Page 7 - Morisena15_19
P. 7

Revistă de cultură istorică



        Acum semnificaţia termenului este pierdută, dar numele s-a  prima dată în anul 1440. Apoi în perioada ocupaţiei turceşti,
        păstrat în toponimia unor localităţi , fapt ce dovedeşte că  în defterurile din perioada 1597-1620, satul este consemnat
                                       43
        populaţia româno-slavă, apoi străromână şi română a rămas,  cu  oiconimul  Oláh-Ohaba  (Ohaba  Română),  fiind  astfel
        tot timpul, pe teritoriul din nordul Dunării.         atestată  o  aşezare  cu  o  populaţie  majoritară  românească.
              Pornind de la studiul lui Cotoşman, menţionăm că  În documentele din prima jumătate a secolului al XIX-lea,
        termenul ohabă şi-a păstrat multă vreme sensul de „moşie  satul  apare  cu  numele  de  Rumunyast  (1828  şi  1851)  şi,
        ereditară inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii” .  apoi, Hosszúzbadi (1878). Numele unguresc Hosszúzbadi
                                                          44
        Exemplificăm cu situaţia numelui localităţii Ohaba Română  este o traducere a celui românesc; cf. magh. hosszú, „lung”
        din  judeţul Timiş. Aceasta  a  fost  cunoscută  în  trecut  sub  şi szabad, „liber” . Desele referiri şi reveniri la termenul
                                                                             49
        numele  de  Ohaba  Sârbească.  În  documentele  maghiare  de ohabă (cu toate formele sale) în istoriografia istorică şi
        apare oiconimul Ohabserbasza, iar în cele austriece Szerb  lingvistică românească din ultimele decenii, cu localizări în
        Ohaba. Anumite surse documentare habsburgice consideră  Banat sau Haţeg, are rădăcini şi în modestele rânduri ale lui
        că actualul sat a fost reînfiinţat la sfârşitul secolului al XVII-  Gheorghe Cotoşman.
        lea, întrucât localitatea şi terenul ei au fost date ca moşie   Revenind la studiul acestuia, Autohtonia românilor
        ereditară de către un sârb, de aici provenind denumirea de  în  Banat.  Pe  baza  toponimiei,  menţionăm  că  autorul  era
        Ohaba  Sârbească.  În  anul  1828  localitatea  apare  într-un  la curent cu bibliografia lingvistică – între care figurează
        document sub numele de Ohabaszerbaszka, iar în 1913, sub  studii  fundamentale  de  Nicolae  Drăganu  şi  Theodor
        denumirea de Rácszabadi („Ohaba Sârbească”) . Actualul  Capidan – deşi adesea era departe de înţelegerea corectă a
                                                  45
        toponim, Ohaba Română este un nume firesc, ţinând seama  unor fenomene etimologice. Merită totuşi să intre în atenţia
        că  satul  a  fost  întotdeauna  majoritar  românesc.  Aşa  se  filologilor ampla secvenţă despre Mehadia şi, poate, chiar şi
        explică faptul că într-o diplomă din 1427, satul apare sub  cea despre Tape, cu toate că etimologia ultimului toponim se
        numele  de  Ohaba,  iar  în  1717,  este  indicat  toponimicul  pare să fi fost lămurită definitiv .
                                                                                         50
        Hoaba . În judeţul Timiş mai există două localităţi al căror   Mergând  pe  făgaşul  deschis  îndeosebi  de  Nicolae
              46
        nume provine de la ohabă. Este vorba de Ohaba Forgaci  Drăganu ,  Gheorghe  Cotoşman  a  inaugurat  în  cultura
                                                                     51
        şi  de  Ohaba  Lungă.  Prima  apare  într-un  document  de  la  bănăţeană domeniul toponimie şi istorie, care s-a dezvoltat
        începutul secolului al XIV-lea, sub numele de Zabatfalva  mult în ultimele decenii .
                                                                                  52
        („satul  liber”,  „slobozia”,  „ohaba”),  iar  de  la  anul  1369
        este  cunoscută  sub  denumirea  de  Forgácsfalva  („satul   Date  biobibliografice.  Gheorghe  Cotoșman  s-a
        lui  Forgaci”).  Apoi,  după  1450,  în  documentele  latino-  născut la 5 septembrie 1904, în comuna Sânnicolau Mare
        maghiare este preferată forma toponimică Ohaba (1470),  din  judeţul  Timiş,  într-o  familie  de  ţărani,  părinţii  săi
        Csawhaba (1483). Începând de la 1851 este reluat şi numele  numindu-se Petru şi Floarea Cotoşman. În localitatea natală
        Forgaci, numele satului fiind transliterat de maghiari sub  a urmat gimnaziul, iar apoi Şcoala Normală din Timişoara,
        forma  Ohaba-Forgaci.  Întotdeauna,  în  această  localitate  pe care a absolvit-o în anul 1924 (cu examene de diferenţă la
        a  fost  o  populaţie  majoritară  românească.  Bunăoară  în  Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, în perioada 1924-
        recensământul din 1890, Ohaba-Forgaci apare cu o populaţie  1925). În intervalul 1925-1928 a urmat cursurile Academiei
        constituită  din  1.741  români,  27  germani,  17  unguri .  Teologice din Arad, cu examene de diferenţă la Facultatea de
                                                          47
        Este de reţinut că în toponimia localităţii avem un loc cu  Teologie din Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în anul 1933 şi
        denumirea  de  Obiţa  (terasă  a Timişului,  unde  s-a  format  doctoratul în 1941. Între anii 1928-1937 a activat ca preot în
        nucleul iniţial al satului) şi o altă parte de hotar numită Râtul  parohia din Jimbolia, judeţul Timiş, unde a ridicat o biserică
        Obiţei Boldurului (teren cu iarbă în lunca Timişului; aici  şi a contribuit la propăşirea vieţii religioase de aici. În această
        este un grup de case izolate de perimetrul construit compact  localitate, paralel cu funcţia de preot, a avut-o şi pe aceea de
        al comunei, obiţe) . În fine, despre Ohaba Lungă se poate  profesor suplinitor la Gimnaziul de Stat. În perioada 1937-
                        48
        consemna, în contextul semnificaţiei termenului ohabă, că
        oiconimul  respectiv  apare  atestat  tot  documentar  pentru   49 Ibidem, p. 289.
                                                                   50 Dan Sluşanchi, Tapa, Tapae, în „România Pitorească”,
              43 Despre această problemă, Silviu Dragomir, Le Banat  XVII, nr. 5, București, 1988, p. 17.
        Roumain, Sibiu, 1944, p. 17.                               51  Nicolae  Drăganu,  Toponimie  şi  istorie,  Cluj,  1928.
              44 Remus Creţan, Vasile Frăţilă, Dicţionar geografico-  Nicolae Drăganu a fost un filolog, lingvist și istoric literar român
        istoric şi toponimic al judeţului Timiş, Editura Universităţii de  care  a  trăit  între  1884-1939  (ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_
        Vest, Timişoara, 2007.                                Drăganu).
              45 Ibidem, p. 293.                                   52  Octavian  Răuţ,  Vasile  Ioniţă,  Studii  şi  cercetări  de
              46 Ibidem, p. 292-293.                          istorie şi toponimie, Reşiţa, 1976; Octavian Răuţ, Toponimie şi
              47 Ibidem, p. 127.                              istorie bănăţeană în „Studii de limbă, literatură şi folclor”, IV,
              48 Ibidem.                                      Reşiţa, p. 257-270.


                                                                                                           Pag. 5
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12