Page 30 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

austriac, proprietarul ei din acel moment, în lipsa găsirii Tot în 1846 a fost pusă în funcţiune şi o cale ferată
unor clienţi dispuşi să o cumpere în starea în care se afla, uzinală cu ecartament îngust şi cu tracţiune cabalină, care
trebuia să investească sume importante în modernizarea ei. făcea legătura între laminoare şi partea veche a uzinei,
Este însă sigur că acest lucru nu s-a făcut nici în deceniul al traversând strada principală a localităţii. (130) Având
IV-lea al secolului al XIX-lea. o lungime de 610 metri, aceasta a fost prima cale ferată
Abia în 1841 au fost construite un mic atelier mecanic construită pe actualul teritoriu al României.
şi un atelier pentru fabricat pile. (122) Iar în 1845 Curtea Toate terenurile pe care se aflau aceste construcţii
din Viena a decis în sfârşit să mărească şi să modernizeze industriale aparţineau uzinelor şi erau denumite terenuri
uzinele. erariale sau camerale. Chiar şi terenurile pe care fuseseră
Din 1846 s-a putut lucra în sfârşit şi cu cărbuni ridicate locuinţele muncitorilor din Reşiţa Montană erau tot
minerali, iar Curtea din Viena a acceptat să demareze unele în proprietatea uzinelor, care exercitau dreptul de patronat
lucrări de anvergură la uzine pentru a le moderniza şi a le asupra lor. Acest drept însemna că nimeni nu putea să
face mai rentabile. Au fost construite instalaţii noi, mărindu- locuiască acolo fără acceptul conducerii uzinelor. Pentru ca
se capacitatea de producţie a uzinei. Au fost răscumpărate cineva să se poată aşeza în Reşiţa Montană, uzinele puneau
de la particulari o mare parte din minele de cărbuni, care diferite condiţii, a căror îndeplinire era urmărită foarte strict.
au fost preluate în exploatare proprie. Pe malul drept al În primul rând, era acordat dreptul de aşezare muncitorilor,
Bârzavei, peste drum de furnale, au fost ridicate noi clădiri, de care uzina avea permanent o mare nevoie. Acestora le
pe o suprafaţă de 12.200 de stânjeni pătraţi, unde au fost era în mare măsură înlesnită aşezarea în localitate. Le era
plasate cazanele cu aburi, forja, laminoarele şi diferite cedat un loc de casă cu o grădină de zarzavat şi primeau
ateliere. Laminoarele (situate tot în locul în care se află un ajutor în materiale pentru construirea caselor. Deşi noua
astăzi) erau acţionate de trei cazane cu aburi de 100, de 45 şi casă era în proprietatea muncitorului respectiv, totuşi acesta
de 16 cai putere. În aceeaşi clădire au mai fost instalate patru nu o putea vinde fără acordul conducerii uzinelor, şi numai
ciocane cu aburi, cel mai mare având 5.320 de kg, altele la un alt muncitor al lor. În acest scop, toţi proprietarii
două câte 1.680 de kg şi unul de 560 de kg. La ajustaj au caselor erau obligaţi să semneze un document, prin care se
fost montate trei circulare, o foarfecă de plăci, patru maşini angajau să respecte aceste prevederi. (131)
de burghiat şi diverse instalaţii mai mici. Clădirea în care Şi tot în 1846, Erariul a preluat şi minele de cărbune
se aflau acestea a fost denumită „Kübeck-Hütte”. Pentru de la Anina, care până în acel moment fuseseră exploatate
producerea a 100 de kg de fier trebuiau să fie consumaţi de o serie de investitori privaţi. (132) În acelaşi an, au fost
400 de kg de cărbuni de pământ. (123) Trebuie precizat că colonizate la Reşiţa un număr de 200 de familii de slovaci
maşinile cu aburi cu care au fost dotate atelierele reşiţene au provenind din Ungaria de nord (judeţele Lipto şi Szepes).
fost fabricate chiar în uzină, fiind primele maşini cu aburi (133) Până la revoluţia de la 1848, Curtea imperială
fabricate în Ungaria de atunci şi, totodată, de pe teritoriul practica o diferenţiere la salarizarea muncitorilor în funcţie
actual al României. Reşiţa deţine astfel prioritatea realizării de naţionalitate. Înainte de anul 1846, salariul zilnic al unui
primelor produse de acest tip în ambele ţări, atât în Ungaria, muncitor necalificat german era de 18-21 de creiţari, în
cât şi în România. (124) timp ce al unui muncitor necalificat român era de 15-18
Uzina veche a fost şi ea modernizată. Ea avea în acel creiţari. (134)
moment un furnal, o turnătorie, o formărie, o cameră de La începutul anului 1849 au fost repuse în funcţiune
uscat şi un şopron de cărbuni. Acestora le-au fost ataşate uzinele devastate de violenţele revoluţiei şi a fost adăugat
două cuptoare cu foc reflectat şi alte două cuptoare cu un nou furnal celor deja existente. Acesta avea o înălţime
cupolă. (125) Turnătoria era plasată, împreună cu clădirile de 12 metri, fiind pus în exploatare în 1850. (135) Ceva
aferente, tot în locul în care se află astăzi. Aici erau plasate mai târziu au fost refăcute şi celelalte două furnale, care
atelierele de ajustaj şi cazangeria. Până la 1850 erau două au fost dotate cu trei maşini noi de suflare. Tot aunci
topitoare, iar după aceea erau trei. Lângă ele se aflau au mai fost date în folosinţă două cuptoare cu flacără,
cuptoarele reverber şi camera de uscat. (126) Spre vest, două cuptoare cu cupolă pentru retopirea fierului brut
seria noilor construcţii era terminată cu o clădire cu etaj, şi un cuptor de creuzet pentru topirea metalului care se
care avea la parter un atelier de cazangerie, iar la etaj şi în folosea la turnătorie. La rândul lor, au fost modernizate şi
pod era magazia de modele. În aceeaşi clădire, în partea de laminoarele. Dintre cele două fierării incendiate în 1848, a
către topitoare, erau plasate o topitorie mai mică de metal, fost restabilită doar fierăria nr. 3, iar în locul fierăriei nr. 4 a
o formărie, o turnătorie cupolă şi un atelier de forjă. (127) fost instalată o tocilărie. (136) De asemenea, a fost mărită
Înspre răsărit, şirul de construcţii se încheia tot cu o clădire capacitatea cazanelor cu aburi de la atelierele de maşini,
cu etaj, care avea la parter atelierul de ajustaj şi tâmplăria ajustajul şi tâmplăria de modele, instalându-se maşini noi
de modele, iar în spatele ei, pe malul drept al canalului, şi moderne. În primăvara anului 1850, uzina era din nou în
se aflau cazanele cu aburi şi şoproanele de cărbuni. (128) plină activitate. Totalul cuptoarelor de încălzire, forjare şi
Ciocanele nu aveau denumiri speciale, ci erau numerotate pudlare era acum de 36. (137) Apoi au fost instalate două
de la 1 la 4 şi amplasate de-a lungul canalului, care şi acum linii de laminare cu două maşini cu aburi, precum şi două
servea la funcţionarea maşinilor hidraulice cu care lucrau ciocane cu aburi cu opt cuptoare de forjă şi pudlare. Iniţial,
acestea, ele fiind în funcţie încă din anul 1771. (129) planurile de reconstrucţie au fost inspirate după modelul

Pag. 28