Page 23 - Revista Morisena_nr_2_2016

Revistă trimestrială de istorie

Defterul din anul 1582 înregistrează la Periam 11 și bisericile ortodoxe din Pașalâcul Timișoarei, începe
55
locuitori sârbi, care trebuiau să plătească impozit pentru procesul de sârbizare a numelor de familii românești.
1919 oi. Se menționează numele fiecăruia și numărul de Astfel că în perioada 1552-1716 și chiar după aceea, este
oi deținute: greu de deosebit nominal un sârb de un român . Românii
63
1. Iovan Istojan: 146; 2. Vuko Borit: 141; 3. care vor fi viețuit atunci în partea de vest a Banatului,
Ztoko….var: 82; 4. Katjan Mihal: 92; 5. Jak….lak: 178; dispersați în mai multe localități, vor fi fost considerați,
6. Nitar Istojan: 106; 7. Toma Dolman: 164; 8. Marko probabil, sârbi.
Jagaczovit: 288; 9. Lara Brankovit: 125; 10. Nikola Ofensiva pornită de Imperiul Habsburgic împotriva
Vukasit: 249; 11. Indescifrabil: 348 . Porții Otomane, la sfârșitul secolului al XVII-lea, are ca
56
În anul 1594, în Banat izbucnește o mare răscoală rezultat cucerirea teritoriului Transilvaniei. Se duc apoi
antiotomană a românilor și sârbilor, antrenând în lupte lupte, pentru cucerirea Banatului, încununate de succes la
și trupele principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory. 18 octombrie 1716, când comandantul trupelor austriece,
Înfrângerea răscoalei nu a însemnat și sfârșitul bătăliilor Eugeniu de Savoya, intră triumfător în Timișoara. Banatul
în spațiul bănățean. În 1595, comandantul trupelor devine, astfel, provincie a Imperiului Habsburgic .
64
transilvane, György Borbely, reia luptele la granița Conscripția austriacă din anul 1717 înregistra 20
dintre Ardeal și Banat. Reușește să cucerească Lipova și de case în Periam (100-120 de locuitori), care se numea
Șoimoșul, înaintează, apoi, pe valea Mureșului, reușind atunci Perjamos ; 10 case în Harmad; 4 case în Igriș;
65
să ia în stăpânire și Cenadul . Luptele au continuat în anii 16 case în Satu-Mare; 16 case în Sânpetru; 40 de case în
57
următori, cu sorți de izbândă schimbători, teritoriile de pe Variaș ; 30 de case în Sânnicolau. Austriecii au putut să
66
valea Mureșului trecând succesiv dintr-o stăpânire în alta. constate densitatea mică a populației din teritoriul cucerit.
În anul 1597, principele Sigismund Bathory În anul 1720, izvoarele istorice menționează următoarele
donează domeniul Priamus, eliberat de sub stăpânirea cifre, referitoare la densitatea populației din fostele
otomană, lui Lapispataki Segnyey Miklos. Este ultimul comitate maghiare: Hunedoara și Bihor, 8-10 locuitori/
document unde apare Priamus ca denumire a localității kilometrul pătrat; Arad, 5-6 locuitori/kmp; Cenad, Bekes,
Periam . În 1655, comuna a fost din nou donată Csongrad, 2-4 locuitori/kmp; colțul între Mureș-Tisa-
58
nobililor: Lessenyei Nagy Ferencz, Milojkovics Miklós Dunăre, 1 locuitor/kmp. După cercetările lui H. Feichter,
și Dienes György. Pentru că eliberarea zonei a fost în anul 1717 în întreg Banatul densitatea populației a fost
doar temporară, proprietarii nu au putut să beneficieze de 4 locuitori pe kmp.
efectiv de donații . În primii ani de după războiul din 1716, o parte a
59
Satele mici și depopulate de la sud de Mureș au românilor se refugiaseră în Ardeal și o parte a sârbilor în
fost puternic afectate, în anii 1598-1599, de atacurile Serbia, pentru a scăpa de corvoadele impuse de trupele
de pradă ale tătarilor, care participau, alături de turci, la austriece. Concepția mercantilistă, teorie economică
asediul cetății Oradea Mare . Așa se explică faptul că dominantă în veacul al XVIII-lea, vedea prosperitatea
60
aceste localități, până la sosirea austriecilor în Banat, au unui stat ca depinzând de numărul brațelor de muncă,
evoluat foarte puțin, economic și demografic. conform lozincii: „Ubi populus, ibi obulus”, adică,
Stăpânirea otomană a fost, în general, tolerantă „Unde este popor, acolo sunt și venituri”. În Banatul
față de populația creștină. Ca atare, în anul 1557 a fost depopulat și înapoiat din punct de vedere economic,
posibilă întemeierea Patriarhiei ortodoxe de Ipek, care care, fără contribuabili, în afara importanței politice n-ar
avea sub autoritatea sa bisericile ortodoxe din Pașalâcul fi reprezentat nicio valoare pentru austrieci, principiul
Timișoarei . Două catastife din anii 1660 și 1666, mercantilist a fost materializat de primul guvernator al
61
referitoare la „milele” (daniile) făcute de creștinii bănățeni provinciei, Claudius Florimund Mercy. După preluarea
mănăstirii de Ipek, menționează și locuitorii Periamului funcției, în 1720, el și-a propus repopularea cât mai
printre donatori . Acest fapt ne permite să credem că în grabnică a ținutului cu foștii locuitori români și sârbi,
62
localitate existau biserică ortodoxă și preot. precum și cu coloniști germani.
În legătură cu populația Periamului și a Banatului Comuna Periam, împreună cu localitățile Munar,
de vest în această perioadă, se poate afirma că sârbii au Sânpetru German și Aradul Nou, a fost colonizată în
devenit parte componentă a peisajului etnic al zonei. prima etapă, în anul 1724, cu familii germane din Mainz
Aveau un rol militar însemnat și o structură religioasă și Trier . Începe astfel o nouă perioadă din istoria
67
ortodoxă care o subordona pe cea locală. Profitând de localității, mai generoasă în izvoare istorice, care ne
faptul că Patriarhia de la Ipek avea sub autoritatea sa vorbesc despre modul cum o populație venită din zone
55 Catastif, registru. mai sărace ale spațiului german a reușit, prin hărnicie și
56 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 8; fila 36. perseverență, să facă din medievalul Priamus o localitate
57 L. Cerović, op. cit., p. 66-67. de frunte a evului modern bănățean.
58 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 36.
59 Borovszky Samu, op. cit., p.104. 63 I. Hațegan, A. Kosá, op. cit, p. 25.
60 Dr. E. Lammert, op. cit., fila 8. 64 I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 58.
61 I. Munteanu, R. Munteanu, op.cit., p. 309. 65 Borovszky Samu, op. cit., p. 104.
62 I. Hațegan, Vilayetul de Timișoara, Editurile Banatul și Artpress, 66 Având 40 de case, Variaș era o localitate mare la acea vreme.
Timișoara, 2005, p. 214; p. 242. 67 Dr. E. Lammert, op. cit., filele 8-9; Borovszky Samu, op. cit., p. 104.

Pag. 21