Page 7 - Morisena15_19
P. 7
Revistă de cultură istorică
Acum semnificaţia termenului este pierdută, dar numele s-a prima dată în anul 1440. Apoi în perioada ocupaţiei turceşti,
păstrat în toponimia unor localităţi , fapt ce dovedeşte că în defterurile din perioada 1597-1620, satul este consemnat
43
populaţia româno-slavă, apoi străromână şi română a rămas, cu oiconimul Oláh-Ohaba (Ohaba Română), fiind astfel
tot timpul, pe teritoriul din nordul Dunării. atestată o aşezare cu o populaţie majoritară românească.
Pornind de la studiul lui Cotoşman, menţionăm că În documentele din prima jumătate a secolului al XIX-lea,
termenul ohabă şi-a păstrat multă vreme sensul de „moşie satul apare cu numele de Rumunyast (1828 şi 1851) şi,
ereditară inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii” . apoi, Hosszúzbadi (1878). Numele unguresc Hosszúzbadi
44
Exemplificăm cu situaţia numelui localităţii Ohaba Română este o traducere a celui românesc; cf. magh. hosszú, „lung”
din judeţul Timiş. Aceasta a fost cunoscută în trecut sub şi szabad, „liber” . Desele referiri şi reveniri la termenul
49
numele de Ohaba Sârbească. În documentele maghiare de ohabă (cu toate formele sale) în istoriografia istorică şi
apare oiconimul Ohabserbasza, iar în cele austriece Szerb lingvistică românească din ultimele decenii, cu localizări în
Ohaba. Anumite surse documentare habsburgice consideră Banat sau Haţeg, are rădăcini şi în modestele rânduri ale lui
că actualul sat a fost reînfiinţat la sfârşitul secolului al XVII- Gheorghe Cotoşman.
lea, întrucât localitatea şi terenul ei au fost date ca moşie Revenind la studiul acestuia, Autohtonia românilor
ereditară de către un sârb, de aici provenind denumirea de în Banat. Pe baza toponimiei, menţionăm că autorul era
Ohaba Sârbească. În anul 1828 localitatea apare într-un la curent cu bibliografia lingvistică – între care figurează
document sub numele de Ohabaszerbaszka, iar în 1913, sub studii fundamentale de Nicolae Drăganu şi Theodor
denumirea de Rácszabadi („Ohaba Sârbească”) . Actualul Capidan – deşi adesea era departe de înţelegerea corectă a
45
toponim, Ohaba Română este un nume firesc, ţinând seama unor fenomene etimologice. Merită totuşi să intre în atenţia
că satul a fost întotdeauna majoritar românesc. Aşa se filologilor ampla secvenţă despre Mehadia şi, poate, chiar şi
explică faptul că într-o diplomă din 1427, satul apare sub cea despre Tape, cu toate că etimologia ultimului toponim se
numele de Ohaba, iar în 1717, este indicat toponimicul pare să fi fost lămurită definitiv .
50
Hoaba . În judeţul Timiş mai există două localităţi al căror Mergând pe făgaşul deschis îndeosebi de Nicolae
46
nume provine de la ohabă. Este vorba de Ohaba Forgaci Drăganu , Gheorghe Cotoşman a inaugurat în cultura
51
şi de Ohaba Lungă. Prima apare într-un document de la bănăţeană domeniul toponimie şi istorie, care s-a dezvoltat
începutul secolului al XIV-lea, sub numele de Zabatfalva mult în ultimele decenii .
52
(„satul liber”, „slobozia”, „ohaba”), iar de la anul 1369
este cunoscută sub denumirea de Forgácsfalva („satul Date biobibliografice. Gheorghe Cotoșman s-a
lui Forgaci”). Apoi, după 1450, în documentele latino- născut la 5 septembrie 1904, în comuna Sânnicolau Mare
maghiare este preferată forma toponimică Ohaba (1470), din judeţul Timiş, într-o familie de ţărani, părinţii săi
Csawhaba (1483). Începând de la 1851 este reluat şi numele numindu-se Petru şi Floarea Cotoşman. În localitatea natală
Forgaci, numele satului fiind transliterat de maghiari sub a urmat gimnaziul, iar apoi Şcoala Normală din Timişoara,
forma Ohaba-Forgaci. Întotdeauna, în această localitate pe care a absolvit-o în anul 1924 (cu examene de diferenţă la
a fost o populaţie majoritară românească. Bunăoară în Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, în perioada 1924-
recensământul din 1890, Ohaba-Forgaci apare cu o populaţie 1925). În intervalul 1925-1928 a urmat cursurile Academiei
constituită din 1.741 români, 27 germani, 17 unguri . Teologice din Arad, cu examene de diferenţă la Facultatea de
47
Este de reţinut că în toponimia localităţii avem un loc cu Teologie din Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în anul 1933 şi
denumirea de Obiţa (terasă a Timişului, unde s-a format doctoratul în 1941. Între anii 1928-1937 a activat ca preot în
nucleul iniţial al satului) şi o altă parte de hotar numită Râtul parohia din Jimbolia, judeţul Timiş, unde a ridicat o biserică
Obiţei Boldurului (teren cu iarbă în lunca Timişului; aici şi a contribuit la propăşirea vieţii religioase de aici. În această
este un grup de case izolate de perimetrul construit compact localitate, paralel cu funcţia de preot, a avut-o şi pe aceea de
al comunei, obiţe) . În fine, despre Ohaba Lungă se poate profesor suplinitor la Gimnaziul de Stat. În perioada 1937-
48
consemna, în contextul semnificaţiei termenului ohabă, că
oiconimul respectiv apare atestat tot documentar pentru 49 Ibidem, p. 289.
50 Dan Sluşanchi, Tapa, Tapae, în „România Pitorească”,
43 Despre această problemă, Silviu Dragomir, Le Banat XVII, nr. 5, București, 1988, p. 17.
Roumain, Sibiu, 1944, p. 17. 51 Nicolae Drăganu, Toponimie şi istorie, Cluj, 1928.
44 Remus Creţan, Vasile Frăţilă, Dicţionar geografico- Nicolae Drăganu a fost un filolog, lingvist și istoric literar român
istoric şi toponimic al judeţului Timiş, Editura Universităţii de care a trăit între 1884-1939 (ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_
Vest, Timişoara, 2007. Drăganu).
45 Ibidem, p. 293. 52 Octavian Răuţ, Vasile Ioniţă, Studii şi cercetări de
46 Ibidem, p. 292-293. istorie şi toponimie, Reşiţa, 1976; Octavian Răuţ, Toponimie şi
47 Ibidem, p. 127. istorie bănăţeană în „Studii de limbă, literatură şi folclor”, IV,
48 Ibidem. Reşiţa, p. 257-270.
Pag. 5