Page 60 - Morisena17_2020

MORISENA, anul V, nr. 1 (17)/2020

frumoasă” . O altă liturghie din aceeași perioadă care s-a a stilului liturghiei rusești. Aceasta s-a întâmplat și datorită
21
cântat în Banat, găsită la Oravița, este cea apărută la Sibiu faptului că ei au neglijat cântarea de strană
în litografia lui Kraps, în 1854, cum se specifica pe coperta 2. Curentul datorat influenței germane. Cea mai
ei, fără să i se arate autorul . puternică înfluență a muzicii corale bisericești o reprezintă
22
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, încep să apară influența germană. Astfel în lucrările unor compozitori
apoi cunoscutele liturghii ale compozitorilor Gavriil precum: Alexandru Flechtenmacher, Gh. Dima, Iacob
Musicescu, Gh. Dima, Ion Vidu, Timotei Popovici, Mureșianu, Eusebiu Mandicevschi, Isidor Vorobchievici,
Antoniu Sequens, Nicolae Ștefu și alții. Andrei și Eduard Wachmann, se resimte prezența muzicii
Alături de acești compozitori trebuie amintiți și baroce germane, concepută prin excelență în mod
țăranii dirijori ce au lăsat în manuscrise liturghii, concerte polifonic. 25
religioase, imnuri funebre și colinde. Compoziții originale 3. Curentul tradiționalist, cel original, care a
au fost scrise de compozitori țărani. Desigur, faptul promovat autenticele coordonate ale unei străvechi culturi
surprinde și uimește, totuși ele au fost scrise după toate muzicale, ce a avut la bază cântecul de strană cu un aspect
cerințele științei compoziției și armoniei, chiar dacă nu modal, lucrările cu caracter religios ale lui Gh. Dima
sunt la nivelul compozitorilor de profesie. 23 reprezintă dincolo de influențele muzicale germane, și ale
Repertoriul biesericesc al corurilor bănățenea fost lui D.G. Kiriac, punctul culminant al creației religioase, ce
mult mai variat, aproape neexistând compozitor român aparține acestei etape a dezvoltării artei noastre muzicale,
de muzică religioasă care să nu fi fost cântat în Banat: expresie fidelă a unui robust talent componistic.
Eduard Wachmann (1836-1903), Iacob Mureșianu (1857-
1917), Eusebie Mandicevschi (1857-1929), D.G. Kiriak O categorie aparte o formează muzica religioasă
(1866-1928), Augustin Bena (1880-1962), Gheorghe Cucu a unor compozitori precum: Timotei Popovici, Ion Vidu,
(1892-1932), Francisc Hubic (1883-1947), Ioana Ghica Ioan Danielescu, Ion Baciu, Cornel Givulescu, Nicolae
Comănești (1883-1993), Cornel Givulescu (1893-1969), Firu, Gheorge Firca.
Nicolae Lungu (1900-1993), Filaret Barbu (1903-1984), Curentul tradiţionalist reprezintă cel mai elocvent
Gheorghe Șoima (1911-1988). Unele coruri, în special moment din muzica noastră coral bisericească. Acesta
cele orășenești, au cântat și compoziții religioase de cultivă cu precădere cântarea de strană, strâns legată de
compozitori străini: Dimitrie Bortneanski, P. I. Ceaicovski, cântecul popular românesc, contribuind în acest fel la
Rahmaninov, Davidov, Macarov, Beethoven, Haydn, crearea mult așteptatului stil autohton. În acest context,
Haendel, Schubert. 24 Titus Cerne, Teodor Teodorescu, D.G. Kiriac, Sabin
Indiferent ce cântau corurile bănățene bisericești, Drăgoi, Gh. Cucu, Ioan D. Chirescu, Dimitrie Cuclin,
ele cântau românește, în limba poporului, contribuind nu Roman Vlad, Paul Constantinescu, Marțian Negrea, Zeno
numai la înfrumusețarea și solemnitatea slujbelor religioase Vancea, Sigismund Toduță, Nicolae Lungu, Gh Firca,
ci totodată, alături de repertoriul laic, și la cultivarea, Nicu Moldoveanu și alții, au scris pagini de referință în
păstrarea și îmbogățirea limbii naționale pe care românii o istoria muzicii românești. La aceștia, armonia și polifonia
ascultau în bisericile lor, în fiecare duminică și sărbătoare. modală, precum și subtila variație ritmică alcătuiesc
un tot inseparabil, redând cu o puternică expresie de
În urma unor studii făcute asupra compozițiilor simțire românească, într-un discurs muzical deosebit de
religioase s-a ajuns la concluzia unanim acceptată de interesant și unitar.
muzicieni că în cadrul muzicii corale bisericești, din care Compozitorii bănățeni care fac parte din curentul
tradiția bănățeană face parte integrantă, se disting trei tradiționalist, prin armonizarea cântării de strană, ne
mari curente: aduc dovezi în plus despre cântarea monodică bănățeană,
1. Curentul datorat influenței rusești. Compozitori chiar înainte de notarea ei propriu-zisă. Astfel, Ion Vidu
precum Alexandru Podoleanu, Nicolae Bănulescu, Ion armonizează, în anul 1889, Liturghia pe mare, ce se cânta
Bunescu, deși au pledat pentru înlocuirea repertoriului prin Biserica română din Banat și Crișana, rămasă de
coral rusesc, în lucrările lor se simte o puternică influență la cântăreții cei bătrâni. Dacă ne întrebăm cum se cânta

21 Iosif Vulcan, op. cit., martie, 1887, p. 240. atunci la strană, răspunsul este: așa cum se cântă astăzi. În
22 Zeno Vancea, Muzica bisericească la români, Timi- ediția a II-a a acestei liturghii, tipărită la Râmnicu Vâlcea
șoara, 1944, pp. 18-32. în anul 1930, este folosită nu numai notaţia liniară, ci şi
23 Tiberiu Brediceanu, Muzica din Banat, în Calendarul cea psaltică, transpusă de profesorul I. Mardare, pentru
Banatului, Timișoara, 1933, pp. 80-82. cântăreţii care nu cunosc sistemul liniar.
24 Zeno Vancea, Cântarea corală bisericească la români,
Timișoara, 1943, p. 26; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii 25 Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în
românești, Vol. IV, București, 1976, pp. 356-366. sec. al XIX-lea, în Glasul Bisericii, nr. 9-12/1983, pp. 621-625.

Pag. 58