Page 72 - Morisena14_19

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019

Cum anul 2019 a fost declarat An Omagial al Familia tradițională era încadrată în tipul ,,familie-
Satului românesc în Patriarhia Română, ne vom opri lăstar” caracterizată astfel: pe măsură ce feciorii cresc și le
acum la contribuția domnitorului Cuza la dezvoltarea vine vremea căsătoriei, ei pleacă din casa părintească. Tatăl
satului românesc din Moldova, Oltenia și Muntenia. Un lor îi înzestrează cu o parte din loturile de pământ lăzuite
impuls în realizarea reformei agrare a lui Cuza (1864) l-a de întreg grupul familial, care îi ajută să-și construiască o
făcut tot Europa: ,,Lipsa de capital înăbușă dezvoltarea casă nouă. Tatăl nu ține pe lângă el decât pe cel mai mic
agricolă și atrofiază investițiile utile. [...] În Principate dintre feciori, care singur va moșteni casa bătrânească; cu
trebuia, de asemenea, să se pună ordine în încâlcitele lor obligația însă de a întreține pe bătrâni până la moarte și a
relații agrare, aducând astfel un mare serviciu populației face apoi slujbele bisericești și pomenile. Fetele nu primeau
rurale. Rusia, asemenea unui străjer vigilent, le-a ferit însă pământ, ci doar lucruri mobile putând fi duse în ,,lada de
de intervenția odioasă și periculoasă a turcilor; Austria zestre”. Se spune în zicală că ,,fetele își ia zestrea cu carul ”.
5
trebuia să preia acest rol ”. Cu timpul, satul s-a restrâns în ceea ce avem astăzi satul
2
O imagine a satului ne e dată de Ignațiu Ștefan adunat, casele au fost ridicate în spații mai mici. Gospodăria
Raicevich, educator al copiilor domnitorului Ipsilanti, apoi era alcătuită dintr-o serie de clădiri, casă și acareturi. Casa
consul austriac în Principate (1782-1787). Acesta a realizat așezată pe marginea drumului avea o orientare precisă, cu
și o carte despre realitățile românești intitulată Observațiuni fața spre miazăzi, aici era și odaia de locuit Acareturile erau
istorice, naturale și politice din Muntenia și Moldova (1788) în jurul casei: bucătăria de vară, grajdul, hambarul. Curtea
în care regăsim o portretizare a satului: ,,Satele din șes era împărțită în două: animalele și păsările viețuiau în curtea
sunt mai toate meschine, oferind aspectul dezolațiunii și al de dinapoi și nu aveau acces în curtea din față.
mizeriei. Casele, sau mai bine zis vizuinele, sunt construite Locuința construită pe sol poartă numele de casă. Ea
sub pământ și se cheamă bordeie. De departe nu zărești cuprindea odaia de locuit, în care erau vatra sau cuptorul
decât fumul care iese de prin coșuri, iar de aproape vezi și cămara. În veacul al XVIII-lea a apărut locuința cu două
numai streșinele, puțin ridicate deasupra solului și formate caturi: la parter pivnițe, cămări, bucătării de vară, odăi
din nește bârne acoperite de țărână, peste care crește iarnă. de locuit. La etaj odăile de locuit, iar mai apoi odăile cu
Locuitorii se feresc totdeauna de drumurile cele mari și-și caracter sărbătoresc.
caută câte o râpă, câte o văgăună, unde să nu fie în calea Mobilierul era realizat din lemn sau, în lipsa
trecătorilor și să se ascunză astfel de jaf și de năpaste ”. acestuia, din lut. Piesele obișnuite erau: patul, masa joasă
3
Sociologia a lămurit însă pe deplin locuirea în cu scăunele, lavițele, blidarul (dulăpuior deschis cu rafturi),
mediul rural a românilor încă din cele mai vechi timpuri colțarul, alt dulăpior, polița (cuierul), culmea (prăjină
și până astăzi, cu perioade de înflorire și de decădere suspendată în tavan) și lada. Decorația era realizată din
datorate intervenției politice, dar și a organizării economice vase de lut și țesături.
moderne. Satul cel vechi este un fenomen social complex, Pentru a moderniza țara, Cuza a dat câteva legi care
cuprinzând laolaltă o ,,populație”, o ,,vatră de sat”, adică au înscris pentru totdeauna țara în Europa. Una din aceste
locul de așezare a gospodăriilor, și un ,,trup de moșie”, adică legi este cea rurală. Cerută de diplomația europeană, Legea
locurile de muncă ale acestor oameni. Termenul de ,,hotar” rurală sancționată și promulgată de domnitor în 14/26 august
are și el un înțeles anume în limba noastră veche, ,,hotar” 1864 a dat pământ țăranilor clăcași, desființând o serie de
fiind desigur granița care desparte un sat de altul, dar și toată dări către curtea boierească, făcându-se astfel trecerea de la
suprafața cuprinsă între aceste hotare. epoca medievală la cea modernă. Legea a fost însoțită de
Un întreg, de ,,trup” de moșie, iar nu un lot oarecare o proclamație prin care săteanul a fost responsabilizat cu
de pământ, ți se înșiră din ce e alcătuit hotarul, spunând: noua lui situație economică și socială: ,,Claca (boierescul)
,,din pădure, din câmp, din izlaz, din apă, din vatră”. este desființată pentru de-a pururea și de astăzi voi sunteți
Pământul satului era socotit ,,devălmaș”, adică bun proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre prin
al întregii obști a sătenilor, de la fiecare obștean trăgea legile în ființă... De astăzi, voi sunteți stăpâni pe brațele
foloase, prin muncile pe care le putea face, el și cu familia voastre; voi aveți o părticică de pământ, proprietate și moșie
lui, desțelenind și lăzuind . a voastră; de astăzi, voi aveți o patrie de iubit și de apărat”.
4
Îi îndeamnă apoi să-și lucreze ogoarele cu hărnicie sporită
2 Louis de Nalèche, Moldo-Vlahia; I. A. N. Butkovski, O ,,căci de acum aceste ogoare sunt averea voastră și moșia
sută de ani de politică austriacă în problema orientală, în vol. copiilor voștri”. Să-și îngrijească ,,vetrele satelor, care de
Românii la 1959…, p. 65; 229. astăzi devin comune neatârnate și locașuri statornicite ale
3 B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, Ediție îngrijită
de Grigore Brâncuș, Editura Minerva, București, 1984, p. 367. va prescurta în continuare Civilizația vechilor sate…).
4 Henri H. Stahl, Paul H. Stahl, Civilizația vechilor sate 5 Henri H. Stahl, Paul H. Stahl, Civilizația vechilor
românești, Editura Științifică, București, 1968, p. 11; 14; 27. (Se sate…, p. 41.

Pag. 70