Page 63 - Morisena17_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

lipseau apa şi energia electrică. Deseori se opreau furnalele şi 475 m de pe versanţii nordic, respectiv sudic, ai Masivului
şi laminoarele din lipsă de apă. Bârzava, un mic pârâiaş, Semenic şi Gozna. Ultima era cea mai înaltă din ţară până
aducea la secete abia 100-200 litri pe secundă, dar la viituri în anul 1976, când a fost depăşită de cea a Lotrului. S-au
curgea apa pe străzi, laminoarele şi atelierele erau inundate, deviat 60% din debitele Nerei superioare prin două galerii şi
un metru de apă în anii 1897, 1912, 1913, 1932, 1941.” (p. canale betonate. (p. 62) Apoi s-au realizat, sub conducerea
60) În consecinţă, el a elaborat un plan hidrotehnic general lui Florin Constantinescu, lacul Secul cu 15 milioane mc şi
pentru a rezolva problema apei industriale şi a energiei lacul Trei Ape cu 5 milioane mc, ultimul cu pompare spre
electrice. Planul cuprindea trei noi lacuri de acumulare Bârzava, trecând apele Timişului peste muntele Semenic spre
pe lângă cel vechi de la Breazova, o hidrocentrală nouă, Bârzava. (p. 62) „Acest mod de deviere originală a unui râu
refacerea centralelor Grebla şi Breazova, derivarea Nerei într-altul cu pompare şi recuperare energetică a fost modelul
superioare spre Bârzava, ca şi a Timişului superior, prin care ulterior a servit proiectării derivaţiilor prin pompare cu
pompare peste culmile Prislopului şi Semenicului către trei staţii pe Lotru şi una pe Sebeş”, aprecia Dorin Pavel.
Bârzava. (p. 60) (p. 62) Dar condiţiile în care se lucrase în preajma Reşiţei
În iarna anilor 1942-1943, el a început măsurările în anii 1946-1947 au fost mult mai grele decât cele în care
hidraulice şi topometrice împreună cu geodezul Hedbawny s-au construit hidrocentralele ulterioare din ţară: „Nu exista
şi echipa acestuia pe văile Bârzavei, Nerei superioare şi Ministerul energiei electrice, nici Institutele de proiectare,
Timişului cu afluentul Semenic. În acest timp era cazat la Vila nici Întreprinderile de construcţii şi montaje hidroenergetice.
Klaus (cota 750), „înconjurată de splendide păduri de brad Nu se găsea fier-beton, niciun fel de utilaje de construcţie,
şi de trei păstrăvării, de ale căror produse am beneficiat.” (p. nu se putea în 1946 comanda din străinătate nimic. Şi totuşi
60) Primele recunoaşteri au fost făcute pe schiuri prin zăpada lucrările au reuşit, ele funcţionează de aproape un sfert de
neatinsă de alţi oameni. Ei întâlneau cerbi şi căprioare, de secol, fără defecţiuni.” (p. 62-63) Între timp, acestea au
care se puteau apropia până la 20 m. „Erau aceste animale depăşit jumătate de secol!
superbe, aduse pe Bârzava, teritoriu rezervat Uzinelor şi Dorin Pavel şi echipa sa erau lăsaţi să lucreze
Domeniilor Reşiţa încă de la înfiinţarea frontierei Reşiţa, cu autonom, fără a cere nicio aprobare. Când aveau vreo
peste două secole în urmă, continua Dorin Pavel. Vânatul dificultate, telefonau lui Loncear şi se rezolva orice ar
lor era strict interzis şi păzit de pădurarii U.D. Reşiţa, care fi cerut. „Semnificativ pentru acest fost muncitor-sudor
făceau exploatarea pădurilor şi flotarea lemnelor pe 60 km capabil a fost următorul eveniment. Sosisem dimineaţa la
de jgheaburi spre Reşiţa. Numeroşi pădurari, locuind fiecare Reşiţa şi primul drum era la Fabrica de locomotive, unde
în alt canton în zona munţilor Semenic, Nera, Nergăniţa, se sudau conductele forţate Semenic de 700 mm diametru,
Bârzava, Caraş etc., mi-au fost de mare folos la începerea care suportau presiunea maximă extraordinară de 75 de
studiilor. Aceşti pădurari bănăţeni, foarte isteţi, erau buni atmosfere. Erau gata primele tronsoane de câte zece metri
observatori ai naturii şi ai apelor.” (p. 60) În acest timp, fiecare. Supuse probei cu apă sub presiune, aproape fiecare
el şi soţia sa erau serviţi la Vila Klaus cu păstrăvi şi vinuri tub avea undeva o pierdere de apă. Se sudau numai pe
alese din viile U.D.R.-ului de la Moldova Nouă, fapt care îl exterior. Imediat am rugat pe tovarăşul Loncear să vină să
determina să afirme: „A fost cel mai frumos concediu din vadă. «Bine mă fraţi, sudorii mei, nu vă e ruşine…, ziceţi
viaţa mea.” (p. 60) că în cei 700 mm nu puteţi intra cu sudura, ia aduceţi un
El a revenit la Reşiţa în 1946, când directorul ventilator.» Cât era de lung, dar zvelt, a trecut prin cei zece
Carol Loncear (în realitate, acesta îşi ocupase postul după metri sudând cusăturile interioare. Pus la probă, tubul era
naţionalizarea din 1948) l-a angajat cu jumătate de normă etanş. «Vedeţi că merge?… Dacă faceţi tot lotul de 3,5 km la
pentru a detalia proiectele de execuţie şi a supraveghea fel, vă dau 40.000 lei primă.» Erau şapte sudori şi au primit
construcţiile şi montajele din regia proprie a Reşiţei. I s-a prompt banii.” (p. 63)
dat mână liberă în aducerea de specialişti, şi astfel au sosit După trecerea Reşiţei sub controlul Sovromurilor, noul
la Reşiţa inginerii Dragoş Bâlcu, şeful şantierelor, Radovan director sovietic al uzinelor se numea Simonenko. Acesta,
ca adjunct pe şantier, Florin Constantinescu pentru biroul vizitând şantierul, „s-a supărat văzând că noi căptuşeam
de proiectare de la Văliug, V. Horbunuiev, N. Vasilescu, barajul de anrocamente dinspre apă cu foi de tablă. «La noi se
Spiridon, Roşu, E. Bucută, Costin, Jean Ilie, Costică pune argilă», spunea răstit, crezând că sunt subalternul său, şi
Constantinescu, Bitang şi Creţa. (p. 62) voia să-mi dea lecţii. Am răspuns respectuos dar ferm că sunt
În anii 1947-1951 s-a construit barajul Gozna, cu profesor al Politehnicii, proiectantul şi supraveghetorul calităţii
un lac de 12 milioane mc, s-au extins canalele Semenic şi lucrărilor. Că dacă poate, din acel moment să preia comanda
Gozna, centrala concentrând trei căderi diferite în aceeaşi şi să mă degajeze pe mine de răspundere. Aflând că la sute de
sală de maşini: una de 77 m de la lacul Gozna, altele de 345 kilometri distanţă nu se găseşte argilă bună ca mască sau miez

Pag. 61