Page 26 - Morisena17_2020

MORISENA, anul V, nr. 1 (17)/2020

delirează cu acuzaţii pe hârtie, împotriva obsedantului de la încercările frontului adevărat, străbătea în goana
duşman-chiabur-cetnic-asasin Stoicovici , dar şi împo- motocicletei cu ataş satele de la Dunăre, difuzând
20
triva altor consăteni, aflaţi cu păcate colaboraţioniste mesajul despre noua putere de la Biserica Albă,
ori chiar „iubitori de fascişti”. Curg fraze sforăitoare căreia toţi erau datori să-i dea ascultare. Celălalt
23
despre „sângele vărsat” al partizanilor, ameninţări cu Radosavlievici, Svetomir, tot cu pistolul, teroriza în
pistolul în stânga şi în dreapta, doar-doar îşi va prelungi numele comuniştilor „de dincolo” autorităţile civile şi
clipele de „extaz revoluţionar” în prim-planul scenei militare locale. Mărturisea, spăşit apoi, că nu făcuse
21
din Clisură; peste câţiva ani, anchetat de Securitate, decât să dea o mână de ajutor comuniştilor români în
încerca, cu aceeaşi viclenie rurală, să-şi adapteze promovarea democraţiei şi nimicirea fascismului de
partitura la noile condiţii ale „democraţiei populare” acasă. Iar colaborarea sa cu OZNA era tot spre folosul
româneşti, explicând anchetatorilor săi că, pe o hartă ce comuniştilor români. 24
o creionase spre folosul partizanilor, s-a străduit să facă Că „gura păcătosului adevăr grăieşte” ne-o
„cât mai mică” porţiunea din Clisură ce o presupunea confirmă şi anumite fapte în derularea lor ciudată. Acel
că revine Iugoslaviei. Un altul, care şi el se sustrăgea Zoran Vuletici din Socol şi politruc iugoslav de la
22
25
Biserica Albă va fi, peste puţină vreme, locţiitorul şefului
20 Miodrag Milin, Andrei Milin, Sârbii din România.
Documentar şi studii despre remodelarea identitară, Editura Nika; care apoi a citit memorandumul pe care îl făcuse şi care s-a
Cetatea de Scaun [Târgovişte], 2017, Document nr. 6, 81- hotărât să fie trimis lui Coicici Trişa [Trifun] din comuna Socol,
84 (Delaţiune, Biserica Albă, 1 mai 1945, în traducere pentru ca acesta să meargă prin satele din Clisură şi să strângă
românească:„...Poporul se temea în special de Mirko, fiindcă era semnături pe acest memorandum. Prin martie 1945, în timp ce
prieten intim al sergentului de jandarmi Ion Babu, care l-a ucis Zoran Vuletici era ajutor de comisar [locţiitorul comandantului]
pe partizanul Deian Brankov; el a fost, de asemenea, agent şi în Siguranţă [la Oraviţa], dar care ţinea legătura mai departe
companion al celui mai mare reacţionar şi fascist din Clisură, cu OZNA din Iugoslavia, a luat fiinţă la Timişoara Organizaţia
Slavco Stoicovici, care l-a ucis pe conducătorul poporului din antifascistă slavă [denumirea corectă: Frontul antifascist slav –
Clisură, partizanul Jarko Despotovici....”). FAS; obs. M. M.] în fruntea căreia se găsea Rada Fenlaciki. Mai
21 Ibidem, Document nr. 8, 86-93 (Raport, Biserica Albă, târziu în Clisură în fruntea Org. antifasc. slave se găseau Trişa
9 iunie 1945, Preşedintele Consiliului... Bogdan Despotovici, Coicici, Deian Adam, Nika Gavrilovici şi alţii, care întreţineau
despre depăşirea prerogativelor revoluţionare de către Nicola şi mai departe spiritul de alipirea Clisurii la Iugoslavia. Apoi eu,
Radosavlievici, despre contrabandă cu purcei din Serbia, jefuirea după planul meu, am redus cu cât se poate mai mult teritoriul
