Page 25 - Morisena18_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

strengthen and protect the royal authority and the economic Desigur că această preluare a făcut-o și pentru că el se
and social-political bases of the anti-Ottoman resistance, considera continuatorul de drept al luptei antiotomane a
Vlad the Impaler took numerous measures to strengthen his basileilor (împăraților) bizantini și a marilor domnitori
army, making full use of the revenues of the kingdom for români, mai ales după moartea lui Iancu de Hunedoara ,
3
its endowment and training, according to the requirements „ultimul mare cruciat european” .
4
of the time. Being "agile and capable as possible in the Astfel, edificator pentru gândirea politico-militară
military affairs", a fact acknowledged even by his mortal pro-cruciadă a lui Vlad Țepeș este și „ducatul de cruciadă”
5
enemies, the Ottoman Turks, the fierce Romanian voivode descoperit la Târgșor (în județul Prahova), „adică în
"increased and strengthened the military institution with locul unde vodă Vlad a înălțat o biserică (…) și unde a
people raised from the people to small ranks of boyars, existat, în veacul XV, o curte domnească” . Moneda res-
6
exempt from taxes and benefits in exchange for military pectivă a fost bătută, după toate probabilităţile, în perioada
jobs". Dracula also paid special attention to the defense
system of his country, strengthening him "with fortress 3 Remarcabil om politic și genial conducător de oști de
cities, outpost forts on the probable directions of invasion origine română, care a trăit între 1407-1456 și a deţinut înalte
and fortified monasteries". demnităţi în cadrul Regatului Ungar, inclusiv pe cea de regent
sau guvernator general al Ungariei (între 1446-1453), el fiind
principalul promotor al luptei creștinătății împotriva expansiunii
Keywords: Vlad the Impaler Dracula, crusade, army Imperiului Otoman, pe care a condus-o, practic, între 1441-
court, the great army, nobility, peasantry, mercenaries, defensive 1456. De asemenea, Iancu de Hunedoara a fost tatăl celui mai
system, fortified monasteries, anti-Ottoman struggle. însemnat rege al Ungariei, Matia I Corvin, care a domnit între
1458-1490 (Tiberiu Ciobanu, «Fortissimus athleta Christi»,
Atunci când ne referim la remarcabilele merite de Iancu de Hunedoara 555, Editura Eurostampa, Timișoara, 2011,
conducător de stat și de oști ale lui Vlad Țepeș nu putem p. 15-28, 118, 192-193).
1
face abstracție nici de preluarea de către el a unei concepții 4 Ioan-Aurel Pop, Numele din familia regelui Matia
politico-militare ce își are originea în vechea tradiție Corvinul: de la izvoarele de epocă la istoriografia contem-
imperială bizantină de cruciadă, Dracula fiind indiscutabil porană, în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXVI,
primul dintre voievozii noștri care s-a ridicat la luptă Bucureşti, 2008, p. 138. Referitor la aspectele legate de „ideea
împotriva turcilor otomani după intrarea Bizanțului în imperială” la români, vezi și Dumitru Năstase, Ideea imperială
în Țările Române. Geneza și evoluția ei în raport cu vechea
stăpânirea sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul . artă românească (secolele XIV-XVI), Atena, 1972; Petre Ș.
2
1 Supranumit și Dracula, Vlad al III-lea Ţepeş a fost fiul lui Năsturel, Considérations sur l’idée impériale chez les Roumains
Vlad al II-lea Dracul (la rândul său fecior nelegitim al lui Mircea (Considerații cu privire la ideea imperială la români), în
cel Bătrân [ce a cârmuit statul medieval românesc sud-carpatin „Byzantina”, tom. V, Salonic, 1973, p. 397-413.
între 1386-1418 – Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică 5 În Evul Mediu, în Țara Românească, „ducatul” era o
Română, Bucureşti, 1972, p. 567], acesta a condus Ţara monedă de argint, cântărind cam un gram şi valorând trei „bani”
Românească între 1436-1442 şi din 1443 până în 1447 [Ibidem]) (numele dat unor monede ce au circulat, de-a lungul timpului, pe
şi al doamnei Anastasia (una dintre fiicele lui Alexandru cel Bun teritoriul de astăzi al României și a căror valoare a variat după
[Virgil Ciocâltan, Între sultan şi împărat: Vlad Dracul la 1438, epoci şi regiuni; monedă măruntă, iniţial de argint, apoi de aramă,
în „Revista de istorie”, XXIX, nr. 11, Bucureşti, 1976, p. 1777, având cea mai mică valoare [Tiberiu Ciobanu, Glosar, în Ștefan
1782], domnul Moldovei între 1400-1432 [Istoria lumii în date, cel Mare și Sfânt și strălucita sa victorie de la Vaslui obținută
p. 569]), el fiind, prin urmare, nepot al celor doi mari voievozi, împotriva turcilor otomani, Editura Eurostampa, Timișoara,
care au desăvârșit statalitatea românească de la miazăzi și răsărit 2015, p. 366]), al cărei prototip (model) era ducatul veneţian de
de Carpați. Dracula a domnit asupra „Ungrovlahiei” (denumirea argint, bătut începând cu anul 1202 (Ibidem, p. 431). Ștefan cel
Țării Românești în documentele interne redactate în slavonă) Mare a fost „mare voievod și domn” al Moldovei din 14 aprilie
în trei rânduri, şi anume din octombrie (înainte de 17-19) până 1457 până în 2 iulie 1504 (Istoria României în date, Editura
la începutul lunii noiembrie (sigur după 31 octombrie) 1448; Enciclopedică, București, 1971, p. 457). Fiind fiu al lui Bogdan
din iulie (înainte de 3) 1456 până în noiembrie (înainte de 26) al II-lea (ce a cârmuit statul medieval românesc est-carpatin
1462 şi din octombrie (după 7)/noiembrie (înainte de 8) până din 12 octombrie 1449 până în 15 octombrie 1451 [Ibidem])
la sfârşitul lunii decembrie a anului 1476, posibil chiar până la și nepotul lui Alexandru cel Bun, el se înrudea îndeaproape cu
începutul lunii ianuarie (sigur înainte de 10) 1477 (Constantin Dracula [erau veri primari], deoarece mama acestuia din urmă,
Rezachevici, Enciclopedia domnilor români. Cronologia critică doamna Anastasia, era la rândul ei fiică a lui Alexandru cel Bun
a domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. I [Secolele și, deci, soră (cel puțin pe linie paternă) cu tatăl lui Ștefan cel
XIV-XVI], Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 101, 103, Mare (Virgil Ciocâltan, op. cit., p. 1777, 1782).
115, 117, 801, 802). 6 Ştefan Andreescu, Vlad Ţepeş Dracula între legendă
2 Mahomed al II-lea a domnit asupra Imperiului Otoman şi adevăr istoric, ediţia a II-a, revăzută, Editura Enciclopedică,
între anii 1444-1446 și 1451-1481 (Istoria lumii în date, p. 567). Bucureşti, 1998, p. 99.

Pag. 23