Page 25 - Morisena17_2020
P. 25

Revistă trimestrială de cultură istorică



        iar femeia, rănită şi ea, a fost dusă la Moldova Nouă, la  dezertorilor“  [„zabušanti“]  de  prin  sate,  o  formulă
        spital, sub escortă. Despotovici a încercat tot posibilul  mai  revoluţionară  de  implicare  a  „voluntarilor”  a  fost
        pentru  a-şi  elibera  camarada;  s-a  înţeles  cu  jandarmii  concentrarea acestora, pe liste, în aşa-numitul Consiliu
        pentru  o  sumă  de  bani.  A  luat  apoi  legătură  cu  un  al voluntarilor slavi din Clisura bănăţeană, reunit la 11
        consătean, angrosist şi om cu stare, Slavco Stoicovici.  decembrie 1944 la Biserica Albă.
        Şi  acesta  simpatiza  cu  cauza,  însă  opţiunile  sale  erau   După informaţii abia de curând accesibile putem
        pro-monarhice. În urma discuţiei negustorul s-a oferit   deduce  că  organizarea  structurii  amintite  s-a  făcut  pe
        să acopere jumătate din suma solicitată, restul căzând   baze militare, cu sediul în Comenduirea unităţii (implicit
        în  sarcina  comuniştilor.  Disperat  şi  fără  de  soluţie,   şi a OZNA) şi angajarea factorilor locali, de prin satele
        Despotovici l-a ameninţat pe Stoicovici, cu revolverul   bănăţene  ale  Clisurii.  Arătam  în  altă  parte  că  era  în
        armat,  să  dea  toţi  banii.  A  intervenit  o  dispută  mai   toi  în  acele  zile  o  intensă  campanie  propagandistică
        aprigă, Stoicovici smulgându-i arma şi rănindu-l grav.   iugoslavă, de capacitare a Omului de la Kremlin, pentru
        Fapta  s-a  petrecut  în  preajma  gospodăriei  familiei   consimţământul  la  materializarea  unor  determinate
                                                                                                19
        Radosavlievici,  de  la  marginea  satului.  De  faţă  erau   intenţii anexioniste, inclusiv în Banat.
        şi  fraţii  Radosavlievici,  Nikola,  mai  în  vârstă,  infirm   Deci,  în  timp  ce  fruntaşii  iugoslavi  Hebrang  şi
        (cocoşat) şi  Svetomir,  tânăr  mecanic  şi  aderent  de   Kardelj  se  întreţineau  inclusiv  pe  teme  româneşti  la
                 15
        asemenea  al  partizanilor  comunişti.  Stoicovici  s-a   Moscova  cu  Stalin,  în  teren  lucrurile  s-au  pornit  prin
        predat  de  îndată  la  Pichet,  relatând  propria-i  versiune   operaţiunea poliţiei secrete din cadrul armatei iugoslave:
                                                              s-au convocat „voluntarii Clisurii”, s-au redactat îngrijit
        a  faptelor.  Fraţii  Radosavlievici  l-au  adăpostit  pe   liste cu oameni de încredere de-ai locului, în frunte fiind
        rănit, care avea dureri atroce şi cerea să-i fie curmate   propulsat  un  „om  greu”,  Bogdan  Despotovici,  fratele
        suferinţele, să nu cadă viu pe mâna jandarmilor. Se pare   continuator, asociat cu mitul recent, al jertfei comuniste
        că  fratele  mai  în  vârstă  a  preluat  asupra  sa  cumplita   de la Belobreşca.
        povară  a  omorului,  dând  apoi  zvon  prin  sat  că  eroul   Că oamenii de la Biserica Albă nu erau suficient
        comunist ar fi fost asasinat de cetnikul  Stoicovici. Ca   de pregătiţi pentru ceea ce-şi puseseră în gând ne-o arată
                                            16
        să dispară orice dubiu şi să împiedice cercetările asupra   însă derularea faptelor.
        cadavrului, mortul a fost împins de cei doi într-o groapă   Pe  lângă  sediu  Consiliul  voluntarilor...  a  lăsat
