Page 35 - Morisena15_19
P. 35

Revistă de cultură istorică



        vedea obligat a îndrepta o eroare a istoriei, arătând că        Bibliolog Gabriela Șerban
        adevăratul autor era Dositei Obradovici, pentru că s-a                     (Bocșa)
        împământenit ideea că le-a scris Dimitrie Ţichindeal,
        lucru  imposibil,  pentru  că  pe  coperta  lucrării  scrie
        „acum întâia oară culese şi întru acest chip pre limba     Oameni de ieri și de azi (1)
        românească întocmite de Dimitrie Cichindeal parohu
        Becicherecu-mic şi al şcoalei preparande române din
        Aradul vechi catehet” . În prefața lucrării Ioan Russu                             În  vara  lui  2018  am
                             13
        subliniază  faptul  că  Fabulele  sunt  opera  poetului                       participat   cu   bucurie   la
        sârb,  în  timp  ce  Dimitrie  Ţichindeal  a  fost  doar  cel                 Simpozionul Internațional „Oa-
        care le-a tradus în limba română, iar scopul traducerii                       meni  de  seamă  ai  Banatului”
        este a „arăta adevăratul autor şi a îndrepta smintelile                       organizat de harnicul scriitor și
        din  traducerea  lui  Dimitrie  Cichindeal”.  Ioan  Russu                     publicist Vasile  Barbu  la  Casa
        a  analizat  atât  originalul,  cât  și  traducerea  făcută  de               Românească  din  Uzdin.  Cu
        Dimitrie Țichindeal, ajungând la concluzia că acesta a                        acest  prilej  am  avut  onoarea
        intervenit numai la fabula 154, „unde a făcut el multă                        să  cunosc  importanți  oameni
        schimbare”, fapt ce l-a determinat pe preot să traducă                        de  cultură  de  pretutindeni  și
        această  fabulă  după  varianta  originală.  Ioan  Russu                      să  mă  îmbogățesc  cu  noi  și
        arată că atitudinea sa nu este una ce ține de „fanatismul                     diverse informații din domenii
        religios”,  ci  este  obligația  morală  a  sa  ca  preot  de  a              precum   literatură,   istorie,
        arăta adevăratul autor.                               muzică, folclor, artă etc. Am asistat, de asemenea, la câteva
              Pentru  publicarea  acestui  volum,  preotul  ară-  prezentări de cărți și publicații, între care mi-a atras atenția
        dean a colaborat cu importante personalități, precum  în  special  volumul  dedicat  preotului  dr.  Epaminonda
        profesorii  Institutului  Pedagogic-Teologic,  dar  și  cu  Lucaciu , volum realizat de Aurel Pop și apărut la editura
                                                                     1
        scriitorul  și  publicistul  arădean  Ioan  Slavici,  în  anii  „Citadela” din Satu Mare în 2016. De altfel, autorul mi-a
        1883-1884.  Vasile  Mangra  a  făcut  demersuri  pentru  dăruit  un  exemplar  „pentru  Biblioteca  Orășenească  din
        ca  lucrarea  să  fie  publicată  la  București.  Interesantă  Bocșa Română” (așa apare autograful pe pagina de gardă a
        în acest sens este corespondența dintre Vasile Mangra  cărții, dedicație datată Uzdin, 21.06.2018) specificându-mi
        și  Ioan  Slavici.  În  19  octombrie  1884,  Ioan  Slavici  că, în volum, este consemnat un interviu cu doamna Delia
        scria:  „cât  despre  fabulele  traduse  de  părintele  Rusu  Lucaciu-Lichiardopol, născută la Bocșa Română. Evident,
        trebuie  să  cunoaștem  manuscrisul  ca  să  ne  putem   am fost surprinsă, deoarece nu auzisem despre acest nume
        pronunța”.  Manuscrisul  și  „cărțile  lui  Dosifteiu  și   și despre această doamnă. În mod automat am făcut legătura
        Cichindeal”  au  fost  trimise  lui  Slavici.  În  3  ianuarie   cu familia maestrului Constantin Lucaci, dar... cam atât. În
        1885 Slavici îi scria lui Mangra că a trimis „cu poșta   schimb mi-am propus să descopăr câte ceva despre această
        de azi manuscrisul Părintelui Rusu și cele două cărți.   doamnă, despre legătura cu Bocșa și eventualii urmași.
        Îmi  pare  rău  că  a  trebuit  să  fie  așa  dar  altfel  nu  s-a   Începând  cercetarea  în  privința  Deliei  Lucaciu-
        putut” .  În  1885  volumul  a  fost  publicat  la Arad,  la   Lichiardopol, în foarte scurt timp am scos din calcul vreo
              14
        Tipografia Diecezană.                                 legătură cu familia maestrului Constantin Lucaci, doamna
              Prin  activitatea  sa  preotul  arădean  a  fost  un   Irina Lucaci fiind cea care mi-a garantat că nu există niciun
        suținător al culturii și al valorilor lumii morale, fapt   fel de rudenie, de altfel și numele e diferit: Lucaciu.
        ce l-a determinat pe intelectualul bănățean Iulian Vuia    Din interviul realizat de Aurel Pop reiese clar că Delia
        să  îl  considere  în  1887  „îndreptătorul  credinţei”  şi   Lucaciu-Lichiardopol este descendetă a familiei sătmărene
        unul  dintre  cei  mai  „cetiţi  preoţi  şi  erudiţi  oratori  ai   dr.  Vasile  Lucaciu  (1852-1922),  preot  și  politician,  una
        naţiunii” . A trecut la cele veşnice în 13 aprilie 1891.   dintre cele mai importante personalități politice, culturale
                15
                                                              și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului
                                                              Austro-Ungar,  cunoscut  ca  militant  pentru  drepturile
                                                              românilor  din  Transilvania,  preot  paroh  greco-catolic  în
                                                              Șișești,  unde  a  ridicat  o  biserică  monumentală  sfințită
              13 Ibidem, p. XXXIX.                            la  15  august  1890,  dedicată  unirii  tuturor  românilor,
              14 Vasile Mangra, Corespondență, vol. II, Cluj-Napoca,
        Ed. Presa Universitară clujeană, 2007, p. 314.             1   Pop,  Aurel.  Pr.  Dr.  Epaminonda  Lucaciu  –  ilustru
              15  Iuliu  Vuia,  Fragmente  din  istoricul  pedagogicului  fiu  al  neamului  românesc.  Satu  Mare,  Citadela,  2016,  117  p.
        conf. gr.or. român din Arad, Panciova, 1887, p. 51.   (Personalități sătmărene; 1)


                                                                                                         Pag. 33
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40