Page 39 - Morisena 4_2017

Revistă trimestrială de istorie

După trecerea la leu, în Variaş au existat celui mai mare profit. Servitorii, care se recrutau îndeosebi
următoarele preţuri medii: din rândul românilor originari din Bihor, executau,
 Un iugăr de pământ de calitate: 20-25.000 de lei; sub conducerea stăpânului toate muncile agricole din
 Preţul de arendare a unui iugăr de pământ: 5.000 gospodăria respectivă. Ei se angajau pe un an – de la Anul
de lei; Nou până la Crăciun – încheind cu stăpânul un contract
 100 kg de grâu: 300-400 de lei; la Primărie. Leafa anuală a unui servitor era de 6.000-
 100 kg de porumb: 250-300 de lei; 8.000 de lei şi câte 500 kg de grâu şi porumb, la care se
 Un cal de muncă, de 4-5-ani: 10.000 de lei; adăugau întreţinerea şi câteva obiecte vestimentare: câte
 O vacă de lapte: 4.000 de lei; două cămăşi, izmene, şorţuri şi două perechi de opinci
 O casă ţărănească obişnuită: 40.000 de lei; bănăţene. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial,
 Un metru de stofă bărbătească: 400-500 de lei; leafa unui servitor a mai crescut, ajungând, în medie, la
 O pereche pantofi: 1.200 de lei; 10.000-12.000 de lei şi câte 800-1.000 de kg de grâu şi
 Leafa anuală pentru un servitor adult: 6.000 de lei
(plus întreţinerea);
 Leafa anuală pentru o servitoare: 3.000 de lei;
 Plata pentru o zi de muncă: 25-30 de lei .
15
După cum se poate observa, preţul pământului
arabil şi al cerealelor era destul de ridicat la Variaş,
în anii de după Primul Război Mondial. Aceste preţuri
avantajau ţăranii înstăriţi. De pildă, un ţăran cu 30
de iugăre, dacă arenda tot pământul, obţinea 150.000
de lei pe an. După ce folosea o treime din această
sumă, pentru a achita diferite cheltuieli gospodăreşti,
banii rămaşi îi ajungeau pentru a cumpăra 4-5 iugăre
de pământ. Astfel, fără un minim efort, el reuşea să-
şi sporească averea. Un servitor, însă, cu trei salarii
anuale, în condiţiile în care nu mai făcea alte cheltuieli,
putea să-şi cumpere doar un iugăr de pământ, şi nu de
cea mai bună calitate.
După Primul Război Mondial, valoarea leului a
scăzut continuu, până în 1929, când s-a realizat reforma Moara cu motor, construită între 1939-1943.
monetară. Având ca referinţă anul 1913, până în 1928,
moneda naţională a scăzut de 31,58 ori. În 1929, 1 dolar
SUA era echivalat la 167.185 lei, 1 franc francez la 6,55 porumb. Munca bărbaţilor era mai bine remunerată decât
lei, 1 marcă germană la 39,239 lei . cea a femeilor, iar servitorii de naţionalitate germană
16
În perioada interbelică, la Variaş s-au practicat erau mai bine plătiţi decât cei de naţionalitate română. De
următoarele metode de exploatare a terenurilor agricole: pildă, cei 60 de bărbaţi şi femei de naţionalitate germană,
 Darea în arendă, practicată îndeosebi de ţăranii veniţi în comuna Variaş din Basarabia, în decembrie
mijlocaşi. Ei arendau, de obicei, pământul lor mai puţin 1925, au fost plătiţi, bărbaţii, cu până la 22.000 de lei pe
productiv. an, iar femeile, cu până la 14.000 de lei. Fireşte că plata
 Darea în regie, pe jumătate, practicată de depindea şi de mărimea gospodăriei, iar de multe ori şi de
gospodarii înstăriţi, dar comozi. Aceştia primeau jumătate buna dispoziţie şi aprecierea stăpânului. Numărul acestor
din recoltă, depozitată în pod şi în pivniţă. servitori a crescut de la an la an, atingând în anul 1941
 Darea în parte, practicată mai mult de ţăranii cifra de 241 de servitori înregistraţi (conform Registrului
înstăriţi, de obicei cu 1/6 parte. Se realiza la loturile de de evidenţă păstrat în arhiva Primăriei Variaş), majoritatea
porumb, ţăranul sărac executând muncile manuale, iar având vârsta cuprinsă între 16-21 de ani. Durata zilei de
proprietarul executând muncile cu caii, căruţa şi maşinile lucru a servitorilor, varia în funcţie de anotimp: vara, de
agricole. Din recoltă reveneau proprietarului cinci părţi, la ora patru dimineaţa şi până la ora nouă seara, având o
iar celuilalt o parte. oră pauză de prânz, iar iarna, programul era între orele
 Sistemul muncii salariate se practica pe o scară din 6 şi 18, deci ziua de muncă cuprindea între 12 şi 16 ore.
ce în ce mai largă şi era preferat de gospodăriile înstărite După un program de lucru atât de lung, în majoritatea
de tip capitalist. Prin această metodă se asigura obţinerea cazurilor, locul de odihnă al servitorilor era grajdul
cailor . Tratamentul la care erau supuşi, depindea destul
17
15 J. Tittenhofer, Schiţă monografică a comunei Variaş de mult de omenia şi moralitatea proprietarului la care
(lucrare de diplomă)…….., p. 37; A. Rosić, op.cit., p. 24. erau angajaţi.
16 Victor Axenciuc, Evoluţia economică a României
(1859-1947), vol. III, Monedă-Credit-Comerţ-Finanţe publice, 17 J. Tittenhofer, Schiţă monografică a comunei Variaş
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000, p. 18-19. (lucrare de diplomă)…….., p. 39-40.

Pag. 37