul fortificat cu gropi (șanțuri de
17
Numele Priamus este legat de înființarea mai apărare)“ .
23
multor mănăstiri catolice, pe valea Mureșului , între Primul document care menționează satul Priamus
18
care se disting cea din Igriș, închinată Sfintei Fecioare datează din anul 1332. Localitatea era situată la nord
Maria, și Rahoncha (Rahonța), cu hramul Sfântul de așezarea actuală, între râurile Aranca și Mureș și îl
Mihail. Mănăstirea din Igriș a fost întemeiată de regele avea ca proprietar pe Emeric Bechey, fiul lui Ciata, care
maghiar Bela al III-lea, care, în anul 1179 a adus pe primise satul ca donație de la regele Carol Robert de
malul Mureșului, la Igriș, călugări ai ordinului cistercian. Anjou . Familia Bechey a fost de origine franceză, fiind
24
Regele Andrei al II-lea a acordat o mare importanță întemeiată de un anume William Cornet. Emeric Bechey
mănăstirii, din moment ce a construit în incinta ei o a fost un mare demnitar al regelui maghiar, îndeplinind
biserică în care a fost înmormântată soţia sa, Iolanda mai multe atribuții: magister tavernicorum (mare vistier),
de Courtenay, în anul 1233, el însuşi fiind îngropat tot comitele comitatului Bars , castelan de Leva. El a murit
25
acolo în anul 1235. Invazia mongolă din 1241, a dus la în anul 1334. Familia Bechey n-a deținut mari proprietăți
cucerirea și distrugerea mănăstirii din Igriș. Mănăstirea a în Banat și, neavând reședința la Periam, de administrarea
fost refăcută ulterior, dar nu a mai atins prosperitatea de posesiunii sale s-a ocupat magister Blasius de Priamus .
26
odinioară, și, cu timpul, a decăzut, spre sfârșitul secolului Satul Periam apare consemnat și în listele dijmelor
al XV-lea fiind deja părăsită de călugări și lipsită total de papale din anii 1333-1335, cu o biserică catolică aparținând
bunuri . arhidiaconatului de Cenad. Nicolae, preotul din Priamus,
19
Mănăstirea Rahoncha, probabil benedictină, a fost a plătit în anul 1333 suma de 72 banali , în anii 1334-1335
27
un așezământ monahal important de pe valea Mureșului apar înscrişi preoţii Nicolae, Ture şi Paul care au plătit 15
în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Fondată spre banali şi, respectiv, 32 de banali. Dintr-un document emis
sfârșitul secolului al XII-lea, pe teritoriul satului cu același de papa Bonifaciu al IX-lea, în anul 1391, se cunoaşte că
nume, mănăstirea a fost localizată undeva la nord-est de biserica era închinată Sfântului Mucenic Gheorghe . În
28
Periam, pe malul sudic al Mureşului, și a fost patronată comparație cu perioada de domnie a regelui Bela al III-
de familia nobililor Chak. Numele sub care apare în lea (1163-1196), când dieceza Cenad era una dintre cele
documentele medievale este scris în forme diferite: mai bogate, cuantumul dijmelor papale dintre anii 1333-
Rahoncha, Ronsa, Rohuncha, Rehnuda, Godnucha. După 1335 ilustrează decăderea economică a acesteia, în urma
anul 1241 mănăstirea nu mai este menționată în niciun invaziei mongole din anul 1241.
document , fapt ce ne face să credem că ea şi-a încetat Existența unei parohii catolice în Periam ne
20
activitatea după invazia mongolă. Ruinele unui monument conduce la presupoziția că locuitorii satului din acele
timpuri erau maghiari sau maghiarofoni. În absența
15 Gepizii au fost migratori de origine germanică care în secolul a V-lea
s-au stabilit în bazinul Panonic, ajungând și în vestul Transilvaniei, Banat și cu- 21 Ibidem, p. 87-88.
loarul Oltului. 22 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 5; L. Baroti-Grünn, Perjamos, Perjamos,
16 Hațegan, L. Boldea, D. Țeicu, Cronologia Banatului, Vol. II. Partea 1889, p. 11.
I: Banatul între 934-1552, Editurile Banatul și Artpress, Timișoara, 2006, p. 12. 23 J. Dinier, War Perjamos ein Wendorf?, în „Neue Banater Zeitung”, 20
17 Dr. E. Lammert, Istoria comunei Periam (file dactilografiate). octombrie 1972.
18 Ibidem, fila 5. 24 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 5.
19 D. Țeicu, Geografia ecleziastică a Banatului medieval, Timișoara, 25 Comitatul Bars se afla în sudul și centrul Slovaciei.
2007, p. 70-71. 26 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 18.
20 În S. Borovszky, Csanad varmegye története, Budapest, 1897, se 27 Este vorba de dinarii banali, emiși de regii Ungariei. De la numele
afirmă că singurele dovezi despre existența mănăstirii Rahoncha, care au rămas, acestora s-a păstrat în limba română cuvântul „ban”.
sunt un document și sigiliul abației. 28 D. Țeicu, op. cit., p. 149.

Pag. 18