Page 32 - Morisena18_2020

MORISENA, anul V, nr. 2 (18)/2020

Cladiu, Claudiu) este „domnul românilor dintre Dunăre, de Zeren, terra Zeurino, Severin şi de Budin, care e
13
Tisa, Mureşiu şi Alpii Transilvani (Banatul)”, limitele Vidinul. Că în percepţia cuceritorului maghiar, conştiinţa
14
întărite ale fruntariilor ţării sale fiind, pe diagonală, linia etnică, românească, a locuitorilor voievodatului bănăţean
Mureşului în nord şi cetatea Orşova, în sud or, probabil, era puternic motivată de împărtăşirea credinţei ortodoxe
şi mai departe, Szentklaray numindu-i stăpânirea „peste (orientale, ritul zis bizantin) stă dovadă actul distrugerii
bulgari.” El a ieşit, scrie cronicarul anonim al ungurilor, Morisenei (Cenadul Vechi) şi desfiinţarea mânăstirii
15
din Vidin şi „a cucerit” ţara cu ajutorul cumanilor dar, ortodoxe, înlocuită în secolul XI cu o abaţie benedictină.
24
demonstra ulterior Ioan Lupaş, şi cu al românilor din Atunci sunt pomenite în regiunea cărăşană de care ne
Panonia. ocupăm biserica şi turnul ei din enigmaticul cnezat Valea.
25
Gesta lui Anonimus mai arată că între Dunăre Nu trebuie să ne mire un sediu fortificat, bogăţiile zonei
şi Tisa este „Kean, marele duce al Bulgariei, strămoşul fiind deja cunoscute. Şi în Legenda major Vita Sancti
ducelui Salan (...) teritoriul însă care se întindea de Gerardi Moresanae Ecclesiae Episcopi, capitolul X, aflăm
la fluviul Mureş până la fortăreaţa Urscia, l-a ocupat destule despre Achtum, botezat în Vidin, stăpân peste
un oarecare duce cu numele de Glad.” Ducele Glad turme fără număr, herghelii, moşii, curţi domeniale.
„împreună cu o mare armată de călăreţi şi de pedeştri,
cu ajutorul cumanilor, bulgarilor şi valahilor luptă lângă Note:
malul Timişului, la vadul Nisipurilor. În această luptă au
murit doi duci ai cumanilor şi trei cnezi ai bulgarilor, Glad 1. Vezi la N. CARTOJAN, Istoria literaturii române
fiind nevoit să se refugieze în fortăreaţa sa de la Dunăre, vechi, postfaţă şi bibliografii finale de D. Simonescu,
numită Keve.” Acel, la Schwandner, „Domnul Glad care prefaţă de D. Zamfirescu, Bucureşti, Editura Minerva,
stăpânea ţara de la Mureş până la castelul Horom”. 1980 p. 3-10; A. THIERRY, Récits de l’histoire romaine
Cum se vede şi din acest exemplu, relieful e iarăşi au V-e siècle, Paris, 1862, p. 311 sq.; M. SOMMERLAND,
definitoriu, muntele şi pădurea în Transilvania (erdely- Lebensbeschreibung Severin als Kulturgeschichtliche,
„pădurile regelui”) o ramură din Alpii Transilvaniei, Quelle, în „Archivio storico italiano”, 1904, p. 13-15; N.
16
Muntele generic în Banatul cărăşan. Glad (însemnând alb, IORGA, Papi şi împăraţi, Bucureşti, 1919, passim; G.
strălucitor) a lăsat destule urme în toponomastica zonei, EVERY, The Byzantine Patriarchate, 451-1204, London,
„duxillius patrie” în lingua prisca, limba „bătrână”, cum 1962, p. 62-64; J. BARUZI, Problèmes d’histoire des
ar zice Isidor. Astfel ar fi Ghilad, Gladeş, Valea Gladu, religions, Paris, 1935, p. 12-19.
Gladina, Cladova, apoi Dialu, Gyal, Cladă-Ceri în 2. Vezi la AL. DUŢU, Metamorfozele culturii
Cacova, Clavăţ, Gravăţ, Grovăş, Greovăţ în Greoni. Dar postbizantine, în „România Literară”, XIV, nr. 17, 23
17
cele mai multe le întâlnim în localitatea de lângă Oraviţa aprilie, 1981, p. 19.
şi Cacova noastră, Agadici (Găgiş, în subdialectul zonei): 3. A. BEJAN, Voievodatul bănăţean (secolul IX-XI), în
Glădiş, dealul Gladeş unde se păstrează până astăzi „Orizont Magazin”, nr. 1, mai 1987, p. 4-5; Vezi şi I. MINEA,
ruinele unei cetăţi, aşezarea fiind, probabil, una din Românii înainte de 1222. Noi contribuţiuni, în „Revista de
reşedinţele lui Glad. Istorie, Arheologie şi Filologie”, III, 1912, p. 5-11.
18
Urmaşul lui Glad şi al luptelor acestuia cu ungurii 4. D. ONCIUL, Date istorice despre Banat, în
conduşi de căpeteniile Zuardu, Cadusa şi Boyta, Ahtum „Revista Istorică”, V, 1919, p. 41-47.
(circa 1000) ori Ohtum, Octum, nepot după cum scrie 5. N. IORGA, „România dunăreană”, în volumul N.
cronicarul anonim, aşadar o dinastie bănăţeană între 900- IORGA, Studii asupra evului mediu românesc, ediţie de Ş.
19
1000 stăpânea în Banat şi la nord de Mureş, avea centrul Papacostea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
în castrul Morisena (după informaţiile din Legenda Sancti 1984, p. 36; N. DRĂGANU, Românii în veacurile IX-XIV
Gerardi), după ce fusese botezat în legea creştină (greacă, pe baza toponimiei şi onomasticii, Bucureşti, 1933, p. 32-
20
orientală) , iar în conflictul de autoritate cu ungurii lui 34; Vezi şi H. ARHWEILLER, Byzance: pays et territoires,
21
Ştefan I e trădat, înfrânt, ucis. 22 Londre, Reprint V., 1976, p. 29-30; RĂUŢ, p. 22-23.
În Monumenta arpadiana e un pasaj care trebuie să ne 6. AL. STANOJLOVIĆ, Monografija Banatske
intereseze. Vorbind de întinderea ducatului (voievodatului) Klisure, Petrovgrad, 1938, p.127-128. G. ASCHBACH,
lui Ahtum, textul precizează: „In diebus illis erat quidam Ueber Trajans Steinerne Donaubrücke, în „Mittheilungen
princeps in urbe Morisena nomine Achtum, potens valde der K. K. Centrale Comission zur Erforschungen der
…Serviebat namque eidem viro terra a fluvios Keres Baudenkmale”, III, p. 206-207.
usque in Budin et Zeren, que omnia sub sua concluserat 7. ŞT. OLTEANU, Cu privire la începuturile evului
potestate”. Fluvio Keres e Căraşul, apropiat geografic mediu în istoria României, I. Istoriografia, în „Revista
23

Pag. 30