Page 5 - Morisena15_19
P. 5
Revistă de cultură istorică
care a apărut Episcopia Mehadiei, cu vechea titulatură prof. dr. Gheorghe Cotoşman, a fost publicată în „Revista
de Ad Mediam sau Aquas, precum şi peregrinările Institutului Social Banat-Crişana (Buletin Sociologic)”,
acestei instituţii din vremea persecuţiilor calvine , apoi a pe lunile septembrie-decembrie 1944. (Facem trimiteri
21
ocupaţiei otomane. Se arată că eparhia a aparţinut, multă la extrasul din această revistă). Potrivit istoricului Silviu
22
vreme, când Severinului, când Râmnicului, făcând parte Dragomir, Gheorghe Cotoşman consideră că voievodatele,
din Mitropolia Banatului de Severin. În strânsă legătură cu cnezatele şi districtele româneşti s-au dezvoltat din ohabele
26
această lucrare este şi un alt studiu al lui Cotoşman, intitulat şi jupele slavo-române medievale . Pentru scrierea acestui
27
28
Vechimea organizaţiei naţional-bisericeşti la românii studiu, Cotoşman a fost provocat de opinia lui Tihamér
bănăţeni, apărut în „Revista de istorie bisericească”, an Turchányi care, în lucrarea Krassó Szörény Vármegye
29
I, nr.1, aprilie-iunie, Craiova, 1943. Cele două studii sunt néprajzivissonyai, Lugoj, 1901, p. 196, vede în districtele
apreciate de părintele academician Mircea Păcurariu în româneşti o formă de organizare administrativă specific
23
Istoria Bisericii Ortodoxe Române . maghiară, datorită – scrie istoricul ungur – „politicei de
24
Lucrarea Privilegiile românilor în cadrul districtelor colonizare, practicată de castelanii cetăţilor mărginare”,
25
valahe bănăţene. Nobilii şi cnezii români bănăţeni, de susţinuţi de regii unguri „care au acordat privilegii colonilor
valahi, pentru a-i atrage” .
30
21 Referire la doctrina protestantă întemeiată, în secolul Cotoşman trece în revistă toate menţionările – câte
al XVI-lea, de către Jean Calvin (reformator religios și scriitor i-au fost la îndemână – din documente, referitoare la
francez ce a trăit între 1509-1564), doctrină care acceptă ca districtele româneşti şi la atribuţiile acestora, constatate în
sursă unică a credinței numai Sfânta Scriptură, propovăduind, cadrul adunărilor judiciare, de unde se poate deduce că ele
totodată, întoarcerea la simplitatea creștinismului primitiv și sunt instituţii specific româneşti, pentru opt dintre acestea
respingerea ierarhiei ecleziastice (dexonline.ro/definiție/calvinism). având mărturii documentare. Ele s-au bucurat „dinaintea
22 În bisericile creștine răsăritene, „eparhia” este o lui Ladislau V Postumul de aceleaşi privilegii, libertăţi,
31
unitate administrativ-teritorială condusă de un episcop (numită
din acest motiv și episcopie). Ierarhii cu grade superioare 26 Termenul «ohabă» se referă la o moșie (ereditară)
(arhiepiscopi, mitropoliți, patriarhi), au de asemenea în inalienabilă (care nu poate fi înstrăinată, vândută), scutită
directa subordonare o eparhie (mai exact o arhieparhie sau de impozite și de prestații, precum și la denumirea imunității
arhiepiscopie), exercitând pentru ea rolul de episcop (ro. boierești și mănăstirești în Evul Mediu, în Țara Românească.
wikipedia.org/wiki/Eparhie). Provine din cuvântul slavon vechi „ohaba”, derivat din
23 Născut în 1932, acesta este un profesor universitar „ohabitî”, care înseamnă „a opri” și are semnificația de „moșie
de teologie, istoric și preot român, membru titular al Academiei oprită de a fi înstrăinată” sau „proprietate deplină” (dexonline.
Române din 2015. Este un specialist de renume în istoria Bisericii ro/definiție/ohabă).
Ortodoxe Române (ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Păcurariu). 27 Unitate administrativ-teritorială condusă de un jupan
24 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, (titlu dat de sârbi persoanei care conducea o unitate teritorială
vol. I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii [o provincie, un ținut, un oraș]; titlu de politețe dat în Țările
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 90; Constantin Cilibia, Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții
Episcopia Mehadiei, în volumul Mehadia, vatră istorică, Editura înalte, prin urmare celor mai de seamă boieri și dregători, el fiind
Gordian, Timişoara, 2007, p. 73-96. echivalent cu cel de „domn” [dexonline.ro/definiție/jupan]),
Districtele românești bănățene au reprezentat o formă acest termen provenind din cuvântul slavon „županŭ”, care
specifică și tradițională de organizare administrativă, politică și înseamnă „căpetenie, stăpân”, prin urmare „jupă” având sensul
militară a populației autohtone românești în Evul Mediu. Dintre de „stăpânire, moșie, proprietate”.
toate provinciile istorice românești, cea mai mare densitate de 28 Silviu Dragomir, Câteva urme ale organizaţiei de stat
districte medievale a fost consemnată în Banat. Unele dintre slavo-române, în „Dacoromania”, an. I, Cluj (1920-1921), p. 48.
aceste districte românești au obținut, individual sau în grup, 29 Profesor și istoric maghiar ce a trăit între 1874-1930
din partea regalității maghiare, o serie de privilegii. Un număr (hu.wikipedia.org/wiki/Turcsányi_Tihamér).
de opt districte (Lugoj [atestat în 1369], Sebeș [prin unire cu 30 Prof. Dr. Gh. Cotoşman, Privilegiile românilor în
districtul Caran a format districtul Caransebeș; atestat în 1391], cadrul districtelor valache bănăţene. Nobilii şi cnezii români
Mehadia [atestat în 1391], Almăj, Carașova, Bârzava [toate bănăţeni, extras din „Revista Institutului Social Banat-Crişana
trei atestate în 1457], Comiat [atestat în 1391] și Ilidia [atestat (Buletin Sociologic)”, septembrie-decembrie, 1944, p. 1.
1457]), s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor 31 Este vorba despre regele Ungariei Ladislav al V-lea
obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau de Habsburg (poreclit „Postumul”, deoarece s-a născut după
săsești. Districtele românești privilegiate aveau scaune de moartea tatălui său, Albert al II-lea de Habsburg [duce de Austria,
judecată proprii, prezidate de către un cnez/cneaz sau de către între 1404-1439, rege al Ungariei și Croației, între 1437-1439,
un voievod. Scaune de judecată ale mai multor districte erau rege al Boemiei și Germaniei, între 1438-1439, în această ultimă
conduse de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. calitate purtând titlul tradițional de „rex romanorum”, adică „rege
La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc (ro. al romanilor” – ro.wikipedia.org/wiki/Albert_al_II-lea,_Rege_
wikipedia.org-/wiki/Districtele_românești_bănățene). Roman], el domnind între 1444-1457, însă, până în 1453, sub
Pag. 3