Page 28 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

la furnale, bare forjate din fier, cercuri pentru roţi de căruţe, extinderea galeriilor pe adâncimi mai mari, dedesuptul
cuie, scule, unelte precum sape, târnăcoape sau lopeţi, şi celor vechi. (95) Necesarul pentru funcţionarea neîntreruptă
diverse alte semifabricate şi produse pentru uz gospodăresc. a celor două furnale de la Reşiţa era de 64.000 de maje
La început, desfacerea lor era limitată la teritoriul de minereu anual. (96) Această cantitate se considera
Banatului şi se efectua prin intermediul unor negustori de că putea fi atinsă şi prin exploatarea zăcământului de la
specialitate. Aceştia erau: Johann Gottfried Feldinger, Josef Rusca Montană. În plus, în zona Reşiţei fusese descoperit
Pausenberger şi Franz Reiter la Timişoara, Josef Prandel şi minereu de fier la Râul Alb şi erau în curs de prospectare
Daniel Miloşevici la Vârşeţ, Anton Blaschuty şi Ferdinand dealurile Caraşovei. (97)
Martin Schöfler la Biserica Albă, Carl Andrenyi la Arad şi Minereul extras de la Ocna de Fier era transportat la
văduva Antonia Eckhardt la Lugoj. (91) Reşiţa de către un „arendator” cu două căruţe cu cai şi cu
În cursul războaielor napoleoniene, Curtea de la patru care cu boi. El era ajutat şi de „supuşi camerali”, pe
Viena a acordat o atenţie sporită Banatului şi bogăţiilor sale. care uneori îi utiliza în interesul său. Tot supuşii camerali
Aşezările montanistice erau inspectate periodic de către (ţăranii români) efectuau şi transporturile de mangal, la
comisii competente, fiind constatate şi contracarate toate preţul de 1 florin şi 27 de creiţari măsura. (98)
stările de lucruri negative înregistrate. În acest context, La Reşiţa erau şi în acel moment două furnale înalte.
uzinele reşiţene s-au bucurat şi ele de un interes pe măsură, Primul funcţionase neîntrerupt timp de 141 de schimburi,
fiind inspectate anual de către autorităţile montanistice între 26 august 1814 şi 13 ianuarie 1815, iar al doilea timp
superioare. Cu ocazia acestor vizite, au fost redactate de 222 de schimburi, între 16 aprilie şi 23 decembrie 1814.
o serie de „protocoale”, precum cele de la 11 mai 1813, (99) Primul a fost oprit pentru a fi reparat şi a fost apoi
2 noiembrie 1814 şi 23 iunie 1815, dintre acestea doar repus în funcţiune în perioada inspectării uzinei de către
ultimul păstrându-se până astăzi. Acesta este un document comisia amintită. În 1814, el a produs 9.939 de maje şi 50
consistent de 111 pagini, care ne oferă informaţii esenţiale de pfunzi de fontă, la un preţ de 1 florin şi 7,75 creiţari maja.
despre industria reşiţeană a vremii. (92) În continuare, Acest furnal înregistra mari pierderi de metal, deoarece
vom urmări radiografia făcută atunci acesteia, pe baza unui se produceau mai multe piese turnate de dimensiuni mici
important articol publicat mai demult de către Rudolf Gräf. decât cele de dimensiuni mari. Cel de-al doilea a fost şi el
La şedinţa în care a fost adoptat protocolul au luat reparat şi repus în funcţiune la 20 mai 1815. (100) În 1814,
parte: directorul Tezaurariatului transilvănean şi al Direcţiei producţia de bare de fontă a fost de 10.041 de maje, însă
Miniere Bănăţene, Prokop Lhotka von Zmislow, amintit de atât barele de fontă albă, cât şi cele de fontă cenuşie aveau
noi mai sus; asesorul Direcţiei Miniere şi administratorul o grosime considerată prea mare. (101)
şef al topitoriilor, Leopold Seymann; asesorul Direcţiei Turnătoria producea în special sobe, dar şi acestea
Miniere şi contabilul Michael Fritsko; administratorul erau de o calitate inferioară. Erau turnate foarte gros,
topitoriilor şi al ciocanelor din Reşiţa (Eisenhütten und cu pierderi mari de metal, datorate în special îmbinării
Hammerverweser), Franz Johannes Plasch, urmaşul lui defectuoase a părţilor componente ale pieselor. Şi nisipul
Pachmann în această funcţie; controlorul (Verwesamts folosit era de calitate slabă, motiv invocat de Weland, şeful
Controlor) Michael Mialovich; şeful ocolului silvic atelierului. Acestuia i se cerea să economisească mai mult
(Waldschaffer), Franz Xavier Loidl; şeful topitoriei şi metal la turnarea pieselor, care să fie făcută cu mai multă
al turnătoriei din Reşiţa (Hütten und Hammerschaffer), precizie şi să aibă un alt aspect. Totodată, era trimis la
Gottlieb Weland; şeful ciocanului de la Văliug (Franzdorfer Lipova pentru a verifica fineţea nisipului de acolo. (102)
Hammerschaffer), Joseph Lucas; şi brigadierul silvic Cele patru ciocane cu vetre de afinare ale forjei, care
(Waldbereiter) Adam Otter. (93) Problemele abordate prelucrau barele de fontă realizate la furnale, produseseră
cu acest prilej au atins cele mai variate chestiuni: modul 4.290 de maje de fier forjat în anul 1814, la preţul de 3
în care au fost îndeplinite protocoalele din 1813 şi 1814, florini şi 34 de creiţari maja. (103) Dar şi calitatea acestor
exploatarea minereului de fier, activitatea furnalelor, bare de fier forjat era inferioară celor produse la alte uzine
transportul minereului, activitatea forjei, forja de cuie, metalurgice din Banat.
concasorul pentru zgură, sistemul forestier şi cărbunăritul, Forja nr. 2 era scoasă din funcţie în acel moment,
situaţia depozitului de minereu de fier, starea casieriei, ea necesitând reparaţii serioase. Deşi fusese lansată ideea
magazia, Lada frăţească, casieriile bisericilor catolice de a muta sau chiar de a desfiinţa ciocanul pentru unelte,
din Reşiţa şi Văliug şi a celei ortodoxe din Văliug (cea comisia a decis menţinerea acestuia în stare de funcţionare,
din Reşiţa încă nu fusese construită), verificarea celor separându-l însă de furnal şi de turnătorie. Această decizie
care primeau ajutoare, repararea clădirilor, funcţionarii, era motivată de faptul că în ultimii şapte ani, ciocanul pentru
chestiunile poliţieneşti şi diverse cereri adresate. (94) unelte a adus un venit de 7.815 florini şi 1,5 creiţari şi că el
Referitor la problemele legate de uzină, protocolul era, totodată, singurul de acest fel din Banat, iar desfiinţarea
menţiona că minereul de fier era extras de la Ocna de Fier, sa ar avea ca urmare achiziţionarea unor produse similare
cantitatea necesară fiind mereu în creştere după 1771. Din cu cele fabricate aici din alte regiuni şi cu mari cheltuieli.
acest motiv, exploatarea fusese mult sărăcită, fiind necesară (104) Situaţia era cu atât mai supărătoare, cu cât în acel
renunţarea la unele puncte de lucru, de unde rezulta prin moment desfacerea fierului forjat se dovedea a fi foarte
topire un fier de mai proastă calitate. Pe viitor, se impunea favorabilă. (105)

Pag. 26