Page 23 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

Abia un alt explorator din acel timp al Banatului, uzinele dăduseră o probă remarcabilă a calităţilor lor în
savantul veneţian Francesco Griselini, va constata, la faţa primii cinci ani de existenţă a lor şi totodată a localităţii
locului de data aceasta, existenţa uzinelor reşiţene. În din jurul lor, s-a putut vedea acum. Reşiţa a continuat să
lucrarea lui, de asemenea tradusă mai demult, şi el preciza fie colonizată cu germani, celor 126 de familii instalate
că munţii Reşiţei aveau însemnate zăcăminte de minereu la început fiindu-le adăugate în 1776 alte 71 de familii
de fier. (7) Printr-o metaforă, el spunea că „minereul zace germane catolice, aduse de către Direcţiunea Minieră din
în grămezi şi bulgări” şi că „de aceea, poate fi scos la Oraviţa, pe cheltuiala statului, din regiunile Stiria, Carintia
suprafaţă cu uşurinţă şi în mari cantităţi.” (8) şi Austria Superioară. (16) Tot în acel an, pe locul actualei
În luna aprilie 1775, într-o scurtă oprire, Griselini biserici romano-catolice a fost zidită o capelă improvizată,
a vizitat instalaţiile industriale nou construite la Reşiţa. din cărămidă şi cu un turnuleţ din lemn, care va rezista
Am demonstrat cu altă ocazie datarea momentului acestei acolo până în anul 1841. (17) În această biserică, serviciul
vizite şi am arătat involuţia pe care istoriografia bănăţeană divin era oficiat la început de către călugării franciscani
a cunoscut-o în perioada postbelică în privinţa prezentării care îşi aveau sediul la Caraşova. Însă noua localitate a
acestui important eveniment din istoria timpurie a Reşiţei. avut, încă din 1772, şi un preot romano-catolic propriu,
(9) În acel moment, conform descrierii sale, nu era în în persoana lui Adam Pilzbach. Alături de biserică, ceva
funcţiune decât un singur furnal, unde „lucrează un mare mai sus de aceasta, a fost construită tot în 1776 prima
număr de muncitori.” (10) Când vorbea însă de modul şcoală germană mixtă (de băieţi şi de fete), care avea un
de construcţie al furnalelor, Griselini se referea la plural: învăţător numit şi plătit de stat. (18) Această primă şcoală
„furnalele înalte sunt zidite din piatră cioplită şi căptuşite din existenţa Reşiţei se afla aproximativ pe locul fostei
în interior cu argilă refractară.” (11) Aceasta dovedea şcoli MADOSZ de mai târziu.
existenţa în continuare a ambelor furnale ridicate în 1771, Prin urmare, în anul 1779 erau numărate aici 197 de
însă în acel moment unul dintre ele era temporar oprit familii germane, totalizând aproximativ 490 de locuitori.
pentru reparaţii. În continuare, el descria, deşi cu destulă (19) Pe lângă aceste familii, continuau să locuiască în
imprecizie, fiind desigur nespecialist în domeniu, procedeul Reşiţa Montană cele aproximativ 30 de familii de olteni,
prelucrării oţelului în cuptoarele de afinare şi cel al obţinerii care fuseseră colonizate încă din 1757. Încercând să
produselor finite în urma forjării. (12) El menţiona cu deducem numărul real al locuitorilor, vom arăta din nou,
acest prilej că la Reşiţa se produceau atât ghiulele, bombe, ca şi pentru anul 1771, că oltenii nu au fost luaţi în calcul
grenade şi obuziere, cât şi obiecte mai paşnice, precum când s-a precizat totalul populaţiei. Astfel, dacă raportăm
sobe de încălzit, căldări, securi şi alte unelte. (13) cei 490 de locuitori la cele 197 de familii germane, revin o
Importanţa economică a Reşiţei, pe care Ehrler doar medie de 2,49 locuitori/familie. Aplicând acelaşi coeficient
o intuise, iar Griselini a putut-o constata la faţa locului, nu şi familiilor olteneşti, ar rezulta un total de 75 de locuitori
a întârziat să se bucure de recunoaşterea autorităţilor. Din olteni şi un total al populaţiei Reşiţei de 565 de locuitori,
1776, luând un avânt remarcabil, uzinele de aici au fost dintre care 13,3% olteni şi 86,7% germani.
scoase de sub conducerea Oficiului din Bocşa, primind Muncitorii reşiţeni erau diferenţiaţi în acea perioadă
un Oficiu propriu, care se afla în subordinea nemijlocită a în două categorii: muncitori permanenţi (germani) şi
Direcţiunii Miniere din Oraviţa. Conducerea acestui nou muncitori temporari (români). Cei dintâi au primit în
Oficiu, numit „Verwesamt”, se compunea din următoarele mod gratuit loc de casă şi de asemenea lemnele necesare
funcţii: un conducător al uzinelor şi al atelierelor construirii caselor. Impozitele pe care urmau să le
(ciocanelor), denumit „Verweser und Controlor”, fiind plătească pe casă corespundeau categoriei de impozitare
totodată şi şef silvic („Waldschaffer”), şi un şef de uzină şi celei mai de jos. Au primit lemne de foc, cei căsătoriţi câte
formărie („Hütten- und Formereyschaffer”), cu personalul doi stânjeni, iar cei necăsătoriţi câte unul. Copiii lor urmau
necesar tehnic şi de birou. Socotelile financiare şi gestiunea şcoala de asemenea în mod gratuit, la fel cum primeau şi
erau raportate, ca şi în cazul celorlalte uzine, direct Curţii rechizitele necesare. Alimentele lor erau primite la preţuri
din Viena, la „Hof-Rechnen-Kammer”, curtea de conturi avantajoase şi aveau dreptul de a ţine gratuit o vacă şi un
aulică (imperială), care dădea descărcarea prin decret viţel la păşunat. Muncitorii permanenţi erau retribuiţi bine
semnat de împărat. (14) Primul conducător al uzinelor a şi făceau parte din Lada frăţească. Datoria lor în schimb
fost tot Bernhard Abt, urmat apoi de Ludwig Edelbluth. era să promoveze prin toate mijloacele interesele uzinei şi
Sigiliul Oficiului din Reşiţa avea inscripţia: să îşi trimită copiii să lucreze în fabrică de la vârsta de 12
„Kais: König: Reschitzaer Eisenamts Sigil”, având ca ani. Femeile aveau în grijă toate muncile casnice necesare.
emblemă în mijloc vulturul cu două capete, stema Casei (20) Muncitorii temporari nu aveau însă niciun fel de
de Habsburg. Mai târziu, acestui oficiu i-a fost ataşată şi privilegii şi nici nu puteau face parte din Lada frăţească.
o secţiune de jurisdicţie montanistică, ai cărei funcţionari Erau primiţi ca muncitori orice adulţi care demonstrau că
erau denumiţi „protocolişti”. Acesta avea la rândul lui puteau munci. La fel, erau primiţi copiii încă de la vârsta
un sigiliu propriu, cu inscripţia: „K. K. Reschitzaer de 12 ani, dacă dovedeau că urmaseră şcoala şi dacă îşi
Berggerichts Substitutions Sigil”. (15) demonstrau credinţa creştină. (21)
De altfel, anul 1776 va fi unul foarte important pentru Muncitorii din fabrică şi minerii care lucrau în
istoria Reşiţei. Faptul că perioada de provizorat trecuse, că condiţii periculoase primeau ajutor în caz de boală sau de

Pag. 21