gospodăriilor „duşmanilor” de ţigle, vin, sustrageri de pe front, Clisurii care trebuia să fie alipit Iugoslaviei, lucru cu care ei nu
favorizarea rudelor şi alte „perle” din universul haotic al satului au fost de acord. Pe la începutul lunii mai 1945, la Timişoara,
la război). Org. antifasc. slavă pregăteşte un congres al tuturor slavilor
22 Ibidem, 57 (Iată o mostră despre Secesiunea Clisurii, din Banatul românesc, pentru a se trece în revistă forţele slave
în viziunea actorilor de la Belobreşca, Socol şi Moldova Veche existente în Banat. În acel timp a venit la Biserica Albă şi Zoran
şi regia OZNA-ei din Biserica Albă: „Declaraţie. Subsemnatul Vuletici care ne-a spus că trebuie să participe la Congres şi câţiva
Radosavlievici Nicola, născut în anul 1919, luna decembrie reprezentanţi ai Clisurii, fiindcă se va pune în plan şi discuţia
ziua 8, cu ultimul domiciliu în comuna Belobreşca, jud. Caraş, alipirii unor teritorii din Banatul românesc cu populaţie slavă
declar următoarele: În anul 1944, imediat după 23 august, a venit de statul iugoslav, în care plan este pus[ă] şi alipirea Clisurii.
la mine Zoran Vuletici, care mi-a spus că a discutat problema Noi am hotărât ca fratele meu Sfeta să reprezinte Clisura la
alipirii Clisurii la Iugoslavia, cu unele persoane cu care el avea acest congres, în care scop am pregătit şi un memoriu, în care
legături peste graniţă. În timpul acela eu mă aflam la Belobreşca, am explicat dorinţa şi necesitatea sârbilor legaţi de Iugoslavia
iar când mie mi-a cerut părerea despre aceasta, eu am fost de ca această regiune să fie înăuntrul graniţelor iugoslave, urmând
acord cu el. După câtva timp când eu mă stabilisem în Biserica a fi citit la congres. Aceasta nu s-a putut face că[ci] congresul
Albă împreună cu fratele meu Sveta [Svetomir], Zoran Vuletici nu a mai avut loc. Împreună cu Sfeta trebuia să mai participe la
şi alţii, a venit la noi Despotovici Bogdan care ne-a întrebat dacă congres Zoran Vuletici, Sneider Alois şi Bogdan Despotovici.
ştim că s-a format un grup de oameni, aşa-zişi reprezentanţi ai Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez. 12
Clisurii şi care lucrează pentru alipirea Clisurii la Iugoslavia şi mai 1950. Radosavlievici Nicola m. p.” – Arhivele CNSAS,
care în acest sens au făcut şi un memorandum şi urmând ca în Inventar P-1143, vol. II, 34-35).
după-amiaza aceea să aibă şi o şedinţă în legătură cu aceasta, 23 Ibidem, Doc. 8, Raport...9 iunie 1945, 92-93.
condusă de Nika Gavrilovici, Iancovici Jarco, Isacovici Jarco 24 Arhivele CNSAS, Inventar R-166612, 31-41.
şi încă câţiva. Au mai fost chemaţi apoi comandantul oraşului Interogatoriu S. Radosavlievici, 23 sept. 1955.
Biserica Albă Şaletici Miloş, Despotovici Bogdan precum 25 În vremea prigoanei împotriva sârbilor „titoişti”, de
şi Slobodan Vuletici. La această şedinţă Nika Gavrilovici a la sfârşitul anilor 40, s-a refugiat la Tito făcând o remarcabilă
explicat cum trebuia să se ducă lupta pentru a face tot posibilul carieră în serviciile secrete iugoslave (a ajuns general de
pentru alipirea Clisurii la Iugoslavia, apoi cine va fi şeful, îl va securitate, şi chiar gardă de corp al fostului lider de la Belgrad
alege poporul. Toţi cei de faţă au fost de acord cu propunerea lui - obs. M. M.).

Pag. 24