Page 26 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

stăvilare pentru plutărit. Cele principale erau la Crivaia avut loc pe valea Ţerovei, Reşiţa fiind apărată admirabil de
(instalarea căruia costase 8.000 de florini) şi la Izvorul locuitorii români din Cuptoare, Târnova şi Reşiţa Română.
Mare (4.000 de florini), iar cele secundare erau la Izvorul „În apărarea uzinelor siderurgice reşiţene, grănicerii români
Mic (3.000 de florini), Gozna (6.000 de florini) şi Ceresna se luptă în mod remarcabil. Şi locuitorii satelor româneşti
(4.500 de florini), totalizând o cheltuială de 25.500 de învecinate se opun cu dârzenie invadatorilor”, aprecia
florini. Tot în acei ani au mai fost confecţionate din lemn şi Georg Hromadka. (66) Populaţia germană se retrăsese până
grătarele de reţinere de la Reşiţa (4.000 de florini), la Câlnic la Timişoara. (67)
pentru Dognecea (4.000 de florini) şi la Bocşa (5.000 de Războiul se va încheia în 1791 prin tratatul de pace
florini), preţul total al acestora fiind de 13.000 de florini. de la Şvistov, prin care s-a hotărât ca Banatul să rămână
(56) Aceste lucrări complexe de amenajare a râului Bârzava în continuare în posesia Austriei. După încheierea păcii,
au fost conduse de către Franz Loidl, numit maistru silvic populaţia refugiată a început să se reîntoarcă în locurile de
la Reşiţa. (57) baştină şi să reconstruiască tot ceea ce fusese distrus.
În consecinţă, în perioada 1785-1803 au fost plutăriţi În legătură cu desfăşurarea acestui război şi mai
179.682 de clafteri cubi de buşteni, dintre care 51.137 pentru ales cu episodul legat de atacarea Reşiţei de către turci,
Reşiţa, 57.414 pentru Dognecea şi 71.131 pentru Bocşa. putem menţiona o nouă involuţie în istoriografia postbelică
(58) Cheltuiala pe care Erariul a suportat-o pentru aceasta a a problemei, la fel cum am semnalat şi în cazul vizitei
atins suma de 612.770 de florini, revenind în medie pentru lui Griselini aici. Adică, dacă cercetătorii mai vechi ai
fiecare clafter cub câte 3 florini şi 27 de creiţari. (59) trecutului Reşiţei, precum Gheorghe Cimponeriu, Ion
Totuşi, în anul 1803 se va renunţa la plutărit din Păsărică, Coriolan Cocora sau Georg Hromadka, făceau
următoarele motive: reducerea suprafeţelor păduroase de referire la bătălia de pe valea Ţerovei, în schimb lucrarea
pe valea Bârzavei, creşterea necesarului de combustibil colectivă din 1971, coordonată de Silviu Bordan şi George
lemnos la uzina din Reşiţa, productivitatea mică a minelor C. Bogdan, precum şi lucrările de după 1989 ale lui Dan
de la Dognecea şi refacerea pădurilor din vecinătatea Bocşei Gh. Perianu şi Rudolf Gräf, o ignoră total. În acest sens,
şi Dognecei. În acel moment s-a trecut la experimentarea pe culmea sublimului a fost atinsă de o „monografie” dedicată
timp de un an a producerii mangalului chiar în zonele de ultimului război austro-turc de către doi istorici reşiţeni
tăiere a pădurilor. (60) Arderea mangalului în locurile de (Valeriu Leu şi Rudolf Gräf), care, pe parcursul a 152 de
tăiere din păduri şi transportul lui cu ajutorul mijloacelor de pagini, nu alocă niciun cuvânt acestui eveniment! (68) Sunt
tracţiune animală s-a practicat apoi o nouă lungă perioadă, argumente, din păcate cât se poate de reale, ale unei degradări
din 1803 până în 1865. Însă după 1803, va creşte foarte mult a istoriografiei Reşiţei, de la încercările interbelice, desigur
şi preţul transportului mangalului cu ajutorul mijloacelor de nu întru-totul profesioniste, întrucât nici autorii lor nu erau
tracţiune. Astfel, de exemplu, în 1804, măsura de mangal istorici de meserie, dar care au consemnat cu onestitate
(1,414 litri) costa 24 de creiţari, iar în 1815 ea va ajunge istoria adevărată, şi până la situaţia de acum. De altfel, şi pe
la 1 florin şi 27 de creiţari. (61) Din acest motiv, în acel an alte planuri, Reşiţa de acum a mai rămas doar ca o umbră
autorităţile au repus în discuţie chestiunea plutăritului pe palidă a ceea ce a fost altădată.
