Page 61 - Morisena17_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

O altă armonizare a liturghiei cântată în Banat a reprezintă pentru noi un document ce vorbește despre
fost realizată de Nicolae Ştefu, învăţător în Arad, culeasă, cântarea de strană de la începutul acestui secol, cântare
aleasă şi întocmită pe baza melodiilor bisericeşti pentru primită de la strămoși. Din nou facem aceeași legătură între
cor mixt pe 4 voci, după cum se arată pe coperta partiturii. ceea ce cântau cei de acum cel puțin 100 de ani, cu ceea
Comparând liturghia armonizată de Vidu cu cea a lui ce se cântă astăzi. Este vorba de aceeași cântare păstrată
Nicolae Ştefu, sesizăm că este aceeaşi melodie ce se cântă și transmisă fără modificări. De asemenea, comparând
în Banat şi Crişana cu deosebirea că Ion Vidu a preluat-o cântarea de strană practicată în Banatul de câmpie cu cea
şi armonizat-o exact aşa cum a fost cântată de cei de la din Banatul cărășan, putem constata aceeași asemănare cu
strană, cu toate ornamentele preluate în timp de generaţii mențiunea că există ușoare deosebiri în ceea ce privește
de cântăreţi, fără ca aceasta să afecteze melodia în sine. folosirea ornamentărilor, a împodobirii cântărilor. În esență,
Nicolae Ştefu, aşa cum se precizează pe coperta partiturii, glasurile rămân însă identice.
culege, alege şi întocmeşte liturghia pe baza melodiilor Din cele prezentate în acest capitol reiese faptul că
bisericeşti existente. El face acea „românire” a cântării, pe muzica armonică s-a născut în Biserică, iar acest lucru a
care o face şi Anton Pann. Liturghia lui Nicolae Ştefu este fost posibil datorită faptului că la stranele bisericilor sute
cea care se cântă şi astăzi în catedrale şi biserici urbane, iar de ani cântăreții au experimentat cântarea omofonă în mod
la sate se cântă mai mult cea armonizată de Vidu, cu acele individual la început, apoi în grupuri neorganizate, (în
ornamente, inclusiv cele preluate din muzica populară cu mod empiric, au început să terțeze și să dubleze octava).
care muzica bisericească a convieţuit sute de ani la rând. Aceasta a fost prima fază a drumului către cântarea
26
În anul 1904, învăţătorul şi cantorul din comuna polifonică ce a urmat, știind că aceasta s-a concretizat
Ticvaniul Mare, Iuliu Birou, tipăreşte Liturghia pe patru în zona Banatului mai repede decât în alte părți ale țării.
voci bărbăteşti după melodiile celor opt glasuri bisericeşti, Acest fenomen cultural religios a luat naștere în Banat la
pentru a servi drept „Carte de cântare” din care tinerii jumătatea sec. al XIX-lea.
„să cânte imnurile divinei liturghii pentru mărirea lui Nu toate glasurile bănățene se pot armoniza în
Dumnezeu şi pentru sfinţirea credincioşilor,” cum însuşi conformitate cu sistemul armonic de proveniență tonală.
arată în prefaţa acestei partituri. Autorul arată mai departe, Astfel glasul 1, în toate formele sale, prezintă unele
„prin introducerea acestei liturghii în biserică, credincioşii dificultăți în armonizare, glasul 2 și 3 admite în mică
care cunosc melodiile celor opt glasuri, vor asculta, ba măsură armonizarea de acest tip, glasul 5 se poate armoniza
chiar şi acompania cu multă plăcere imnurile liturgice, usor numai în partea podobică, glasurile 4, 7 și 8 sunt cele
luând astfel şi dânşii parte activă la cultul dumnezeiesc”. 27 mai concordate cu spiritul tonal. Poate tocmai pentru acest
Analizând liturghia armonizată de Iuliu Birou motiv s-a impus cântarea Sfintei Liturghii pe glasul 8,
putem scoate în evidenţă şi alt aspect foarte important. pentru că acest glas oferă posibilitatea cântării melodiilor
Până în jurul anului 1900, liturghia se cânta pe toate fără inițiere specială așa cum au făcut-o cântăreții noștri
glasurile, probabil în săptămâna în care se cânta glasul de strană sute de ani la rând, cântăreți care au devenit și
1, liturghia era şi ea cântată tot pe glasul 1. În ultima primii dirijori sau compozitori ce s-au aplecat în primul
perioadă de timp s-a stabilizat obiceiul cântării liturghiei rând asupra armonizării cântărilor de strană.
numai pe glasul 8, glas care are cea mai frumoasă melodie
ce se pretează la armonizare, mai ales din perspectiva Totodată, primii dirijori și compozitori care
tonalităţii major-minor. au armonizat cântarea de strană ne-au lăsat cele mai
Prin armonizările lui Iuliu Birou, luăm contact cu cele elocvente dovezi despre felul în care se prezenta
8 glasuri ce se cântau în zona Banatului cărășan la începutul cântarea noastră bănățeană, cu cel puțin un secol și
sec. al XX-lea. Iuliu Birou, învățător în sat și cântăreț la jumătate înainte de ei. Prin intermediul lor putem ști
biserică, cunoștea toate cântările slujbelor religioase, nefiind cum s-a cântat în Banat, după anul 1700. Comparând
nevoie să asculte cântările de la alții pentru a o putea nota cântările notate de ei cu cele practicate astăzi în biserica
și apoi armoniza pentru cor de bărbați sau pentru cor mixt. bănățeană, putem afirma că ele sunt aceleași, cu ușoare
Glasurile notate de el în cântările liturghiei corespund cu cel modificări în ce privește ornamentele folosite în anumite
cântate astăzi în zona Banatului, ceea ce înseamnă că ele zone bănățene. În mediul rural, ornamentele sunt mai
au fost păstrate cu sfințenie de către cei care aveau menirea bogate iar în mediul urban, cântarea este mai stilizată,
nu numai să împodobească slujbele noastre religioase, ci să curățită de inflexiunile pe care muzica populară le-a
transmită fidel cântarea primită de ei celor ce le-au urmat impus în special la parohiile sătești, unde de cele mai
la strană. Liturghia armonizată de acest învățător cantor multe ori, cântărețul de strană era și doinitorul satului,
în aceeași persoană îîntâlnindu-se atât muzica populară
26 Tiberiu Brediceanu, op. cit., pp. 105-136. cât și cea religioasă.
27 Iuliu Birou, Cântările Sfintei Liturghii, Arad, 1904, p. 3.

Pag. 59