Page 28 - Morisena18_2020

MORISENA, anul V, nr. 2 (18)/2020

turcii otomani , Vlad Țepeș „a mărit și întărit instituția de vrednicul voievod român se numără cetatea de la
29
militară cu oameni ridicați din popor la mici ranguri de Poienari (de pe cursul superior al râului Argeș), pe care,
boieri, scutiți de impozite și prestații în schimbul slujbelor între aprilie-mai 1457, a renovat-o și a extins-o, lucru
militare, cimentând astfel legăturile cu clasa majoritară a realizat, potrivit Povestirilor româneşti despre Vlad Ţepeş
epocii – țărănimea –, clasă care a înțeles să-l slujească cu şi cu munca prestată silit de un număr însemnat de boieri
devotament pe cel ce o apăra de abuzurile marii boierimii” . și orășeni din Târgovişte (împreună cu familiile lor), care
30
Prin urmare, „ostașii-țărani ai lui Vlad [Țepeș] au apărat uneltiseră împotriva sa (este vorba de cei care au luat parte
36
întreg pământul Țării Românești, de la Dunăre, unde flota la uciderea fratelui său mai mare, Mircea) .
otomană nu s-a putut înstăpâni, până la munții transformați Următoarea este cetatea de la București (de pe
într-o cetate naturală a rezistenței” , iar Dracula „însuși, râul Dâmbovița), unde, pentru a putea supraveghea linia
31
pildă de vitejie și eroism, luptând adesea în primele rânduri, Dunării (în condițiile în care cetatea de la Giurgiu fusese
conducând personal atacurile asupra taberelor dușmane, s-a ocupată de turci), a poruncit construirea unei puternice
impus ca un vajnic apărător al independenței țării sale, [ca] un fortărețe (ce a fost ridicată în zona actualului centru al
mare domn și comandant de oști, [el fiind] unul dintre cei mai Bucureştiului, în prezent cunoscutul ansamblu arheologic
străluciți conducători ai poporului român” . „Curtea Veche”), care este considerată cea mai însemnată
32
De asemenea, Vlad Țepeș a acordat o atenție fortificaţie de câmpie înălţată de Dracula (practic, acesta
deosebită și sistemului defensiv al ţării sale, (cum, de reclădeşte, extinde şi întăreşte cetăţuia existentă aici
încă din vremea bunicului său, „marele voievod și domn
altfel, era și normal în contextul politicii sale antiotomane), al Ungrovlahiei” Mircea cel Bătrân) . De altfel, prima
37
el întărindu-l „cu noi cetăți de refugiu, cetăți avanpost pe atestare documentară certă a Bucureștiului datează tocmai
direcțiile probabile de invazie și mănăstiri fortificate” . din vremea lui Vlad Țepeș, mai exact din anul 1459,
33
Dracula a procedat atât la repararea, mărirea, întărirea și, când, prin hrisovul din 20 septembrie („adevărat act de
chiar, ridicarea din temelii a unor cetăți, cât și la „construirea naștere al Capitalei noastre de astăzi” ), marele domnitor
38
sau refacerea zidurilor de apărare” ale unor mănăstiri, român scutește de dări și întărește dreptul de proprietate
34
precum Cozia, Govora, Tismana, Snagov și Comana . al unor locuitori . Documentul respectiv, foarte deteriorat,
35
39
Printre fortărețele reabilitate, consolidate și lărgite a fost descoperit în jurul anului 1900 , el reprezentând,
40
mai exact, un hrisov ce întărea, prin semnătura aprigului
29 „Rezultatele activității sale de reorganizare și instruire
a oștirii și calitățile de comandant militar i-au fost apreciate chiar voievod, un act de vânzare-cumpărare a unor moșii din
și de adversarii cei mai înverșunați, cronicarii turci apreciindu-l Ponor (localitate aflată astăzi în județul Mehedinți). Actul
ca «vestit printre cei de o seamă cu el și în privința meșteșugului se încheie cu următorul text: „S-a scris în septembrie 20,
de a conduce oști. La fel era unic și în serdărie (adică în a în cetatea București, în anul (potrivit „erei bizantine” –
comanda, acest cuvânt provenind de la termenul de „serdar”* n.n. T.C.) 6968 (adică 1459 [conform „erei noastre” – n.n.
- n.n. T.C.), un al doilea ca el nefiind în țara ghiaurilor», însuși T.C.]), Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn” .
41
sultanul Mehmed II (adică Mahomed al II-lea Cuceritorul – n.n.
T.C.) «socotindu-l drept un viteaz, și îl lăuda și altora»” (Istoria 36 Gheorghe I. Cantacuzino, Cetatea Poienari, secolele
militară a poporului român, vol. II, p. 260; Cronici turceşti privind XV-XVI, în „Studii și cercetări de istorie veche”, tom. XXII, nr. 2,
Ţările Române, vol. I [întocmit de Mihail Guboglu și Mustafa Ali București, 1971, p. 263-289; Maria Ciobanu, Nicolae Moisescu,
Mehmed], Editura Academiei R.S.R., București, 1966, p. 199). Radu Ștefan Ciobanu, Cetatea Poienari, Editura Sport-Turism,
Ghiaur = denumire peiorativă (adică defavorabilă, depreciativă, București, 1984; Istoria militară a poporului român, vol. II, p.
disprețuitoare), folosită de turci pentru a-i desemna pe cei de 88-89; Radu Ştefan Ciobanu, op. cit., 109-112.
altă religie decât cea mahomedană, în limba turcă însemnând 37 Panait I. Panait, Cetatea Bucureştilor în secolele
„necredincios” (Tiberiu Ciobanu, Glosar, în Mircea cel Bătrân XIV şi XV, în „Revista Muzeelor”, nr. 4, Bucureşti, 1969, p.
«cel mai viteaz şi cel mai ager dintre principii creştini», Editura 310-318; Radu Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 103-105; Ştefan
Eurostampa, Timișoara, 2013, p. 188). *Denumirea generică, în Andreescu, op. cit., p. 97; Gheorghe I. Cantacuzino, Probleme
Imperiul Otoman, a comandantului șef al unui mare corp militar ale raporturilor dintre începuturile aşezărilor urbane medievale
expediţionar turcesc (Idem, Glosar, în Ștefan cel Mare și Sfânt şi curţile domneşti din Ţara Românească, în „Studia Valachica”,
și strălucita sa victorie de la Vaslui obținută împotriva turcilor Târgovişte, 1970, p. 104-105.
otomani, p. 593). 38 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 94.
30 Istoria militară a poporului român, vol. II, p. 259-260. 39 H. Chircă, Comentariu istorico-filozofic asupra
31 Ibidem, p. 283. hrisovului din 20 septembrie 1459, în „Studii”, tom. XII, nr.
32 Ibidem, p. 283-284. 5, Bucureşti, 1959, p. 5-7; Radu Olteanu, Bucureștii în date și
33 Ibidem, p. 260. întâmplări, Editura Paideia, București, 2002, p. 14.
34 Ibidem. 40 Ibidem; H. Chircă, op. cit., p. 5-7.
35 Ibidem. 41 Ibidem; Radu Olteanu, op. cit., p. 14. Conform „erei

Pag. 26