Page 7 - Morisena18_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

Securitatea de către fostul „bibliotecar de la Auschwitz”, despre problema sus-menţionată”. Berwanger a avut în
Hans Mokka, pentru Securitate, în calitate de colaborator/ vedere romanul controversat al lui Preda, Delirul, apărut
informator: „Mayer” (cf. Johann Lippet, Das Leben einer în 1975, considerat şi ca o încercare de reabilitare a
Akte. Chronologie einer Bespitzelung, / Viaţa unui dosar, dictatorului fascist, Ion Antonescu. „Pe marginea celor
Wunderhorn, Heidelberg, 2009, pp. 50-51). expuse de Berwanger”, se spune mai departe în această
Alarmată de faptul că şi alţi autori au abordat tema notă dactilografiată şi nesemnată, „au luat cuvîntul mai
deportărilor, Securitatea întocmeşte mai târziu un raport mulţi participanţi”, între care şi Johann [Ioan] Szekler,
trimis primului secretar al Comitetului de Partid din fost director al Teatrului German de Stat din Timişoara.
judeţul Timiş, Telescu, semnalând acestuia că nu agrează Acesta a susţinut, potrivit notei, „că ar fi timpul să se scrie
ideea tratării subiectului. Dintr-o altă notă (a lui „Mayer”) şi despre ducerea populaţiei de naţionalitate germană la
află Securitatea şi de lectura lui Hans Kehrer (alias munca de reconstrucţie în U.R.S.S. şi că pînă în prezent
Stefan Heinz) care a prezentat, în 1978, textul piesei sale, nimeni nu a avut curajul să scrie despre acest lucru, care în
„Vagonul 21” în care descrie transportarea oamenilor în prezent după afirmaţiile lor [a altor participanţi la cenaclu
lagărele sovietice. Din discuţiile care au urmat, se reţine în – n.m. W.T.] ar constitui o problemă actuală din punct de
raportul informatorului pe larg intervenţia fostului director vedere politic”. (ACNSAS, I 210847, vol. 2, ff. 46-46v,
al Teatrului german, Johann Szekler. Acesta, se spune în aici f. 46.)
notă, „a arătat că şi el a fost dus la munca de reconstrucţie Tema deportărilor a fost abordată după 1990 şi
în U.R.S.S. şi acolo în lagăr a spus la cetăţeni sovietici care în scrierile literare şi istorice ale unor autori români.
conduceau activitatea lor că el este comunist din ilegalitate, De multe ori, însă, reconsiderarea literar-artistică post-
dar i s-a răspuns ca să dovedească prin muncă acest lucru, comunistă ignoră factologia istorică nudă, înlocuind-o cu
apreciind că nu a fost o comportare bună”. (ACNSAS, I ficţiuni, tributare unor mesaje subiective, resentimentare
210847, vol. 2, f. 100-100v, aici f. 100). Ofiţerul care a şi chiar vindicative. Astfel, în romanul lui Ioan T. Morar,
transcris informaţiile notează în final că este de părere că „Lindenfeld” (Polirom, Iaşi, 2005) cauzele reale ale
publicarea sau montarea aceastei piese la Teatrul German deportărilor sunt trecute sub tăcere. Autorul susţine că
nu este „oportună” (ibidem, f. 100v). De reţinut este și germanii din sudul Banatului au fost duşi în „pustia
faptul că Ioan [Johann] Szekler (1902-1997), director al siberiană” pentru că au refuzat să-i denunţe „pe românii
Teatrului German de Stat din Timişoara (din 1956 până-n fugari în munţi, pe partizanii vînaţi de Securitate” (p.
1971) şi autor de piese didactic-schematice, a făcut parte 19). În prefaţa romanului, Marius Chivu preia afirmaţiile
din comisia care a redactat expertiza literară care incrimina imaginare ale lui Morar, transformându-le în explicaţii,
grupul de scriitori germani din Braşov, condamnaţi, în pretins autentice. El susţine că refuzul germanilor „de
1959, pentru că „au conceput o serie de lucrări cu un a-i turna pe români din Rezistenţă le-a fost fatal” (p. 5).
conţinut naţionalist, mistic, confuz, duşmănos, cu scopul Distorsionările din acest roman, inspirat din romanul despre
de a submina regimul nostru de democraţie populară” (cf. satul real Lindenfeld, azi total depopulat de locuitorii săi de
Proces verbal, încheiat pe 24 aprilie 1958, ACNSAS, P altădată, au mai fost îngroşate şi de regizorul Radu Gabrea.
331, vol. 1, ff. 405-420). Biografia lui Szekler din perioada În filmul său „O poveste de dragoste – Lindenfeld” (2014),
stalinismului nu a fost încă cercetată. În anii ’70 şi ’80, al cărui scenariu are la bază romanul lui Morar, deportările
Szekler a adoptat în cadrul cenaclului german timişorean au loc în plină vară a anului 1945. Această abatere flagrantă
o poziţie conservatoare, influenţată de estetica realismului de la data reală a întâmplărilor traumatice din ianuarie
socialist, opusă experimentelor literare şi abordării critice 1945 – care s-au întipărit în memoria colectivă a populaţiei
a situaţiei existente. germane – afectează forma mesajulului intrinsec de com-
În atenţia Securităţii a intrat şi Nikolaus Berwanger, pasiune, deformând fondul adevărului istoric.
un activist de partid liberal, redactor-şef al cotidianului
„Neue Banater Zeitung”. Într-o notă din primăvara lui 1977 Addenda
se spune că acesta a făcut cunoscut în cenaclul timişorean [24 aprilie 1978. Notă privind preocuparea unor
amintit că este în curs de a scrie o lucrare autobiografică scriitori care frecventează cenaclul timişorean „Adam
privind viaţa şi activitatea sa, „în cuprinsul căreia Müller-Guttenbrunn” de a tematiza în lucrările lor
intenţionează să trateze” şi problema „ducerii populaţiei deportarea populaţiei germane în Uniunea Sovietică.
de naţionalitate germană la munca de reconstrucţie Informaţia a fost predată şi primului secretar al Comitetului
în U.R.S.S.” În continuare se afirmă că Berwanger „a Judeţean Timiş al PCR, Mihai Telescu şi a fost trimisă
arătat că dacă scriitorul Marin Preda, în scrierile sale, a Direcţiei I din Bucureşti.]
făcut referiri la Antonescu, atunci şi el poate să scrie Nr. 003476

Pag. 5