Page 33 - Morisena15_19

Revistă de cultură istorică

alături de chinezi (cnezi – I.C.), chiar la mijlocul secolului Dr. Maria Alexandra Pantea
al XIX-lea. (Arad)
Datorită faptului că în epoca medievală şi mai târziu
nu au existat în ţinut sate maghiare sau cu preponderenţă
maghiară, influenţa lexicului maghiar asupra ono mas- Preot prof. Ioan Russu (1816-1891)
ticii româneşti a fost minoră. Astfel, în zona Făgetului s-au
găsit doar câteva supra nu me formate pe baza unor cuvinte Cel care avea să se afirme ca un important teolog
provenite din etimoane maghiare : Cioca, Ciochei (comuna arădean s-a născut în 26 octombrie 1816 în Comloşu
16
Curtea, sat Băteşti), Covaci (satele Sinteşti, Temereşti, Mare. Școala primară a urmat-o în satul natal, apoi
oraşul Făget), Barna (satul Brăneşti), Ocoşu (satul Sinteşti, a urmat studiile gimnaziale la Hódmezővásárhely şi
comuna Birchiş), Ginga (satul Româ neşti), Moga (satele Debreţin, iar cele teologice le-a început la Vârşeţ, unde
Băteşti, Româneşti, oraş Făget), Manta (satul Poieni), Suciu
(satul Băteşti, comuna Curtea, oraş Făget), Lacatâş (satul a studiat în perioada 1835-1837, finalizându-le la Arad
1
Povergina), care se pare că sunt de provenienţă mai recentă, în 1838 . Cunoștea bine limbile maghiară, germană,
sau pot fi rodul strădaniei notarilor maghiari ai comunelor, sârbă şi latină.
însărcinaţi şi în această zonă cu misiunea de a maghiariza
numele românilor.
Numele de familie Nemeşan, existent şi astăzi în
aşezările Româneşti şi Curtea, cât şi supranumele Nemeşu
sau Nemeş, create de români ca efect al stăpânirii maghiare,
nu au avut şi nici nu au înţelesul de „nobil mic şi mijlociu”, <
magh. nemeş>, ci de „ţăran român liber” , de vechi proprietar,
17
de stăpânitor de pământ fără titluri nobiliare , asemănător
18
accepţiunii pe care o dau termenului de „nemeş” românii
munteni şi moldoveni.
Atribuirea unor nume sau supranume provenite din
lexicul străin, neromânesc, credem că a constituit şi în trecut
un fel de modă, uneori de batjocură, mai ales în numele dat
animalelor mari (boi, vaci, cai – Loaţi, Pişti, Mărişca, Iuţi,
Ilonco etc. – I.C.). În această privinţă credem că un singur
exemplu poate fi grăitor: în localitatea Româneşti, familiile Arad – Piața Catedralei.
Ursulescu şi Dragoş, cu supranumele (porecla) Neamţu,
provenită de la un strămoş comun, care, cum cunosc bătrânii
satului, nu a fost de origine germană, ci a fost primul din sat A fost hirotonit diacon în 1839, iar în 1840
care a renunţat la portul tradiţional şi a folosit îmbrăcăminte sfinţit ca preot capelan de episcopul Gherasim Raţ. În
de tip austro-ungar, numită în zonă nemţască (şi astăzi, dacă 1843 apare menţionat în documente ca fiind capelan
te îmbraci „nemţeşte” înseamnă că îţi pui costum – I.C.). al Bisericii din Semlac , unde a slujit alături de socrul
2
În hotarul satului Băteşti există denumirea La Nemţi, dată său, Petru Ionescu. Avea singhelie de la episcopul
unor pământuri aflate în apropiere de parcelele coloniştilor Aradului Procopie Ivacicovici.
germani şi maghiari din Făget. Din 1850 își începe activitatea și la Arad, fiind
Ca pe întreg teritoriul locuit de români şi onomastica numit catehet al elevilor români de la Preparandia
Banatului de nord-est s-a îm bogăţit în decursul veacurilor din Arad, în acelaşi timp activând şi în calitate de
cu noi elemente lexicale, fie din fondul autohton, fie prin capelan la Semlac. A fost numit în această funcție la
împrumuturi de la alte populaţii şi popoare, dar şi-a păstrat 7 octombrie 1850 de către „comisarul civil cesaro-
permanent esenţa, ilus trând, în ansamblul ei, vechimea regesc din Pesta” , iar în 11 octombrie a fost introdus
3
şi continuitatea de viaţă românească, „un anumit tre cut în noua funcție cu „mare bucurie și însuflețire” . La
4
viu, ceea ce rămâne valoare din trecut spre îmbogăţirea
prezentului şi viitorului” . 1 Teodor Botiș, Istoria Școlii Normale și a Institutului
19
Teologic Ortodox Român din Arad, Arad, Ed. Consistoriului,
16 N. A. Constantinescu, op. cit., p. L-LII 1922, p. 685.
17 Iorgu Iordan, op. cit., p. 211 2 Universalis Schematismus Ecclesiasticus venerabilis cleri
18 Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, orientalis ecclesiae greci non uniti ritus, Budapesta, 1844, p. 20.
1975, p. 594 3 Teodor Botiș, op. cit., p. 407.
19 Ştefan Pascu, op. cit., p. 573 4 Pavel Vesa, Clerici cărturari arădeni de altădată,

Pag. 31