Page 64 - Morisena17_2020

MORISENA, anul V, nr. 1 (17)/2020

de baraj, că foile de tablă sunt cele refuzate chiar de comisia de jgheab, anume proiectat cu spălare automată. Mirat, barajistul
recepţie sovietică ca având prea mult cupru, deci ca tole erau a învăţat şi el rapid manevrele care îl scuteau de mult efort.
inoxidabile, şi că acestea ca fier vechi, destinat retopirii, costau El şi-a dat seama prin aceasta că Pavel era cel care inventase
de cinci ori mai puţin decât o mască de beton armat, în fine acele vane. În consecinţă, l-a invitat la o damigeană mare de
că nu existau atunci cimenturi pentru baraje, s-a lămurit. M-a rachiu, la care au luat parte şi studenţii. (p. 65).
rugat să-i scuz intervenţia şi să termin lucrarea.” (p. 63) Mai târziu a fost construit după planul său iniţial şi
Totul a fost construit fie la Reşiţa, fie chiar în atelierele barajul „cu rosturi lărgite” de la Secul, care „era o acumulare
şantierului de la Văliug: două turbine Francis, două Pelton, ciudată.” Prin orificii speciale, lacul reţinea permanent doar
patru generatoare, transformatoare electrice, aparataj electric 8 milioane mc de apă, iar tranşa de deasupra, de 7 milioane
în centrală, în staţia de transformare, vane, stavile, macarale, mc, era goală tot timpul, în afara cazurilor sosirii unei viituri.
foreze de făcut injecţii cu ciment, planuri înclinate etc. „După În concluzie: „Reşiţa fusese inundată cam de 15 ori în 200
începerea realizării planurilor de electrificare, toate acestea ani de existenţă, însă la inundaţia din 1970 oraşul şi uzinele
se comandau în străinătate, în Cehoslovacia şi U.R.S.S., Reşiţa nu au suferit. La fel s-a mai realizat la Teliuc pentru
iar durata lucrărilor era dublă, menţiona mai departe Dorin Hunedoara o acumulare de aceasta, însă mai mare, şi nici
Pavel. Echipamentele construite la Reşiţa pentru amenajările Hunedoara nu a mai fost inundată.” (p. 65)
Văliug au funcţionat fără defecte timp de 23 ani, la data când Lacul Trei Ape a fost realizat tot după planul său
scriu aceste amintiri, ceea ce nu a fost cazul totdeauna cu iniţial, deoarece lucrările terminate în 1951 asigurau debite
echipamentele de la Bicaz, Sadu şi Moreni, provenite din minime de 1.600 litri/secundă, iar sporirea capacităţii noilor
import.” (p. 63) Pentru toate aceste activităţi remarcabile au furnale cerea 2.400 l/s. Lacul de 5 milioane mc s-a realizat
primit Premiul de Stat: Dorin Pavel, Bâlcu, Constantinescu şi la confluenţa a trei afluenţi ai Timişului superior. O staţie
inginerul Andrei Berzanescu. de pompare ridica apa cu 190 m spre canalul şi rezervorul
Atunci când şantierul Văliug a fost vizitat de membrii Semenic. (p. 65) De acolo cădea prin turbinele centralelor
guvernului, Loncear, care avea vârsta abia în jur de 30 de Crăinicel, Breazova şi Grebla, care totalizau 760 m. După
ani, a spus: „şi toate aceste lucrări frumoase le executăm modelul acestui „transformator hidroenergetic”, primul
noi, tinerii sub 30 ani.” La care Chivu Stoica i-a mulţumit în din ţară, s-au mai instalat altele pe Lotru şi Sebeş. „Nu
numele guvernului, însă i-a atras atenţia privind spre Pavel, pot încheia capitolul Bârzavei fără nostalgia unei munci
care avea aproape 50 de ani: „să nu uitaţi de experienţa şi entuziaste a tuturor colaboratorilor care au creat o şcoală a
munca creatoare a celor mai vârstnici.” (p. 64) Când au hidroelectrificării. Mai erau şi condiţiile materiale favorabile
fost montate turbinele şi generatoarele în sala maşinilor de oferite de Reşiţa pentru colaborarea mea. De două, trei ori
la Crăinicel, Dorin Pavel venea pe şantier de câte două-trei lunar fiind pe şantier, la reîntoarcere duceam un geamantan cu
ori pe săptămână. Între timp, aceasta fusese pusă sub pază bunătăţi la Bucureşti şi cititorii îşi amintesc ce criză alimentară
militară. Când să intre în centrală, un ostaş a strigat la el, a fost în primii ani după război.” (p. 65)
necunoscându-l: „Stai!” A venit şi un locotenent tânăr care Acestea au fost în linii mari, cu unele adăugiri iniţial
l-a legitimat, cerându-i aprobare de la Comandamentul scoase din manuscris, conţinute în capitolul Unele amintiri
militar din Reşiţa, ceea ce evident nu avea. Pavel i-a spus: eliminate din manuscris (p. 96-98), impresiile lui Dorin Pavel
„Bine tovarăşe, eu sunt cel care am proiectat şi supraveghez despre Reşiţa acelor ani, despre oamenii ei şi despre natura
tehnic toate lucrările. Dacă nu mă lăsaţi să intru în centrală, înconjurătoare. Nişte impresii care l-au marcat profund pe
vei prelua dumneata acest rol.” Între timp au sosit acolo şi specialistul implicat ulterior în atâtea alte mari lucrări, dar
inginerii de pe şantier, care i-au şoptit ceva ofiţerului, care a care a păstrat neşterse amintirile sale de aici. Probabil că,
fugit după Pavel ca să îşi ceară iertare. (p. 64) desfăşurându-şi încă din tinereţe primele lucrări în mediul
După ce lucrările au luat sfârşit, a apărut un roman industrial reşiţean, Dorin Pavel, pe lângă marile sale
al scriitorului Nicolae Jianu, intitulat Cumpăna luminilor. contribuţii aduse dezvoltării zonei, a împrumutat la rândul
Acesta stătuse anonim printre cei de pe şantier şi descria său ceva din specificul spiritului întâlnit aici. Colaborarea a
în roman tot ce văzuse acolo. Pavel s-a putut recunoaşte fost foarte favorabilă ambelor părţi, astfel încât Dorin Pavel
uşor în personajul „profesorul Pralea”, care le spunea astfel a păstrat o amintire neştearsă Reşiţei, iar Reşiţa, la rândul ei,
însoţitorilor săi: „Prieteni, jos pălăriile, intrăm în biserică, ar trebui să cunoască mai bine realizările acestui „părinte” de
pentru noi sala maşinilor este o biserică.” (p. 64) excepţie al barajelor din Masivul Semenic.
Peste nişte ani, Dorin Pavel a vizitat împreună cu
studenţii săi canalul Gozna, găsindu-l pe barajistul tânăr de *Caietele de amintiri ale profesorului Dorin Pavel. A
acolo curăţând frunzele din camera de încărcare. Pe canalul patra Conferinţă a hidroenergeticienilor din România, 26-27
lung de 12 km veneau toamna multe frunze. Pavel a închis mai 2006, Bucureşti, 101 p.
unele vane şi a deschis altele, iar frunzele au pornit pe un

Pag. 62