Page 93 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 93

Război în Banat - Studii monografice


            este așa mare trădător pentru că n-a plecat voluntar în Germania, dar
            mai mare trădător este Kitzl Albert ctg. 1938, soțul lui Kitzl Suzi și
            fiul lui Kitzl Albert, care în seara de 23 octombrie 1942, pe când se
            afla împreună cu el pe front cu reg(imen)tul 10 Călărași s-a împușcat
            el singur într-un picior pentru a scăpa de pe front, raportând mai târziu
            că a fost împușcat de inamic, din care cauză a fost internat în spital,
            unde a fost vindecat și pe urmă a fost și decorat, iar în prezent, pentru
            a arăta că este patriot, a plecat voluntar în armata germană.“
                  Desigur, legat de acest caz, jandarmii au cercetat situația și au
            întocmit dosar pentru vătămare corporală gravă.

                  Devin tot mai frecvente notele informative trimise de posturile
            de  jandarmi  locale  către  L.J.T.T.,  în  care  se  informează  despre
            nemulțumirile  șvabilor  voluntari  din  armata  germană,  pe  care
            germanii îi numesc „țigani din Banat“. Astfel, S.J. Lipova, în nota
                                                                              69
            sa din 2 noiembrie 1943, după ce va scrie despre nemulțumiri, va
            mai informa: „De asemenea, cei plecați comunică căci nu plecau dacă
            știau că nu erau obligați deoarece în prezent o duc rău. Mulți dintre ei
            ar veni înapoi dar le este teamă de sancțiuni.“

                  S.J.  Recaș  comunica  pe  2  noiembrie  1943,  referindu-se  la
                                       70
            nemulțumiri: „Familiile acuză și urăsc de moarte pe toți conducătorii
            G.E.G. care a(u) pus la cale plecarea ca voluntari în Germania.“


                  Pe 5 noiembrie 1943, S.J. Sânandrei nota  că sunt foarte agitați,
                                                          71
            că o duc rău, nu au hrană, sunt batjocoriți de germani etc. „Au fost
            ademeniți și amenințați să plece de către conducători cari au rămas
            acasă, iar acum nu primesc nici un ajutor. Conducătorii șvabi cari au
            făcut propagandă pentru plecarea voluntarilor sunt amenințați chiar cu
            spânzurătoarea de către familiile celor plecați.“

                  Nemulțumirile și îngrijorarea șvabilor cresc pe zi ce trece, la
            această stare contribuind mai cu seamă cei veniți acasă în permisie.
            Distrugerile  pe  care  le-au  provocat  bombardamentele  aliaților  în
            Germania, lipsa acută de alimente, lipsa pâinii și distribuirea pe cartelă
            a cartofilor creau în mintea ascultătorilor imagini de coșmar. Plt. N.


                  69  Ibidem, f. 219.
                  70  Ibidem, f. 223.
                  71  Ibidem, f. 218.
                                                                              91
   88   89   90   91   92   93   94   95   96   97   98