Bârzava. Deşi calculele efectuate acum acreditau ideea că Imediat după respingerea atacului menţionat mai
plutăritul ar fi fost mai ieftin, totuşi ea nu a mai fost pusă în sus, sau chiar ca o consecinţă a lui, în 1789 la Reşiţa a
practică. (62) fost transferată şcoala pentru „învăţatul ferăstrăului şi al
Între timp, în intervalul 1787-1791, pe teritoriul mineritului”, înfiinţată la Oraviţa încă din 1729. (69) Iar
Banatului a fost purtat un nou război austro-turc, în armata în 1793, renumele lor depăşind deja graniţele Imperiului
austriacă activând acum şi o „divizie bănăţeană”, formată austriac, uzinele din Reşiţa şi Bocşa au primit şi comenzi din
din grăniceri români, care număra 12.800 de soldaţi. (63) străinătate, producând împreună pentru Regatul Neapolelui
Trupele imperiale au fost concentrate în câteva centre un număr de 20.000 de bucăţi de ghiulele de tun de câte 24
de operaţiuni, printre care şi Timişoara. Aceasta avea în şi 36 de pfunzi. (70)
subordine mai multe subcentre la Recaş, Lugoj, Biserica Chiar în 1788, fiind trimis de către Camera aulică
Albă, Dognecea, Reşiţa, Bocşa, Oraviţa şi Sasca. (64) Turcii pentru Monetării şi Minerit să investigheze variantele de
au atacat puternic, ocupând localităţile Orşova, Mehadia, modernizare a procesului de topire a minereului de fier
Panciova, Palanca, Biserica Albă, şi au urmărit apoi trupele la Reşiţa şi la Bocşa, Franz Müller von Reichenstein a
austriece, care s-au retras până la Lugoj. Atunci turcii au efectuat la Reşiţa o topire de probă cu huilă provenind de
pătruns în regiunile miniere de la Moldova şi Sasca, pe care la Doman. Rezultatele s-au dovedit a fi bune, atât în ceea
le-au incendiat şi le-au distrus. (65) În continuare, ei au ce privea calitatea fierului brut obţinut, cât şi a economiei
ocupat Deta şi Vârşeţul şi au ajuns în octombrie 1788 până de combustibil realizată în raport cu cantitatea de mangal
la Bocşa şi Dognecea, nimicind şi acolo toate instalaţiile folosită în mod obişnuit. De aceea, Müller a dispus efectuarea
miniere şi metalurgice. Apoi au înaintat către Reşiţa, venind unor probe de topire de mari proporţii, urmând ca în cazul
dinspre Bocşa pe valea Bârzavei. Ei s-au apropiat aşa de obţinerii unor rezultate corespunzătoare, să se treacă la
mult de noul centru industrial, încât au depăşit actualul folosirea huilei şi la forjele de întins („Streckhämmer”).
cartier Lunca Bârzavei şi au ocupat inclusiv Ţerova, Economia realizată astfel la consumul de mangal a fost
ajungând la porţile Reşiţei de atunci. Luptele decisive au estimată la câte 2.000 de florini pe an. Însă Müller a fost în

Pag. 24