Page 30 - Morisena15_19

MORISENA, anul IV, nr. 3 (15)/2019

deosebit de redusă la nivelul corpului ofiţeresc. Se cunoaşte în mai mult un caracter de manevră decât de poziţie şi au
acest sens o statistică potrivit căreia, în anul 1911, din cei 98 de cunoscut avansuri şi retrageri ale ambelor tabere angajate în
generali şi 17.811 ofiţeri ai armatei austro-ungare, 76% erau conflict. Între atâtea locuri din zonă în care s-au purtat lupte
de limbă maternă germană, 10,7% maghiară şi 5,2% cehă, în grele, ar fi de menţionat lupta pentru deţinerea și stăpânirea
timp ce ofiţerii croaţi, slovaci, ruteni, polonezi, români, sârbi fortăreţei Przemysl, contraofensiva austro-germană din
şi italieni constituiau o prezenţă mai degrabă marginală . primăvara anului 1915 cu faimoasa întorsătură a frontului
12
La nivelul atitudinii general româneşti şi poloneze de la Gorlice, luptele de la Sandomierz şi Lublin, de la
cu privire la prima conflagraţie mondială, trebuie spus că Lapanow şi Limanowa, luptele pentru stăpânirea oraşului
în ambele cazuri izbucnirea războiului a fost văzută ca o Leopoli etc .
15
oportunitate pentru materializarea marilor proiecte naţionale În ceea ce-i priveşte pe polonezii galiţieni, anul
ale celor două popoare, independenţa şi refacerea statalităţii 1916 este o perioadă în care evoluţia lucrurilor va duce la
în cazul polonez şi respectiv definitivarea unităţii naţionale, o depreciere accelerată a patriotismului dinastic, a atitudinii
în cazul românesc. Izbucnirea războiului între puterile care faţă de Habsburgi, fenomen care se va accentua în anii
cu peste un secol în urmă invadaseră şi împărţiseră Polonia următori până la finalul războiului. Speranţa în rezolvarea
a fost percepută de societatea poloneză a Galiţiei ca o ocazie chestiunii poloneze pe baza unui acord cu Austria intră
hotărâtoare pentru naţiunea poloneză, ca un moment potrivit în declin şi îşi face loc în schimb ideea că o prăbuşire, la
de începere a luptei de independenţă. Izbucnirea conflictului, sfârşitul războiului, a statelor care au ocupat şi împărţit
mobilizarea şi plecarea pe front a generat iniţial, ca şi în Polonia, va oferi oportunitatea obţinerii independenţei. A
alte părţi, euforie şi entuziasm, majoritatea polonezilor grăbit evoluţia lucrurilor în această direcţie faimosul Act
galiţieni menţinându-se pe linia orientării prohabsburgice. din 5 noiembrie 1916, prin care cei doi împăraţi, Wilhelm
Comandamentele unităţilor militare care operau în Galiţia II şi Francisc Iosif au proclamat constituirea unui stat
au permis polonezilor ca, alături de înrolarea lor în unităţi polonez semi-independent. Foarte curând a devenit evident
ale armatei austro-ungare, să organizeze formaţiuni militare faptul că această hotărâre n-a fost altceva decât o amăgire,
poloneze, bazate pe organizaţiile paramilitare formate un gest populist prin care Puterile Centrale sperau să
înainte de război. Organizaţiile militare independentiste obţină noi înrolări din partea polonezilor. Astfel, speranţele
poloneze s-au reunit sub comanda mareşalului Pilsudski , într-o renaştere a Poloniei cu ajutorul şi alături de Austria
13
în 3 august 1914, formând un embrion al armatei naţionale s-au năruit. Au rămas deziluzionaţi înclusiv reprezentanţii
poloneze. Legionarii lui Pilsudsky au avut un rol important mediilor conservatoare din Galiţia, de orientare în mod
în desfăşurarea războiului, atât ca unitate militară de sine tradiţional prohabsburgică, aceştia ajung până la gesturi
stătătoare, cât şi după integrarea lor în armata austro-ungară . deosebit de categorice, ca de pildă au restituit împăratului
14
Aşa cum este bine cunoscut în istoriografia dedicată distincţiile şi medaliile primite de la acesta. Aşa cum s-a
Primului Război Mondial, Galiţia a fost o scenă dintre cele întâmplat şi cu mii de români aflaţi pe front „pentru împărat
mai fierbinţi, în care s-au înfruntat într-o ciocnire mortală şi patrie”, moartea bătrânului monarh Francisc Iosif a
Imperiul Habsburgilor şi cel al dinastiei de Romanov. Faza accelerat „despărţirea” polonezilor de Austria, întârindu-
ce mai distructivă şi mai sângeroasă a frontului răsăritean al le totodată convingerea că trebuie abandonată strategia
Marelui Război, care a avut drept teatru al luptelor regiunea luptei alături de Puterile Centrale. Legionarii polonezi au
galiţiană, s-a desfăşurat în anii 1914-1915. Pierderile de refuzat să depună jurământ de credinţă pentru noul împărat
vieţi omeneşti au fost teribile, lucru demonstrat de numărul Carol I (IV), fapt care a provocat represiuni şi internarea
mare de cimire militare existente în Galiţia, ca de pildă peste acestora în lagăre de concentrare precum cele de la Lomza,
400 numai în regiunea Malopolska din cuprinsul ţinutului Szczypiorno, Beniaminow sau chiar încorporarea unor
galiţian. Operaţiunile militare desfăşurate în zonă au avut dintre ei în unităţi ale armatei austro-ungare .
16
Deosebit de interesante pentru felul în care se
12 Date preluate din: Joanna Sondel-Cedarmas, I schimbă pe parcursul conflictului raportarea polonezilor
polacchi dell’Impero austro-ungarico e il fronte italiano nelle la Habsburgi sunt memoriile din Primul Război Mondial,
memorie dei legionari, in A. Ciampani, P. Salwa (a cura di), La
Grande Guerra e la Polonia in Europa. Atti del convegno, Roma rămse de de la numeroşi participanţi, galiţieni în primul
12-13 novembre 2015, pp. 88-89. rând, unii dintre ei legionari în Brigada I condusă de
13 O referinţă relativ recentă a istoriografiei româneşti Iosif Pilsudsky, trimisă în septembrie 1917 pe frontul
despre această personalitate a Poloniei secolului XX, vezi: Daniel italian. Am reţinut, în acest sens, câteva dintre mărturiile
Hrenciuc, Mareşalul Jozef Pilsudski şi renaşterea Poloniei memorialistice rămase, aşa cum ar fi de pildă reflexiile lui
independente (1914-1935). Contribuţii, Editura Septentrion, Jan Kastelowicz, subofiţer polonez de origine din Galiţia,
Rădăuţi, 2003.
14 J. Sondel-Cedarmas, op. cit., p. 89 sq.; M. Kiwior- 15 M. Kiwior-Filo, op. cit., pp. 64-65.
Filo, op.cit., p. 63 sq. 16 Ibidem, p. 65.

Pag. 28