Page 69 - Morisena17_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

lor de a combate arianismul trebuia să izbândească. Ţinutul era deja puternic romanizată şi că existau comunităţi cu
e pomenit în analele france în secolul IX, dar civilizaţia aceeaşi bază etnică precum în Dacia propriu-zisă, acea
montană din această regiune banato-severineană e o realitate Dacie extinsă în perioada ei de glorie dincolo de Tisa, cum
şi în „Cronica lui Ottokar de Stiria”. spun majoritatea izvoarelor istorice vechi, demonstrând
22
La autohtonii deja romanizaţi fac referire Kynamos clar că la penetrarea ungurilor, populaţia se retrage mai
şi Anonimul din Diocleea, vorbind despre vlahi, ori spre interiorul arcului carpatic, în Transilvania clasică,
Kedrenos, despre vlahii implicaţi în conflictul bizantino- dar şi în Banat, având conştiinţa că e vorba de o retragere
bulgar. Şi azi, în satul Ciclova Română, din apropierea provizorie. Despre aceşti romani, Simon de Keza afirmă
33
Cacovei, în memoria localnicilor, traseul de traversare că au rămas în Pannonia de bună voie, fie sponte-sedentari,
între două coline, având ca punct terminus oraşul de fie pastores, coloni et pastores: „Valahii şi ţăranii rămân
pe Căraş, este cioaca sau „calea călătoare”, de la în Pannonia de bună voie” în vremea când, zice acelaşi
„kelatori”, chervanarii vlahi la începurile evului mediu. cronicar, „Pannonia a trăit zece ani fără de lege”. 34
.23
La Zomoniţe, în sudul cărăşan, în Clisura Dunării, avem Aşadar, comunităţi şi populaţii legate de acest creuzet al
locuiri pentru secolele IX-X , o civitas medievală de la etnogenezei daco-romane şi române vor fi semnalate în
24

Pojejena e contemporană locuirilor din castrum Horom Transilvania, Banat, Moldova, Muntenia, Dobrogea, dar
(Palanka Nouă?). Pentru această vreme de tranziţie spre şi în Pamfilia, Macedonia, Dalmaţia, Frigia ori, trecând
feudalism avem, tot în hotarul Greoniului, argumentul Adriatica, în Apulia. 35
tumulilor cu manta din bolovani de râu, lângă haltă, pe Gestele lui Acaţiu se verifică acolo unde menţiunile
Valea Budoviţa. 25 sunt corectate cu pasajele pe care le-a inspirat ca izvor
Ceva mai târziu, un Berivoi (Verivoi) Vlahul e amintit pentru Gesta Hunnorum et Hungarorum al lui Simon
participând cu oamenii săi la răscoala din 1066 împotriva de Keza (1282-1283), pentru „cronica franciscană” din
Bizanţului. S-a spus că el e şeful unei formaţiuni din timpul lui Carol Robert de Anjou, iar mai târziu chiar
sudul Crişanei, dar aria de cuprindere geografică e mult pentru Chronicon Pictum Vindobonense. Din Banatul
36
26
mai mare, credem, fiindcă Berivoi poate fi acel Balamir- cărăşan, mai degrabă decât din zona de confluenţă
Balomir (Beremir) „hunjanak” pomenit în izvoarele ardeleano-crişană cu Banatul, cum s-a mai susţinut, este
ungureşti, teritoriul exagerat ca limite geografice în şi ducele Ramunc, cel prezent cu 700 de oşteni din ţara
27
textele istoricilor maghiari de secol XIX, fiind integrabil vlahilor la mezalianţa lui Siegfried şi a Crimhildei din
în aria denominată „crăiia” lui Attila, probabil pe urmele Cântecul Niebelungilor: „În ceaţa cea pestriţă, ruşi, greci
titulaturii de orgoliu a „biciului lui Dumnezeu”, niciodată destui erau./ Poloni, vlachi ca gândul de repede zburau/ Pe
însă acoperită de realitatea istorică. Cum se ştie, de altfel, caii lor cei ageri. Erau buni călăreţi!/ Precum le era firea
cel mai adesea denominativul „vlah”, „valah” trimite la se şi purtau eroii îndrăzneţi!/…Venea pe cai sălbatici, cu
o categorie socială distinctă. O convieţuire autohtoni- şapte sute ostaşi,/ Însuşi Ramunc herţegul, care stăpânea/
28
alogeni e atestată şi în veacul următor. La Pescari, de pildă, În țara vlachilor. Zburau sirepii lor…”. 37
s-au descoperit urmele unor cazane pecenege din perioada Preluând informaţii de la Orosius şi Alfred cel
cuprinsă între secolele X-XIII, iar la Pojejena-Nucet un Mare, un Moise Chorenati vorbea de ţara Balak din
29
38
cimitir medieval din secolul XI. Şi la Zomoniţe avem fosta Dacie, dar am văzut că, spre exemplu la Orosius,
30
locuiri demonstrate pentru secolele XII-XIII. 31 plasarea geografică s-ar potrivi realităţilor teritoriului de
Öszgesta, gestele vechi maghiare, fac dese referiri la azi al Banatului istoric. Autohtonia românilor, valahilor,
zonă. E vorba de „cronica arhetip” din vremea lui Coloman e confirmată din Pannonia şi până în zona dunăreană
Cărturarul (1095-1116), cronicile lui Almos, regele mort la a Banatului, într-o frază din Povest vremennâh let al lui
1129, apoi Bela II, Geza II, Ştefan III (1131-1172), gestele Nestor (pseudo-Nestor?), scrisă la Kiev în veacul XI: „Pe
magistrului Acaţiu, cronica din vremea lui Ştefan V(1270- urmă, însă, ungurii înlăturară pe vlahi şi luară în stăpânire
1272). În 1147, solul regelui Franţei, Ludovic II, participant această ţară şi se aşezară cu sloveanii împreună pe care îi
la cruciada a doua, vorbea de pascua Iulii Caesaris, Toma supusese şi de atunci ţara se numeşte Ungaria.” 39
de Spalato aminteşte de pascua romanorum ca şi Ricardus În secolul XIV, geograful francez anonim scrie şi
în Ungaria Magna (1230-1240). el, în Descriptio Evropae Orientale, acoperind realităţi
În faimoasele ethicoane din Cronica lui Anonymus istorice vechi din zonă, despre „un popor foarte mare şi
32
autohtonii sunt designaţi ca romanoi. Capitolul IX răspândit care se numesc romani, care odinioară au fost
scrie despre „români, adică păstorii romanilor” pascua păstori ai romanilor şi din cauza pământului roditor şi
romanorum et pastores în Pannonia. Plasarea pare prea plin de verdeaţă trăiau în Ungaria unde se aflau păşunile
generală, numai că aceste realităti sunt valabile şi mai la romanilor.” În 1564, Giovan Andrea Gromo constată
40
sud, sud-est, în ţinutul banatic. Noi credem că Pannonia şi el că „satele sunt toate locuite de români şi aceasta nu

Pag. 67