Page 37 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

cursuri de apă stăvilite şi pentru culegerea aurului din la Muncea Zbegului sau de la Zbeg, cu acces prin
nisipul acestora. Valea Pietrei, apoi de la Poieni, Fărăşeşti, Luncanii de
În strânsă legătură cu acestea se află şi toponimul Jos, Tomeşti, Surduc şi Căpâlnaş. Prelucrarea pietrei a
topilă, care denumeşte locul amenajat pe cursul pâraielor cunoscut două aspecte: cioplitul pietrelor de moară şi a
pentru muratul (topitul) cânepii, de unde rezultă pietrelor pentru râşniţa manuală, cât şi confecţionarea de
şi alte ocupaţii tradiţionale în zonă: torsul, ţesutul, cruci, prelucrarea pietrei pentru construcţii şi pavaje de
confecţionarea hainelor etc. La microtoponimele de mai drumuri. Meşteşugul s-a stins treptat în timp, iar astăzi au
sus se pot adăuga şi altele: Valea Tople (la Luncanii de rămas ca mărturie doar urmele păstrate în stâncile de unde
Jos), localitatea Topla (comuna Mănăştiur), cât şi în odinioară s-au extras pietrele de moară (la Pietroasa) .
9
onomastică: Topliceanu. Încă din Evul Mediu este consemnat meşteşugul
În zona Făgetului s-au practicat şi se practică prelucrării fierului în satele româneşti de munte
şi alte ocupaţii cum sunt: pomicultura, grădinăritul, aparţinătoare domeniului cetăţii Hunedoara (vile
culesul din natură, lucrul la pădure, dar şi meşteşuguri valachales et montane ferii de Hunyad) , dar nu
10
tradiţionale ţărăneşti: prelucrarea lemnului, olăritul, cu trimitere la localităţi din Banatul de nord-est.
vărăritul, cojocăritul, învăiegatul sumanelor şi confec- Aceasta nu înseamnă însă că în ţinut nu a existat acest
ţionarea şubelor, prelucrarea pietrei etc. meşteşug, din moment ce minereu de fier se extrăgea,
Dintre acestea, practicarea olăritului şi prelucrarea iar unele ocupaţii ale populaţiei erau nemijlocit legate
lemnului au ocupat un loc aparte în mai multe sate de practicarea lui. Lipsa consemnării documentare în
(Jupâneşti, Făget, Baloşeşti, Temereşti, Răchita, Curtea, ţinut se poate explica prin aceea că aici meşteşugul s-a
Fârdea, Poieni, Crivina, Bucovăţ, Gladna Română, practicat la un nivel mai redus comparativ cu teritoriile
Luncanii de Jos, Pietroasa, Hăuzeşti, Zolt, Fărăşeşti), Hunedoarei şi ale Haţegului.
dar astăzi meşteşugurile respective şi-au pierdut din Vărăritul s-a practicat mai sporadic şi în puţine
importanţă. Astfel, în momentul de faţă mai fiinţează localităţi. Se cunosc totuşi câteva sate în zonă ai căror
un singur centru de olari în satul Jupâneşti, de altfel locuitori s-au ocupat şi cu arderea pietrelor de var în
singurul activ al întregului judeţ Timiş. cuptoare numite vărării, cum sunt: Gladna Română,
Prelucrarea lemnului din întinsele păduri ale Gladna Montană, Zolt, Drăgșineşti, Poieni, Crivina,
zonei este şi ea cu o bogată tradiţie, o parte dintre Pietroasa, Fărăşeşti, Luncanii de Jos, Româneşti. Şi
localnici practicând dulgheria, confecţionând case şi astăzi se mai găsesc abandonate cuptoare de ars varul la
anexe gospodăreşti, roţi de căruţe şi care, unelte de uz Curtea, Gladna Română, Poieni şi Româneşti.
casnic, mobilă, doage de butoi, plute, şindrilă pentru Pe lângă aceste îndeletniciri şi meşteşuguri
acoperişuri, diferite tipuri de vase şi coşuri, lăzi de tradiţionale, din cele mai vechi timpuri preocuparea
zestre şi chiar instrumente muzicale, astăzi este însă tot omului pentru procurarea, asigurarea şi prelucrarea
mai slab reprezentată. produselor de strictă necesitate pentru sine şi
Şi alte ocupaţii s-au constituit în permanenţe ale gospodăria sa a dus la născocirea şi întrebuinţarea
vieţii de zi cu zi în gospodăriile populaţiei băştinaşe. unor unelte şi instalaţii: mori, râşniţe, pive (văiegi),
Prelucrarea prin tors şi ţesut a fibrelor de cânepă şi in vâltori etc., acestea funcţionând o îndelungată vreme
(într-o mai mică măsură) sau a lânii se făcea în toate prin forţa apei, bazinul hidrografic fiind darnic cu
localităţile şi mai în toate casele. Pentru a se da un aspect oamenii din această zonă, după cum am putut vedea
mai plăcut şi mai confortabil stofei din lână, ţesăturile într-un capitol anterior al lucrării. Pe lângă aceste
erau introduse în aşa-numitele „văiegi” (pive), care au instalaţii care în prezent şi-au pierdut utilitatea şi
existat în număr mare de-a lungul cursurilor râurilor Bega au dispărut în cea mai mare parte, mai trebuie însă
şi Glaviţa, funcţionând concomitent cu morile, prin forţa amintite măcar două (cazanul de fiert ţuica şi pivele de
căderilor de apă. Chiar unele mori sau locuri de mori ulei) care şi astăzi sunt încă la mare trecere, mai ales
purtau denumiri sugestive în acest sens (La Văiagă era că prelucrează fructe şi seminţe de care nu duce lipsă
o moară din marginea Făgetului – I.C.), iar Valea Mare pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu. Şi după
(Glaviţa), între Gladna Română şi Gladna Montană, se cum spune prof. univ. dr. Ioan Gordea: „Dintre toate
numea „Valea cu văiejile”, pentru că într-o vreme pe vieţuitoarele pământului Omul este singurul care bea
acest parcurs al râului funcţionau 10-12 asemenea pive. fără să-i fie sete. Natural, pur şi simplu tradiţional”,
Există indicii conform cărora populaţia din ţinut a
ştiut să prelucreze piatra existentă din belşug în vechile 9 Violeta Blaj, Elena Grigorescu, op. cit., p. 70-71.
cariere de lângă Pietroasa (numele satului este sugestiv), 10 David Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al
XVI-lea, vol. II, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968, p. 38.

Pag. 35