Page 46 - Morisena17_2020

MORISENA, anul V, nr. 1 (17)/2020

adversar al lui Vlad Dracul, tatăl lui Ţepeş (fapt pentru Brașovul, în iarna 1458-1459, și reapariția lui Dan (cel
care i-au fost confiscate satele Glodul şi Hinţa) , Albu cel Tânăr – n.n.T.C.) la hotar” , căci „atunci pare să fi luat
51
47
Mare (şi rudele sale), nemulţumit de punerea în practică Vlad Țepeș hotărârea să lichideze pe candidații potențiali
a severei măsuri pomenită mai sus, s-a ridicat la luptă la tron ce se găseau în țară, printre care s-a numărat și
împotriva lui Vlad Ţepeş, care, însă, va îneca în sânge Stanciul, unchiul lui Nicolaus Olahus , «prins în cursă»
52
această rebeliune , după 23 aprilie 1459 . Participanţii de «Dracula» și ucis cu securea” . Desigur că „unii dintre
53
48
49
la complotul pus la cale de Albu cel Mare, în frunte cu cei vizați, cum a fost Ștefan (Stoian), tatăl lui Olahus, au
acesta, au fost condamnaţi la moarte, confiscându-li-se scăpat cu fuga, iar alții – este cazul lui Albu «cel Mare» –
totodată şi averile . au apucat armele” .
54
50
Se pare că această ridicare la luptă a boierimii Despre „răscoala” boierilor, izbucnită și desfășurată
s-a aflat în strânsă legătură cu „reizbucnirea crizei cu în 1459, aflăm și dintr-un hrisov, datat 1 aprilie 1551 , în
55
care este consemnat faptul că „în zilele lui Vlad voievod
Românească între februarie-martie 1431 și decembrie 1436 Țepeș a fost un boier ce se chema Albul cel Mare (…),
(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurtă istorie care s-a ridicat domn peste capul lui Vlad voievod Țepeș,
a românilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, iar Vlad voievod a ieșit cu oaste împotriva lui și l-a prins și
1977, p. 392; Istoria României în date, p. 454). l-a tăiat pe el și pe tot neamul lui” . Precizarea că „boierul
56
47 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 91. Albu cel Mare «s-a ridicat domn» presupune o înrudire
48 Această revoltă împotriva lui Țepeș „nu poate fi însă
considerată o răscoală boierească, cu o participare masivă, ci a înaintașilor săi cu casa domnească a Țării Românești,
57
doar o acțiune a unui grup izolat care n-a reușit să-și atragă atunci numai așa având temei juridic pretenția sa” . Totuși, „este
suficienți aderenți” (Radu Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 128-129). dificil să fie admisă o asemenea ipoteză în absența unor
49 Ibidem, p. 299. Acest fapt reiese dintr-o scrisoare ce documente concludente, Albu cel Mare nefiind singurul
poartă această dată, din care aflăm despre o serie de boieri ce au boier care a încercat să uzurpe puterea domnului fără a fi
fost executaţi în urma răzmeriţei conduse de Albu „cel Mare”. descendent din neamul legitim, deci argumentul logic nu
Printre aceştia s-au numărat şi Codrea, mare boier muntean ce este suficient și convingător” .
58
fusese vornic în Sfatul domnesc al lui Vlad Ţepeş şi care avea, aşa
cum reiese din epistola amintită, la Braşov, obiecte de valoare, 51 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 91.
estimate la 3.000 de florini de aur, ce erau revendicate de regele 52 Nicolaus Olahus a fost un înalt prelat catolic (el
Ungariei, Matia Corvin (Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., vol. deținând, succesiv sau chiar concomitent, următoarele funcții
XV/1, doc. nr. XCI, p. 52). În actul oficial, emis la 16 aprilie ecleziastice: episcop de Zagreb, episcop de Eger, arhiepiscop
1457, Codrea apare încă printre membrii divanului domnitorului de Strigonium şi primat al Ungariei, cardinal), om de stat (el
(Documenta Romaniae Historica B. Ţara Românească, vol. I, îndeplinind, pe rând sau chiar în acelaș timp, următoarele funcții

nr. CXV, p. 199 și 200), însă, în cel redactat la 5 martie 1458 politico-administrative: secretar și consilier regal, cancelar,
nu îl mai întâlnim pe lista dregătorilor (Ibidem, nr. CXVII, p. regent și guvernator general al Ungariei habsburgice], mare nobil
202), „ceea ce atestă că, probabil, la această dată era deja căzut feudal, învestit de Carol al V-lea (împăratul Sfântului Imperiu
în dizgrație” (Ştefan Andreescu, op. cit., p. 92). Roman de Neam German între 1519-1556 [Istoria lumii în date,
50 Potrivit Povestirilor germane, pedeapsa a fost p. 561], cu titlul de baron) și erudit umanist (teolog, istoric,
înspăimântătoare, Vlad Ţepeş poruncind „să fie nimicit un neam filosof și scriitor) de origine română, care a trăit între anii 1493-
mare, de la cel mai mărunt până la cel mai însemnat – copii, 1568 (Dicţionar enciclopedic, vol. V, Editura Enciclopedică,
prieteni, fraţi, surori – şi a pus să fie traşi cu toţii în ţeapă” București, 2004, p. 36).
(Ioan Bogdan, Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti 53 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 91.
asupra lui. Studiu critic cu cinci portrete, Bucureşti, 1896, p. 54 Ibidem. Nicolaus Olahus „a asimilat numele tatălui
91-92; Constantin I. Karadja, Incunabule* povestind despre său (Stoian – n.n.T.C.) cu acela de Ștefan, aflat la mare cinste
cruzimile lui Vlad Țepeș, în volumul Închinare lui Nicolae în societatea maghiară” (Istoria Românilor, vol. IV, p. 351),
Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani, Editura Cartea deoarece întemeietorul Regatului Ungar și primul rege al
Românească, Cluj, 1931, p. 203). *Termenul «incunabul» acestuia s-a numit Ștefan. Este vorba despre Ştefan I cel Sfânt,
se referă la un exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai care a domnit între 1000/1001-1038 (Istoria lumii în date, p.
introducerii tiparului (inventat în anul 1440 de către tipograful 564).
german Johann Gutenberg [1400-1468]), mai precis înainte 55 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 90.
de 31 decembrie 1500. Prin extensie, termenul este folosit pentru 56 Documente privind istoria României, B. Ţara
a desemna un exemplar care face parte dintre cele mai vechi Românească, veacul al XVI-lea, vol. III, Editura Academiei
tipărituri; carte foarte veche şi preţioasă. Provine din latinescul R.P.R., București, 1952, doc. nr. III, p. 4; Documenta Romaniae
„incunabulum”, care înseamnă „leagăn, început, obârșie, loc Historica B. Ţara Românească, vol. V, Editura Academiei
de origine, locul unde s-a născut cineva”, aici având sensul de R.S.R., Bucureşti, 1983, doc. nr. III, p. 6.
„carte de început” (ro.wi-kipedia.org/wiki/Incunabul; dexonline. 57 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 91.
ro/definiție/incunabul; dexonline.ro/definiție/Gutenberg). 58 Radu Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 129.

Pag. 44