Page 27 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

curând mutat în Tirol şi experimentul nu a mai putut fi dus fost dat în folosinţă şi drumul dintre Reşiţa şi Văliug. (81)
până la capăt. (71) A fost prima încercare de utilizare la În timpul războaielor napoleoniene, la care Austria a
Reşiţa a cărbunilor de pământ, la care ne-am referit şi mai luat parte aproape permanent, o mare parte din materialul
sus. Vor mai urma şi altele, în dificilul proces de creştere a de război necesar armatei acesteia a fost produs de către
productivităţii industriale de aici. uzina din Reşiţa. Este vorba despre tunuri, ghiulele,
O mare importanţă pentru viitorul uzinelor reşiţene a baionete şi material auxiliar. (82) În legătură cu aceasta,
avut-o anul 1790. Atunci au fost descoperiţi primii cărbuni s-a vehiculat în ultimii ani, de către inginerul Dan Gh.
la Anina, pe valea Purcariu, de către muncitorul forestier Perianu, în presa locală reşiţeană (ziarul Sud-Vestul din
Mathias Nikolaus Hammer. Colonia de muncitori forestieri 2005), o legendă potrivit căreia columna ridicată de
Steierdorf fusese întemeiată recent, în 1773, deoarece Napoleon în Place Vendôme pentru comemorarea victoriei
nevoia de mangal a topitoriilor de la Oraviţa şi Ciclova de la Austerlitz ar putea fi pusă în legătură cu metalul de
era foarte mare şi, în consecinţă, la propunerea aceloraşi Reşiţa, din care ar fi fost confecţionate tunurile austriece
Müller von Reichenstein şi Joseph Redange, care au avut capturate de francezi, făcându-se astfel o legătură interesată
o contribuţie atât de importantă şi la ridicarea furnalelor între monumentul parizian şi uzinele Reşiţei. Asemenea
reşiţene, Oficiul minier superior a adus acolo muncitori supoziţii, comparabile cu cea potrivit căreia chiar si Turnul
forestieri, cărbunari şi cărăuşi din Stiria şi din alte zone ale Eiffel ar fi fost construit tot din oţel de Reşiţa, nu sunt în
Alpilor. (72) Unul dintre aceştia era şi Hammer, care a intrat realitate altceva decât tentative de a arunca praf în ochi şi de
în istorie ca descoperitorul huilei de la Anina. Conform a ascunde de fapt adevărata istorie a uzinelor şi a oraşului.
unei povestiri păstrate în tradiţia locală şi transmisă nouă În 1804, la Reşiţa existau două furnale, dintre care
de către Alexander Tietz, fiul lui Hammer, împreună cu alţi unul avea înălţimea de 22 de picioare, două ateliere, un
copii, păzeau porcii comunităţii când unul dintre aceştia a atelier de fier pentru scule şi o forjă de cuie. (83) Minereul
dat la iveală o „piatră” de culoare neagră care, aruncată în de fier necesar era adus de la Ocna de Fier şi Dognecea,
foc, s-a dovedit a fi inflamabilă. Sub impulsul nedumeririi asupra acestor mine fiind întocmit un raport amănunţit în
sale fireşti, fiul lui Hammer a semnalat cărbunele tatălui anul 1805. (84) După desfiinţarea plutăritului, se punea din
său, care, la rândul lui, a comunicat descoperirea Oficiului nou grava problemă a transportului lemnelor către uzină. În
de la Oraviţa, fiind recompensat pentru aceasta cu 50 de consecinţă, s-a recurs din nou la munca de robotă a ţăranilor
florini. (73) În favoarea veridicităţii acestei povestiri vine şi români din jurul Reşiţei, fiecare comună fiind obligată să
denumirea locului în care a fost descoperit cărbunele, adică pună la dispoziţia uzinei un număr fix de lucrători. Astfel,
valea Purcariu, în amintirea porcului providenţial. în 1812, Reşiţa Română contribuia cu 115 persoane, Ţerova
În urma raportării acestei descoperiri către Curtea din cu 60, Doman şi Cuptoare împreună cu 99, Târnova cu 209,
Viena, oficiul „Hofkammer für Münz- und Bergwesen” a Soceni cu 126, Delineşti cu 107, Apadia cu 70, Valeadeni
aprobat, la 15 mai 1792, arendarea terenurilor care conţineau cu 76, Brebu cu 213 şi Zorlenţu Mare cu 421. (85) Din
cărbuni unor particulari, pentru a putea fi exploatate. (74) nou, aceşti muncitori nu erau retribuiţi, ei lucrând în contul
Un întreprinzător venit din Germania, Heinrich Hensch, a robotei pe care o datorau statului.
