Page 5 - Morisena18_2020
P. 5

Revistă trimestrială de cultură istorică



              Pentru  faptul  că  m-am  desolidarizat  de  o  politică  Dobrincu,  „Stalin  si  pregătirea  alegerilor  din  România
        ce abia după 10-15 ani urma să-şi primească verdictul de  anului 1946”, în: 22, nr. 31, 2008).
        condamnare, am fost, în 1948, arestat (împreună cu alţi    Propuneri  vizând  o  epurare  etnică  efectivă  au
        fruntaşi social-democraţi), judecat şi condamnat, pe baza  fost  formulate  însă  de  legionarul  George  Manu,  care
        unor acuzaţii fanteziste, la 20 ani de muncă silnică. [...]”  s-a încadrat în Partidul Naţional-Ţărănesc (PNŢ). Într-o
              Operaţiunea  de  identificare,  mobilizare  şi  tran-  analiză scrisă între anii 1945-1947, trimisă în Occident,
        sportare  a  germanilor  din  România  care  urmau  să  fie  Manu  a  invocat  înţelegerile  aliaţilor  de  la  Potsdam
        trimişi la aşa-numita muncă de reconstrucţie în U.R.S.S.  referitoare  la  transferul  forţat  al  minorităţilor  germane
        trebuia  să  se  încheie  pînă  la  sfîrşitul  lunii  ianuarie  din  unele  ţări  est-  şi  central-europene.  În  acest  fel,
        1945. În acest mod au fost trimise în lagărele sovietice  credeau  el  şi  unii  lideri  politici,  se  va  rezolva  această
        aproximativ 70.000 de persoane. Citând surse sovietice,  chestiune şi în România postbelică. (cf. Testis Dacicus
        Hannelore  Baier,  autoarea  celor  mai  obiective  studii  [George Manu], „În spatele cortinei de fier. România sub
        privind  deportarea  germanilor  din  România,  indică  ocupaţie rusească”, Ediţia a doua, revăzută, îngrijită şi
        un  număr  de  69.332  de  persoane.  Liste  cu  persoanele
        deportate se află, de altfel, şi în arhivele româneşti, care
        așteaptă  să  fie  studiate  şi  comentate.  (Cf.  Hannelore
        Baier, „Deportare, deposedare, discriminare 1944-1948”,
        în:  Ottmar  Traşcă  /  Remus  Gabriel  Anghel,  [coord.].
        Un veac frământat. Germanii din România după 1918,
        Editura ISPMN, Cluj-Napoca, 2018, p. 156.)
              Despre  condiţiile  precare  din  lagăre  într-o  ţară
        devastată de un război care s-a încheiat abia în mai 1945
        au relatat cei internaţi. Potrivit unor estimări se crede,
        că în cei patru ani, cât a durat calvarul, şi-ar fi pierdut
        viaţa  10  la  sută  dintre  cei  reţinuţi.  După  câtva  timp,
        autorităţile  sovietice  au  început  să  elibereze  persoane
        bolnave sau inapte de muncă, dar şi câţiva activişti de  studiu introductiv, Silviu B. Moldovan, postfaţă: Şerban
        partid, ca de exemplu publicistul Erich Wayand, repatriat  Manu, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011, p. 205.)
        în 1946 (cf. Fişa Nr. 11083 de evidenţă a ilegaliştilor,   Repatrierea  germanilor  din  România,  deportaţi
        23. 11. 1951). O parte a persoanelor eliberate a fost  în  Uniunea  Sovietică,  a  fost  însoţită,  în  1949-’50,  de
        transportată mai ales în zona estică a Germaniei, ocupată  o  masivă  campanie  politico-ideologică.  Ziarele  din
        de sovietici. De remarcat este faptul că mulţi dintre cei  România relatau despre întâlniri cu cei reîntorşi şi despre
        eliberaţi  au  încercat  să  ajungă  din  nou  în  România.  şedinţe festive de întâmpinare, organizate de activişti ai
        Există liste cu această categorie de persoane eliberate  Partidului  Muncitoresc  Român  (PMR)  şi  Comitetului
        care în mod fraudulos au trecut frontiera, încercând  antifascist german din România, înfiinţat după interzicerea
        să  ajungă  în  localităţile  lor  de  baştină.  Cei  surprinşi  Organizaţiei Antihitleriste Germane (DAO). În atmosfera
        la  „intrarea  frauduloasă”,  „veniţi  din  U.R.S.S.”  de  la  anti-germană,  întreţinută  după  23  august  de  numeroşi
        „muncă obligatorie” (precum se poate citi în documente  activişti,  pînă  şi  Organizaţia  Antihitleristă  a  germanilor
        (cf.  de  exemplu:  ACNSAS  I  258346,  vol.  1,  f,  372)  fusese  demonizată  drept  o  asociaţia  pro-fascistă.  Într-un
        au fost reţinuţi de către autorităţile române şi apoi, în  amplu reportaj din Braşov, publicat în cotidianul „Neuer
        marea lor majoritate, puşi în libertate și lăsați să ajungă  Weg”  pe  20  ianuarie  1950,  este  descrisă  o  manifestaţie
        în localitățile lor de proveniență.                   dedicată repatriaţilor. Pe lângă reproducerea unor cuvântări
              Politica oficială a României faţă de germani a fost  şi  declaraţii  ale  celor  reveniţi,  se  relatează  şi  despre  un
        determinată  de  cea  a  puterilor  aliate,  U.R.S.S.,  Marea  program artistic, în cursul căruia au fost recitate poezii, ca
        Britanie şi S.U.A. Poziţia sovietică a avut în acest context  de pildă elogiul versificat, scris de poetul Alfred Margul-
        o greutate decisivă și definitorie. Astfel, România nu a  Sperber în cinstea lui Stalin. Poeme dedicate repatriaţilor
        urmat exemplul altor state, ca Polonia sau Cehoslovacia,  au  semnat  în  următoarele  ediţii  ale  ziarului  numeroşi
        care  i-au  expulzat  pe  minoritarii  germani.  Faptul  că  autori  care  au  contribuit  la  aşezarea  literaturii  germane
        germanii din România nu au fost expulzaţi se datorează  din  România  pe  linia  proletcultismului  şi  realismului
        intervenţiei  directe  a  lui  Stalin  care  s-a  opus  acestor  socialist. Unul dintre ei fusese şi Franz Johannes Bulhardt
        măsuri, susţinute şi de unele partide politice (cf. Dorin  (21.05.1927,  Brașov  –  14.07.1998,  Hamm/Germania),



                                                                                                            Pag. 3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10