Page 31 - Morisena15_19
P. 31

Revistă de cultură istorică



        care a petrecut pe frontul italian din 1 iunie 1917 până în        Prof. dr. Ion Căliman
        martie  1918,  când  divizia  din  care  făcea  parte,  aproape            (Făget)
        complet decimată, a fost retrimisă în Galiţia. Mărturiseşte
        că a reuşit să scape teafăr din război, „fără să fi vărsat o
        picătură  de  sânge  pentru  preaiubitul  împărat  Carol  I”.   Din onomastica zonei Făgetului
        Prezintă  relaţiile  dificile  cu  comandanţii  austrieci,  care
        nu  aveau  încredere  în  polonezi,  pe  care  îi  considerau   Onomastica studiază deopotrivă numele de persoane
        „suspecţi” din punct de vedere politic. Interesante sunt şi   şi  alte  categorii  de  nume  proprii,  cât  şi  evoluţia  acestora
        relatările lui Ferdinand Pawlowski, legionar în Brigada I a   în  decursul  timpului.  În  foarte  multe  situaţii  onomastica
        lui Pilsudski, care insistă şi el pe tema prăbuşirii încrederii   reprezintă un auxiliar preţios pentru cunoaşterea unui anumit
        polonezilor în Habsburgi şi în Imperiile centrale ca urmare   teritoriu şi pentru reconstituirea trecutului acestuia, mai ales
        a atitudinii lor ambigue faţă de problema poloneză şi în   atunci când lipsesc documentele scrise. Definită ca disciplină
        particular faţă de comandantul lor, Pilusdski. Relatează că   care se ocupă cu studiul numelor proprii, ea cuprinde pe lângă
        după refuzul de a jura credinţă noului împărat Carol, toţi   prenume,  nume  de  familie,  porecle  şi  numirile  geografice
        ofiţerii polonezi din Brigada I au fost degradaţi la rangul de   care derivă din nume de persoane .
                                                                                          1
        sergent major. Un conţinut asemănător îl au şi memoriile   Pe  baza  fondului  lexical  traco-geto-dac  al  limbii
        lui  Stanislaw  Bobrowski,  trimis  în  februarie  1916  pe   române  strămoşii  noştri  au  creat  antroponime  care  se  mai
        frontul italian şi capturat de italieni în septembrie 1917.   păstrează  şi  astăzi  în  zona  Făgetului.  Enumerăm  câteva,
        Prizonierii polonezi, asemeni celor români din Italia, erau   spre  exemplificare:  Baciu  (sat  Bacamezău,  comuna
        favorabili organizării lor în vederea retrimitrerii pe front   Curtea),  Bucur  (satele  Căpâlnaş,  Bulza,  Luncani,  comuna
        alături de armata italiană, în conformitate cu interesele lor   Tomeşti,  comuna  Curtea,  oraş  Făget),  Bârzan,  Brezovan,
        naţionale, scrie Bobrowski în însemnările sale. Surprinde   Brazovan (satele Fărăşeşti, Poieni, oraş Făget), Brânduşescu,
        foarte bine, de asemenea, deziluzia prizonierilor polonezi   Brânduşoni  (satele  Sinteşti,  Brăneşti,  comuna  Curtea,
        din  Italia  faţă  de  poziţia  Austro-Ungariei  în  raport  cu   comuna  Tomeşti,  oraş  Făget),  Cârlig  (satele  Homojdia,
        problema  poloneză  precum  şi  atmosfera  proantantistă   Coşava,  comuna  Curtea,  oraş  Făget),  Faur  (sat  Sinteşti),
        existentă în rândurile acestora .                     Gruescu (satele Băteşti, Pădurani, comuna Tomeşti, comuna
                                   17
              În concluzie, se poate afirma că o cercetare comparată   Curtea, comuna Mănăştiur), Părău (satele Breazova, Coşava,
        a situaţiei românilor transilvăneni şi a polonezilor galiţieni   comuna  Curtea),  Măgureanu  (satele  Remetea,  Leucuşeşti,
        în  perioada  Primului  Război  Mondial  poate  consemna   comuna  Bethausen,  comuna  Mănăştiur),  Zărioniu,  Zărie
        între asemănările şi deosebirile care rezultă din alăturarea   (comuna Curtea), Zărioni (sat Sinteşti, oraş Făget), Moştior
        celor două popoare existenţa unei similitudini importante:   (sat Româneşti), Mugurel (satele Baloşeşti, Zorani, comuna
        fiecare în felul său a realizat o redimensionare, inevitabilă   Margina), Crăciunel (comuna Birchiş) etc.
        la urma urmei, a loialităţii, în sensul despărţirii de „bunul   Din perioada de formare a poporului român, suferind
        împărat”,  au  abandonat  loialitatea  dinastică  în  favoarea   transformări după legile fo netice ale evoluţiei limbii române,
        celei naţionale. Dacă pentru români, aflaţi în Transleithania,   au supravieţuit în onomastica zonei nume de origi ne daco-
        aşadar în partea de imperiu dualist controlată de Budapesta,   romană, de sfinţi, îndeosebi de martiri creştini. Dintre acestea
        asimiliaţionismul  practicat  de  guvernele  maghiare  a  fost   amintim: Cră ciunescu (satele Băteşti, Temereşti, Breazova,
        un factor care i-a îndepărtat în mod hotărâtor de referinţele   Româneşti,  Gladna  Română,  Căpâlnaş),  Crăciun  (satele
        loialităţii pentru împăratul-rege şi pentru monarhia dualistă,   Fărăşeşti,  Bichigi,  oraş  Făget),  Florea,  Florescu  (satele
        pentru  polonezii  din  Galiţia  administrată  de  Viena,  cu  o   Luncanii de Jos, Româneşti, Povergina, comuna Mănăştiur,
        situaţie mult mai bună din punctul de vedere al condiţiilor de   oraş Făget), Giorzac < Giorzu (satul Româneşti), Nicoară,
        păstrare a identităţii naţionale şi de afirmare în plan politic,   Nicorescu  (satele  Breazova,  Zorani,  Sinteşti,  Bichigi,
        abandonarea  loialismului  pro-imperial  se  produce,  totuşi,   Temereşti,  comuna  Curtea,  comuna  Margina,  oraş  Făget),
        în perioada conflagraţiei mondiale, ca urmare a faptului că   Păscuţ, Pascu, Păsculescu, Pas cu tescu  (satele Poieni, Băteşti,
        polonezii n-au întrevăzut perspective reale pentru propriul   Temereşti, comuna Curtea, oraş Făget), Indrea, Imbrea (co-
        proiect  naţional  cu  ajutorul  Habsburgilor.  Cele  două   muna Curtea, oraş Făget) etc. De asemenea, numele Barbu,
        popoare n-au mai dorit după 1918 să-şi continue existenţa   considerat un vechi ro manic , este prezent în multe localităţi
                                                                                      2
        în  cadrele  unui  imperiu  eventual  reorganizat,  preferând
        fiecare o Românie Mare şi respectiv o Polonie Mare, văzute   1  S. Teiuş, Sfera şi locul onomasticii în lingvistică, în:
        în ambele cazuri drept o concretizare supremă a proiectului  Studii şi cercetări de onomastică, Ed. Academiei, Cluj-Napoca,
        politic de unitate naţională.                         1969, p. 9
                                                                   2  Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza
              17 J. Sondel-Cedarmas, op. cit., pp. 94-102.    toponimiei şi onomasticii, în: Studii şi cercetări, vol. XXI, Ed.


                                                                                                         Pag. 29
   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36