pus în valoare primul zăcământ de cărbune de la Steierdorf, Producţia Reşiţei era în 1814, la cele două furnale,
în urma unor prospecţiuni sistematice. (75) Dar până la de 19.980 de maje şi 50 de pfunzi de fontă (1.118,9 tone)
folosirea preţiosului cărbune în industrie aveau să mai şi de 6.331 de maje şi 6 pfunzi de fier forjat cu ciocanele
treacă mulţi ani. de laminat (354,53 de tone). (86) Cheltuielile de producţie
În 1800 funcţionau la Reşiţa un singur furnal şi o erau la fontă de 1 florin şi 7,75 de creiţari pentru o majă
topitorie „floss”. (76) În acelaşi an, a fost înfiinţată la Reşiţa şi de 3 florini şi 33 de creiţari la fierul forjat pentru o
Montană prima parohie ortodoxă, care avea şi o şcoală majă. (87) La mica uzină de la Văliug, producţia era de
proprie în limba română cu un învăţător numit de stat, 1.803 maje şi 2 pfunzi. (88) În acel moment, cheltuielile
însă plătit de Lada frăţească cu 150 de florini pe an. (77) totale ale uzinelor erau repartizate astfel: pentru birouri,
Biserica ortodoxă a fost construită de credincioşii români 1.340 de florini şi 9,5 creiţari; pentru clădiri noi, 4.377 de
în 1818, pe locul catedralei actuale, Erariul refuzând să ia florini şi 1,5 creiţari; pentru repararea clădirilor, 11.286 de
parte la ridicarea ei. La fel, conducerea uzinelor a refuzat florini şi 19,75 creiţari; pentru salarii, 12.071 de florini şi
să dea şi ortodocşilor aceeaşi atenţie şi ajutoarele de care 25,5 creiţari; pentru chirii, 72 de florini; pentru pensii şi
beneficia populaţia catolică germană. (78) ajutoare, 2.111 florini şi 43 de creiţari; diferite cheltuieli,
În 1802 a fost construit un atelier de ciocane 11.596 de florini şi 17,5 creiţari; pentru transport de fier,
la Văliug, pentru a se evita cheltuielile generate de 2.300 de florini. Rezulta un total de cheltuieli de 45.154 de
transportul lemnelor şi al cărbunilor până la Reşiţa. Mica florini şi 56,5 creiţari. (89) Producţia de fontă a furnalelor
uzină de acolo a fost deschisă la 3 martie 1803, având depăşea capacitatea de producţie a cuptoarelor de la Reşiţa,
două cuptoare şi un fierăstrău pentru cherestea. (79) Ea astfel încât o cantitate de 9.451 de maje şi 50 de pfunzi
era subordonată din punct de vedere administrativ uzinei a fost trimisă spre prelucrare la alte ciocane din regiune,
din Reşiţa. (80) Din acel moment, plutăritul lemnelor pe şi anume: 5.984 de maje şi 50 de pfunzi la Bocşa, 1.851
Bârzava, care decursese până atunci cu mari dificultăţi, a de maje la Ciclova şi 1.616 maje la Rusca Montană. (90)
încetat, aşa cum arătam, pentru o lungă perioadă. În 1806 a Uzinele produceau atunci piese din tuci, turnate direct de

Pag. 25