        cu var nestins. Spectrul morţii s-a abătut şi asupra celei   urmaşilor  şi  un  fond  de  arhivă,  cu  un  registru  de  peste
        din urmă victime a incidentului nocturn de la Dunăre:   500  de  acte  emise,  pe  parcursul  a  mai  bine  de  doi  ani
        partizana rănită a fost ridicată de la spital de „pedanta“  (iarna  1944-primăvara  1947).  Acum  apare  cu  adevărat
        poliţie  germană  de  frontieră  şi  executată  la  Biserica  improvizaţia,  rod  al  neştiinţei  haotice  şi  inculturii
        Albă, cu doar câteva zile înainte de eliberare. 17    militante, fuzionată într-un trist crochiu de statalitate cu
              Trec alte câteva săptămâni; s-au retras germanii, au  iz folcloric, „de Belobreşca”. Deducem din primele acte
        venit ruşii, partizanii umblau în voie prin satele Clisurii: a  că acest Consiliu (...) îşi asuma un rol central, de Consiliu
        fost asasinat jandarmul Ion Babu, cel implicat la Belobreşca,  de  eliberare  naţională  şi  alipire  a  Clisurii  la  Iugoslavia
        era  căutat  peste  tot  prin  Banat  şi  de  negăsit  Stoicovici  democrată şi federativă. Apoi, luăm act şi de prezenţa unui
        contrabandistul, colaboraţionistul şi „asasinul cetnic“. 18  sigiliu al Consiliului (...) cu însemnele statalităţii iugoslave
              În  urma  episodului  nefericit  şi  cam  la  voia  (steaua roşie). Pe măsură ce timpul trecea şi entuziasmul
        întâmplării,  cu  straja  populară  a  „chiulangiilor  şi  „unionist” al foştilor „voluntari” păleşte: documentele apoi
                                                              spun că nu mai avem de-a face cu o părticică de Iugoslavie,
              15 Era un autodidact cu o remarcabilă inteligenţă intuitivă   ci Clisura bănăţeană este, totuşi, România.
        şi o devoratoare ambiţie de afirmare în faţa propriilor conaţionali   Ce  mai  caută  atunci  în  Iugoslavia  „consilierii”
        şi consăteni.  O caractertistică  frecvent întâlnită la oamenii din   inventaţi de OZNA şi rămaşi fără de „obiectul muncii”?
        Clisură, foşti grăniceri ai Imperiului de altădată, acum în uitare   Ei  se  joacă  în  continuare  de-a  reprezentanţii  „nu  ştiu
        şi pauperizaţi. Cei din Belobreşca se considerau pe sine „fala
        Clisurii” şi trăiau aceste frustrări cu şi mai mare intensitate.   cui”,  coborând  întreaga  prestaţie  la  nivelul  scandalului
              16 Cetnicii, partizanii iugoslavi pro-monarhici, reprimaţi   sătesc.  Ţin  şedinţe  „incendiare”,  mimând  de-acum
        de OZNA.                                              revoluţia,  cu  actori  de  prim  plan  din  satul  de  pomină:
              17 Detaliile relatării sunt după „Însemnările...” lui Boja  Nicola Radosavlievici, fără să fie investit în vreo calitate
        (Bojidar)  Stanoevici, în A. Milin, M. Milin, Ţ. Mihailov, Sârbii  oficială,  dar  omniprezent  la  Biserica  Albă,  ca  om  „de
        din România în vremea Comunismului..., 43-45.         casă”  şi  consătean  de-al  lui  Bogdan  Despotovici  (şi
              18 Petre Ţurlea, Românii din Serbia 1940-1944, Editura  parte componentă, vie şi întunecată, a legendei Clisurii),
        Ştiinţifică, Bucureşti, 2012, 137+139. O relatare foarte sugestivă
        a haosului politic din Clisura, în octombrie 1944.         19 A. Milin, M. Milin, Ţ. Mihailov, op. cit., 307-308.


                                                                                                         Pag. 23
   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30