Page 37 - Morisena18_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

Valea) ne aduc tot în Valea Căraşului unde Ştefan, fiul lui 2. ***, Civilizaţie medievală şi modernă
Dominic dintre cnezii Baciu, în septembrie 1355, zălogea românească. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985, p. 62-68.
loc de moşie la Guluez şi 20 iugăre la Baila pentru o marcă 3. D. ŢEICU, Atelierul metalurgic medieval din
jumătate. În aceeaşi toamnă a anului 1355, Caterina, secolul XII de la Gornea, în „Banatica”, 13, I, p. 215-226.
49
nevasta lui Dominic, are a treia parte din moşie, „pro 4. H. PIRENNE, Les villes du Moyen Age, Bruxelles,
quarta parte puellari” din partea lui Nicolae, fiul lui Iacob 1927, capitolul 3, p. 45-60.
de Ciortea, o sesie pe bucăţile Ciortea, Guluez şi Baila, 5. Vezi D. ŢEICU, Arheologia satului medieval
completată cu pământ de arătură dinspre moşia Zerdahel. 50 din Banat, Reşiţa, Editura Banatica, 104 p., cu întreagă
Că nu e Baiola, ci o coruptelă de la Baila, Vaila, bibliografia problemei
Valea stă mărturie un act mai vechi, din 1319, amintind 6. CS. BALINT, Südungarn im X Jahrhundert,
că familia Baciu, cu o stăpânire pe Valea Agrişului, lângă Budapesta, 1991, p. 216-219.
Ferendia, mai târziu obţine stăpâniri la Bocurundia, Oşiacu, 7. D. CSALLANY, Archäologische Denkmaler der
Guluez, Ciortea, Baiola, aşadar e mai credibilă o localizare Gepiden im Mitteldonaubecken (454-568), Budapesta,
între Biserica Albă şi Ciortea decât pe Valea Nerei, în 1961, p. 192-198 şi U. FIEDLER, Studien zu den
51
52
nordul câmpiei bănăţene, unde Guluez ar designa, acum, Gräberfeldern des 6. bis 9. Jahrhunderts an der unteren
53
Giulvăz, ori în zona Subotiţa. Donau, I, 1992, p. 85-104.
54
Cnezatul şi domeniul Valea sunt vaste, desigur, ca 8. M. MACREA, De la Burebista la Dacia
întindere, dar ele includ majoritatea teritoriilor din Ţara postromană. Repere pentru o permanenţă istorică, Cluj,
Caraşului, la vecinătate cu puternicele districte Ilidia 1978, p. 210-229 şi p. 225.
şi Cuieşti. În 1348 e amintit Benkefalva , dar în 1418, 9. PROCOPIUS, De Aedificiis, IV, în Fontes
55
Ştefan de Remetea şi fiii se plâng împotriva lui Petru Benke Historiae Daco-Romaniae, II, 1970, p. 463-465.
de Benkefalva, care a luat de pe moşia lor, Bastwuisse, 10. Ibidem, IV, 1, 33, p. 461.
„quinque boves de iobagiorum ipsorum aratris quator 11. K. HOREDT, Siebenbürgen in Frühmittelalter,
boves,” cu localizări în perimetrul Vărădia-Socolari, Bonn, 1986, p. 70-80, 98-104.
56
57
oricum pe Valea Nerei şi la sud-est de Biserica Albă. 58 12. CONSTANTIN PORFIROGENETUL, De
La 1368, „possessio Perlyyke”, „possessionem administrando imperio, 13, 15; 40, 25, 35, în Fontes
Perlyzke”, în lunca Vicinicului, la nord-est de Berlişte Historiae Daco-Romaniae, II, 1970, p. 661 şi p. 667.
de azi, are opt gospodării şi e prezent în acte la stabilirea 13. ***, Caraş-Severin, monografie, p. 65-67; P.
hotarelor moşiei Valea, pe hotar cu ea şi cetatea Ilidia. SZENDE, Magyar városok a közepkör végen, Budapest,
59
Ceva mai devreme, Brancfalva aparţine cetăţii regale 1913, p. 75-90; O. RĂUŢ, V. IONIŢĂ, Studii şi cercetări
Ersomlya de Vârşeţ. Comitele de Caraş, Posa de Zeer, de toponimie, Reşiţa, 1976, p. 23.
emitea un protest împotriva ocupării forţate a unor locuri 14. I. PĂTRUŢ, Studii de limba română şi slavistică,
din componenta cnezatului Valea, „quasdam possessionis Cluj, 1974, p. 89-121.
castri domini regis Ersomlya vocati Steepkfalva, Lukaya, 15. AL. BORZA, L’alac chez les roumains (étude
Bykesd, Harasthowth, Brancfalva, Feketeizwar et botanique et d’histoire culturelle), Sibiu, 1945, p. 4-16; P.
Nenegteluk”. Lukaya poate fi Lunka, Lunca, la nord de DONAT, Haus, Hof und Dorf in Mitteleuropa vom 7. bis
60
vechiul Petrovăţ, Bykesd este Berkas-ul pomenit de Pesty 12. Jahrhundert, Berlin, 1980, p. 25-36.
în hotarele Cacovei astfel că localizarea propusă încă din 16. I. LOTREANU, Monografia Banatului, I,
veacul XIX în ţinutul Vărădia pare potrivită cu realitatea Situaţia geografică, Locuitorii. Comunele, Timişoara,
istorică. Valea e istorie. Un alt exemplu că toponimicul 1935, p. 111-113; Documente istorice. De la Lugoj, în
61
e stabil, el gravitează numai în Valea Căraşului. Rusnok „Foaie pentru Minte Inimă şi Literatură”, XIV, nr. 21,
Vale e locul Ruşnic dintre Iam şi Milcoveni, pustiit la 1851, p. 163-166; despre morile de apă, vezi în (DRH, C,
mijlocul veacului XVI. În 1348, Ştefan, fiul lui Toma din XII, (1361-1365), p. 50-52, C, XIII, p. 553-555; (PESTY,
Valea Mică a Ruşnocului, Kisarusnok, asistă la împărţirea Krasso, III, p. 146-149.
în două a satului. Poate că încă o dată se adeverea, pentru 17. C. C. GIURESCU, D. C. GIURESCU, Istoria
ţinutul nostru, opinia regretatului Henri Wald, aceea că românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi,
simbolurile organizează lingvistic istoria. 62 Bucureşti, Editura Albatros, 1971, p. 169; D. ROTMAN,
Aurul şi argintul, în „Natura”, XII, nr. 2, p. 23; despre
Note: Guluez, satul şi curia, vezi în Documenta Romaniae
1. Despre vatră şi rolul ei vezi la I. VLĂDUŢIU, Historica, seria C, X, 1977, p. 348; despre Valea Secăşului,
Etnografia românească, Bucureşti, 1973, p. 170-174. în Documenta Romaniae Historica, seria C, XI, 1981, p.

Pag. 35